Dancin’ Sunday

Un interviu cu Gigi Căciuleanu e ca un dans. Cu concept, cu mişcări ample şi mişcări subtile, cu accente bine plasate, cu momente de improvizaţie, cu alternanţă de niveluri şi, mai cu seamă, cu o bună acoperire a spaţiului. În sensul că am acoperit tot spaţiul holului de la Hotelul Venezia. Cum ne opream ba la o măsuţă, ba la tejghea, ba în nişte fotolii, hop, se băga câte unul / una ca musca-n curu’ calului, să ne tulbure bondingul şi feng shuiul cu remarci inepte. Iar noi, să protejăm momentul de intruziuni, ne tot mutam.

Nu ştiu, frate. Eu, când văd doi oameni că se uită adânc unul în ochii celuilalt şi par să aibă lucruri importante să-şi spună, fie-i las în durerea lor, fie, dacă mă ustură grav în fund să discut cu unul dintre ei, întreb: „Deranjez?” Iar dacă îmi acordă atenţie, zic concis ce aveam de zis şi-i las. E greu?

Una peste alta, e o plăcere să dansezi cu Gigi Căciuleanu. Iar de această dată, coregrafia a fost a mea. 🙂

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s