Încă o revelaţie duminicală

Ştim toţi de ce Ceauşescu a dus o politică sinistră: oprimarea intelectualităţii, oprimarea dreptului la opinie, umilirea vechii aristocraţii şi a vechii burghezii, impunerea unui mod de a gândi „realist socialist” de care făcea mişto toată lumea când rămâneau oamenii între ei, privarea naţiunii de informaţii reale şi actualizate, limitarea până la absurd a consumului, legarea de glie etc.

Partea bună mi s-a dezvăluit abia acum, la a treia cafea. Şi anume, faptul că  Ceauşescu a fost unul dintre puţinii conducători români care s-au prins că nu ai cum să achiţi datorii externe şi nu ai cum să te ridici din căcat dacă nu STIMULEZI CHEFUL DE MUNCĂ  AL PROSTULUI DE RÂND. Şi dacă nu îi sugerezi că munca e unicul mod prin care poţi avea casă, maşină, mobilă, etc. etc. Deci, cumva, el a fost ăla care a dat muncii valoarea care i se cuvenea. A încurajat omul să pună osul la treabă, iar dacă omul a făcut asta, s-a simţit recompensat. Şi lucrurile au crescut de la sine.

Asta a fost ideea bună. Dar a aplicat-o exact ca un cizmar din Scorniceşti: cu ură pe ăla mai deştept şi pe ăla care deja ştia cum se pune osul la treabă. Cu exces de control şi exces de sancţiuni.

23 de gânduri despre „Încă o revelaţie duminicală

  1. E nişte aspecte aici.
    Cred, mai degrabă, că îi ţinea pe oameni în fabrici şi pe copii în şcoli, din sadism, să nu aibă ăia timp liber. Fiindcă cam 40-50% din locurile de muncă costau mai mult decât produceau, de asta s-a şi agravat situaţia economică şi i-a scăpat de sub control.
    A se vedea structura unei fabrici de azi, cu 2-3 ingineri şi 100 muncitori, faţă de una cu producţie similară de atunci, cu 70 ingineri şi funcţionari şi 500 muncitori.
    Am lucrat la un institut de cercetare cu 5000 (cinci mii) de oameni şi abia aşteptam să mă întorc din concediu ca să-mi refac forţele.

  2. Cred ca problemele au fost si sunt in continuare mult mai profunde. Anii ’70 au avut o dinamica economica buna – probabil si datorita pozitiei proamericane luate de Ceausescu – insa anii ’80 devenisera insuportabili. Explicatia nu e doar locala. Ciclul economicm Kondratiev – http://www.financialsense.com/sites/default/files/users/u111/images/2012/four-kondratieff-waves-1789-2003.jpg – arata la la fiecare 50 de ani are loc o criza economica. In total sunt catalogate patru asemenea crize – 1800, 1850, 1900, 1950 – cea actuala avand inceputul in anii ’80 si sfarsind probabil prin 2020, cand va avea loc probabil depresiunea (ma tem ca asematoare celei din anii ’20). Fiecare criza are un declansator, urmat de o perioada de acalmie si de un declin abrupt. In cazul nostru primul cutremur de mica intensitate – dar destul de serios – s-a petrecut in 1983. Pana in 2008 a urmat o perioada de platou, iar din 2008 declinul. Nu datoriile externe au strans surubul atunci. Intreg blocul socialist s-a clatinat zdravan, insa tarile mai sarace au resimtit problema mult mai acut. Tarile capitaliste n-au simtit, tarile din blocul socialist au simtit diferentiat, in functie gradul mai mare sau mai mic de saracie. In cazul nostru saracia a fost insa rezultatul unor politici aberante, in care o tara ‘eminamente agricola’ – vorba lui nenea Iancu – a fost industrializata fortat, cu mult peste nevoile reale, doar de dragul de a produce proletariat pe banda rulanta. Distrugerea satelor si a agriculturii a contribuit la dezastru. Nu e de mirare ca pre-criza anilor ’80 a lovit din plin o Romanie secatuita. Nu stiu cat de mult a valorizat Ceausescu munca, insa e clar ca in Romania s-a muncit dupa ureche. Mult, putin, dar dupa ureche. Mai precis dupa urechea Partidului. Ori asta nu prea e de admirat.

    • exact asta spuneam prin „a aplicat ideea exact ca un cizmar din Scorniceşti”. adică prost. ferească dumnezeu să-i vină prostului o idee bună.

  3. „Ştim toţi de ce Ceauşescu a dus o politică sinistră: oprimarea intelectualităţii, oprimarea dreptului la opinie, umilirea vechii aristocraţii şi a vechii burghezii, impunerea unui mod de a gândi “realist socialist” de care făcea mişto toată lumea când rămâneau oamenii între ei, privarea naţiunii de informaţii reale şi actualizate, limitarea până la absurd a consumului, legarea de glie etc.”

    …în mod ciudat, în toată fraza nu văd nicăieri de ce a făcut-o…

    ~Nautilus

  4. Ok, tu spui ca Ceausescu a dat muncii valoarea care i se cuvenea. Am aceasta valoare in fata ochilor chiar acum. Podeaua pe care stau e inclinata cu 3 cm, ceea ce face ca usa de la sufragerie sa se incline sub propria greutate si in timp sa cedeze. Peretii holului sunt de tip barcuta, adica inclinati in cele mai felurite moduri. La fel si tavanul. Un nene priceput mi-as spus ca placile blocului n-au fost uscate indeajuns, au fost montate crude si s-au curbat. Motivul e planul la hectar pe cap de locuitor. Sincer nu vad valoarea muncii, sau nu vad cum un asemenea heirupism se poate numi munca. In conceptia mea munca e un lucru bine facut, finisat. Cred ca Ceausescu n-a promovat munca ci mantuiala, lenea, fusharaia, heirupismul. Daca a da din maini de dimineata pana seara se poate numi munca, atunci putem spune ca Ceausescu a promovat asa ceva. Numai ca propun sa tinem pentru noi definitia. Cineva din afara, care stie cam ce inseamna munca, ne-ar auzi sigur ne-ar considera loviti de insolatie.

    • Bine că acum se fac Confort Cities care iau foc singure.

      Şi bine că e greu de înţeles ce am scris, mai ales de la un grad de prostie în sus. Faptul că un om vrea să promoveze ideea de muncă recompensată adecvat NU înseamnă că se va pricepe să şi aplice corect ideea. E EXACT ULTIMUL PARAGRAF AL TEXTULUI MEU, RETARD. DE CÂTE ORI TREBUIE SĂ REPET ASTA, PENTRU FIECARE IDIOT CARE NU ŞTIE SĂ CITEASCĂ UN TEXT PÂNĂ LA SFÂRŞIT ŞI SARE SĂ LATRE DUPĂ PRIMELE DOUĂ PROPOZIŢII??

  5. Scuze, dar chiar daca lucrurile devin clare, ele nu devin clare in directia pe care o doresti tu. Se pare ca atribui clasei prostului de rand un grad de prostie mult mai mare decat in realitate. Oricine iti va spune ca in comunism era bine pentru ca indiferent de situatie – fie ca frecai menta pe un santier, fie ca o frecai la birou – aveai asigurata o casa si o masina. Cu alte cuvinte munca nu era recompensata adecvat. Mai mult, chiulaul care lingea labaele Partidului pe la Securitate sau prin alte parti avea acces la visteria de stat. Pentru asta nu trebuia munca. Nu vad legatura dintre munca si recompensa intr-o societate care te recompenseaza cu casa si masina pentru ca ai carte de munca pe un santier, in conditiile in care intr-o societate normala foarte greu iti gasesti o locuinta. Nu ti-o da statul, trebuie sa ti-o faci rost singur. Cand statul te inregimenteaza pe santier sau pe la tara – vezi stagiile OBLIGATORII – nu inseamna ca muncesti si esti recompensat pentru munca ta. Inseamna ca poti freca menta pe oriunde cu carte de munca si statul iti da casuta sa nu mori de frig si masinuta eventual sa nu te doara picerele. Dar asta nu e munca recompensata, pentru ca nu exista cauza-efect. Daca vrei poate sa fie lene recompensata, dar munca nu prea cred. Retine ca putei obtine mai mult fara munca, mult mai mult, si clasa pe care o pui in prim plan stia toate astea. Pana si un copil stia ca facandu-te frate cu partidul capatai mult mai mult. Dar e si asta o munca, nu?

  6. Scuze, am citit si cu atentie mai mare textul tau si cred ca ti-am descoperit greseala (cel putin din punctul meu de vedere).

    S-o luam pe cale logica:

    1. Ceausescu printre putinii care s-au prins de mecanismul cauza-efect al muncii (munca=bani, bani=achitarea datoriei).
    2. Ceausescu a manipulat poporul pentru a obtine efectul muncii, sugerand recompensa (celebrul ‘nici munca fara paine, nici paine fara munca’)
    3. Ceausescu a fost primul care a dat muncii valoarea care i se cuvenea.
    4. Ceausescu a aplicat sistemul prost.

    Opinia mea este:
    1. FALS, pentru ca mecanismul cauza-efect e cunoscut de cand lumea si pamantul. Vezi discursurile lui Iorga despre munca sau pe cele ale primilor lideri comunisti. Ceausescu a descoperit un truism, dar pentru el a fost o descoperire epocala. Insa numai pentru el.
    2. ADEVARAT, a facut asta cu destula maiestrie as zice.
    3. FALS de trei ori sau de treizeci de ori! Si Carol tinea discursuri inflacarate despre munca, si Gheorghiu Dej, si Ana Pauker. Toti valorizau munca. Daca iei la ascultat discursurile lui Iorga plangi ca un copil. A, ca nu toti au aplicat valorizarea muncii… Asta e alta poveste.
    4. ADEVARAT, dar n-a fost singurul. Toboganul a inceput odata cu cizma sovietica infinpta in nasul nostru. Ceausescu a nimerit pe fundul prapastiei si a platit oalele celorlalti si pe ale sale personale.

  7. am venit sa-ti las o muzica:
    http://www.youtube.com/watch?v=1UtmB13523k si sa ti-l recomand pe Silviu Gherman cu scenetele lui dupe youtub.
    Si am vazt asta cu Ceausescu….
    Nu stiu cum pizda mamii lor au incurajat ei munca daca salarul cel mai mare il luau aia care minteau cel mai mult si mai tare.
    Stiu ca ne duceau la tara sa strangem recolta de pe camp si taranii stateau la spart seminte in timp ce noua ne crapa curu de frig, in fabrici plimbatul sublerului era ocupatie cotidiana si nimic nu se facea fara sa se fure ceva pentru fiecare.
    Si a dracu aia care chiar doreau sa faca ceva erau etichetati ca „elemente reactionare”
    Ceausescu stia tot ce se intampla dar era plea slab sa se bata cu greii din partid care-si bagasera odraslele in tot aparatul conducerii.
    Si astia care se caca pe ei cu „utopia interbelica” sa afle ca in perioada aia au fost executati de jandarmerie pe criterii politico-economice cam tot atatia oameni cat au omorat comunistii.

  8. Deci orice tip de aparat nedemocratic (cum a fost regimul carlist, sau comunist) duce la oligarhie si la dezastru economic. Aparatul de conducere, daca nu are in cur morcovul popular nu functioneaza punct. Orice tip de organizare nedemocratica, unde loialitatea fata de conducere este rasplatita economic duce inevitabil la colaps.
    Ceausescu a distrus Romania, deoarece el cu comunistii lui au adus ideile astea: sa ne dea statul, sa aiba altii grija de noi si lasa ca o sa se rezolve. Or o societate functionala are nevoie de anteprenori, de idei noi si de competitie ca sa se poata ridica deasupra altor societati.
    Cand au venit comunistii (si asta nu tine de aplicare ci insusi de concept) au pus primari pe codasii satelor, deoarece nimeni dintre cei care aveau pamant nu au fost de acord cu colectivizarea, decat cei ce nu aveau pamant.
    Pe strabunicu l-au batut 4 zile sa semneze cacatul ala de hartie si din 8 hectare de vie adusa cu mari sacrificii din Franta si din care exporta anual cate 2 vagoane de vin au intrat cu tractorul si au pus grau. Trebuiau sa vanda 9 ani grau ca sa faca cat facea via aia intr-un an.
    Mestesugarii au fost bagati in fabrici si s-a pierdut creativitatea lor, de ce ar fi facut daca tot atata salar luau?
    Mureai pe patul din spital cu peritonita daca nu scoteai pesches la Doctor si toti directorii aveau ditamai casoaiele ridicate cu materiale luate de la fabrici.
    A platit datoria externa cu pretul stagnarii investitiilor, noi eram cu 15 ani in urma fata de alte state in materie de tehnologie, si trebuia sa vanda tot la pret de nimic ca altfel ramanea cu fiare vechi sau produse expirate.
    Stii de ce exista nostalgia comunismului (si nu te acuz ca ai fi nostalgica) pentru ca toti oamenii sunt nostalgici cand e vorba de timpurile cand erau mai tineri.

    • @cipslim – uhmm… Mie mi se pare ca lucrurile sunt aproape la fel si azi. Oligarhie? Pai asta se intampla in capitalism. Aceeasi Mărie cu alta palarie.

      Toata lumea fura inainte de ’89, dar cu masura – ce puteai face cu o tona de porumb? Furai doar o dubla, cat sa mai tii un porc. Nu puteai tine doi, ca oricum ti-i lua statul. Pe atunci nu existau imbogatiti peste noapte din furat. Poate unii directori aveau „casoaie” (si cam asta era culmea luxului pe atunci), dar nici nu exista nimeni care sa stea in strada, sau sa ajunga in situatia de a fi aruncat in strada ca nu mai poate sa-si plateasca chiria. Nu erau dramele sociale din ziua de azi. Da, nici nu se facea atata publicitate cazurilor negative, dar toata lumea traia la un nivel aproximativ egal. Iar egalitatea sociala era mult mai evidenta decat e azi.

      Cat despre creativitate, din contra, lucrurile care se faceau in Romania erau superioare celor produse de vestici (no word of a joke). Sunt sigura ca avem cu totii (sau parintii/bunicii) un aragaz, un frigider Fram, o masina de spalat Albalux care are cel putin 15-20 de ani si inca rezista. Asta pentru ca fabricile au primit instructiuni specifice ca produsele sa reziste cel putin 25 de ani. (pentru cine inca se intreaba, e posibil sa construiesti tehnologic produsele sa reziste un anumit numar de an – de obicei sa reziste pana se termina garantia – de asta se numeste „piata de consum”. Cel mai potrivit exemplu e scandalul bine musamalizat cu bateria Iphone-ului care se strica exact dupa ce se termina garantia).

      In felul acesta Romania si-a asigurat intrarea pe piata vestica, prin produse care concurau direct cu produsele lor. Romania avea posibilitatea de a produce autovehicule la acelasi nivel cu cei din afara. Dar scopul Daciei a fost sa fie o masina simpla, care sa poata fi reparata de omul simplu in curtea casei si cu o sarma daca il lasa masina in plin camp. Adica sincer, aveam centrala nucleara si lumea se indoieste ca puteam produce tehnologie?!

      Cat despre tehnologie, daca te referi la faptul ca nu aveam televiziune 24/7, atunci iti dau dreptate, eram cu 15 ani in urma, dar in rest eram la zi cu descoperirile tehnologice si romanii chiar erau bine pregatiti in domeniu. Romanii inca sunt foarte bine pregatiti in stiinte exacte, si asta e si motivul pentru care ocupam o portie destul de mare din piata online. In plus, vorbeam cu cineva din politie din afara despre retelele de hoti de carduri si am aflat ca romanii detin aproape toata „industria”. Asta pentru ca au cunostinte solide de matematica si le e usor sa inteleaga si sa aplice sistemul (asa mi s-a explicat cand am intrebat cum de romanii si nu altii).

      Intr-adevar, si familia mea a platit faptul ca eram mai rasariti si bunicul a lucrat la canal pentru o casa la care nu a vrut sa renunte in ruptul capului, dar azi acelasi bunic e bolnav, iar noi indesam bani in buzunarii doctorilor ca sa nu treaca pe langa el stramband din nas. Considerand cat de mici sunt contributiile la santate in Romania si cat de mici sunt salariile medicilor, eu nu pot sa ii invinuiesc. Am un prieten doctor care se tine de juramantul lui Hipocrat cu dintii si cam tot juramant si mananca, pentru ca nu isi permite altceva.

      Si cel mai bun argument ca exista comunism functional este China, care e pe cale sa devina una din marile puteri economice ale lumii (daca nu e deja). Dar ei au rezistat pentru ca sunt MARI, dar si pentru ca au imbratisat consumismul cu mult mai mult entuziasm decat capitalistii insisi – vreti produse ieftine, sa vi le puteti schimba ca pe sosete – luati de aici! fara numar, fara numar!

    • 1. „Nostalgia comunismului” nu există de capul ei, a fost inventată de cineva.

      2. Un număr important de postaci au obiceiul să recite ca pe o poezie un fel de frază lungă şi interminabilă în stilul lui Gabriel Garcia Marquez (pe care l-au adoptat de la Cărtărescu, pe care îl înjură. C-aşa-i în tenis) din care prima parte înainte să înceapă să te doară urechile sună cam aşa: „comuniştii-ierea-patrioţi-adevăraţi-voia-să-trăieşte-bine-lumea-care-este-ea-ţărani-şi-muncitori-care-muncea-şi-nu-era-puturoasă-şi-nu-bătea-cluburile-şi-nu-era-ele-curve-care-este-că tinerii-dân-ziua-de -azi-e-loaze-şi-nu-munceşte-şi-pâinea-atunci-era-bună-şi-acuma-are-Euri-şi-lumea-e-bolnavă-că-nu-mănâncă-dă-la-ţărani-care-este-şi-şade-cu-nasu-în-calculator-şi-să-prosteşte-ei-care-este… ” (pentru efect artistic maxim, trebuie schelălăită iute-iute pe tonul unui căţel maidanez călcat pe coadă, aşa cum fac babele cu căciuliţă tricotată către reporter sau către administratorul de bloc 🙂 ). Faptul că o recită exact din 2006, când s-au întâmplat 2 lucruri interesante, este doar o coincidenţă.

      ~Nautilus

  9. Bogdan Murgescu a scris o analiza excelenta a evolutiei economice a Romaniei comuniste in ultima lui carte, „România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”. El arata ca Romania comunista a fost „defazata” fata de evolutia economiei mondiale, investind masiv in industrie grea dupa ce perioada energiei ieftine, bazate pe petrol si carbune, a trecut (adica post-1973) ; investitiile in transporturi, bunuri de larg consum, educatie (dupa 1985 numarul studentilor a inceput sa scada usor de la an la an) au fost permanent sacrificate in favoarea fetisului otel -carbune – constructii de masini-unelte – utilaj greu. Ceausescu s-a incapatanat in mod stupid sa construiasca niste mastodonti industriali care inghiteau energie ca un SUV dar aveau randamentul unui Lastun. Basca alte resurse irosite in mod stupid pe proiecte megalomanice gen Casa Poporului sau Canalul Dunare-Marea Neagra, neamortizat nici in ziua de azi pentru ca traficul nu a atins nici un sfert din cat „planificasera” geniile de la conducere.

    Ca sa citez o metafora de-a lui Murgescu, „sistemul incerca sa alerge mai repede decat il tineau picioarele”. Si a sfarsit prin a cadea in nas.

  10. Pascal Bruckner – Tentatia inocentei. Pe-acolo am citit pentru prima data povestea asta, adica industrializarea excesiva a blocului comunismt… Nu citez cuvant cu cuvant pentru ca nu mai am cartea, am imprumutat-o si imprumutata a ramas…

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s