Liiceanu, treci la spălat vase!

„Monştrii sacri” au fost întotdeauna manageri siniştri şi, mai grav, şefi siniştri. Pentru că, de pe norişorul lor de superioritate, li s-a părut că alţii merită slugăriţi, umiliţi, puşi la munca de jos, scurtaţi de bani. Că doar sunt oameni simpli şi, prin urmare, să sugă pula, corect?

Incorect. E ok ca tu, Liiceanu, să te iei după Cărtureşti, în bunul spirit românesc: „Dacă cerşetorul vecin cântă Deschide uşa, creştine, ia să cânt şi eu Deschide uşa creştine, să merg şi eu pe forma lui de muls bani”. Dar nu e ok să pui librari să servească la mese, decât în măsura în care ai fi şi tu dispus să serveşti la mese, cot la cot cu ei.

Faptul că oamenii cu pricina acceptă să spele podele e deja vina lor. Eu cunosc îndeaproape aptitudinea omului de a-şi exploata semenii. Homo homini porcus. Cât îl laşi pe jegul profitor să te exploateze, exact atât te exploatează. De aceea, tai destul de repede macaroana exploatatoare a oricui. „Cum? Vrei să şi fac curat? Încă 10 milioane la salariu, că atâta ia o menajeră!” E bine să induci din start ideea că faci a, b, c, d, şi NU faci e, f, g, h, pentru că nu vrea pula ta. Pentru că ăla care încearcă să abuzeze de tine să faci şi e, f, g, h şi vede că ţine vrăjeala te va pune să faci şi i, j, k, l, şi treptat tot alfabetul. Mai ales dacă-i „monstru sacru” şi are impresia că tu eşti un fir de praf strivibil.

Una peste alta, Liiceanu ar vrea ca librarii lui să fie chelneriţe, experţi în marketing, femei de serviciu, şi în scurt timp, maseuze thailandeze, artiste de travesti şi contorsioniste ninja. Şi, în tot acest timp, le scade salariile.

Iată petiţia Ioanei Cărtărescu-Petrică. Semnaţi aici. Aşa cum şi vouă v-ar plăcea să vedeţi solidaritate umană, când cineva încearcă să vă tragă pe sfoară.

41 de gânduri despre „Liiceanu, treci la spălat vase!

  1. Merci mult de tot pentru articolul fain si pentru sprijin, Lorena! Adevarul care pe mine ma necajeste si mai tare decat simplul principiu ca ceea ce se intampla e o porcarie (lucru care m-ar revolta oricum) e ca aceasta porcarie se intampla unor oameni tare faini, pe care doar dragostea de meseria asta si loialitatea fata de ce a insemnat candva Humanitasul i-a facut sa infrunte pana acum mizeriile, dar care acum se vad nevoiti sa plece si sa-si caute alt job, ca sa-si poata sustine viata de zi cu zi…

  2. Tu, Loreno, ce-ai facut, n-ai avut de lucru?! De-acu’ te-ai lins pe bot, auzeam prin targ ca se gandea monsieur Liiceanu sa te ia si pe tine la Humanitas, sa te faca autoare-barmanita, dar a trebuit sa vii tu repede sa-l injuri, din invidie ca tu nu ai terasa la care sa servesti si ti-ai dat cu piciorul la noroc! 😀

  3. naucitor! stiam ca dl. Liiceanu isi plateste foarte prost traducatorii, dar la asta nu ma asteptam; ar fi trebuit pusa aceasta clauza in contractul de munca de la inceput, macar oamenii stiu la ce sa se astepte si au optiunea sa refuze…dar asa? sfideaza etica muncii; oamenii nu isi cunosc drepturile si accepta sa fie abuzati…daca nu as fi citit jurnalul Onicai Busuioceanu (traducator eminent, fiica lui Alexandru Busuioceanu), presarat cu tot soiul de umilinte indurate in America anilor ’90, as fi trait cu ideea ca numai la noi se intampla, dar nu! exploatarea se practica in toata lumea asta iar vina o poarta numai oamenii care accepta sa fie abuzati… pentru ca puterea corupe si fura mintile celor mai speciali oameni…si mai este si spectrul crizei…:(

  4. Vanzarea de cartî in print a scazut destul de mult peste tot, nu numai in Romania, de cand au aparut eReader-ele. In plus de multe ori cartile din Romania mi s-au parut mai scumpe decat cele din US (ma refer la pretul initial, inainte de TVA) in conditiile in care puterea de cumparare e semnificativ mai mica.
    Poate managementul Humanitas ar trebui sa gaseasca o solutie in colaborare cu editurile ca pe langa printuri sa vanda si carti in format electronic (asta dupa ce ar scoate pe piata propriul eReader).

    Nu stiu cum era in America anilor ’90, cine pe cine exploata, dar in America anilor 2000 stiu ca macar librarii nu sunt chelneri. Majoritatea librariilor Barnes&Noble au si cate o cafenea Starbucks in interior, dar personalul cafenelei este total separat de cel al librariei.

    S-ar putea si modelul de afacere sa fie diferit, in America fiind vorba doar de un spatiu inchiriat de lantul de cafenele in timp ce in Romania s-ar putea sa fie vorba de o terasa deschisa de managementul librariei. Caz in care inseamna ca incepem sa transformam librariile in terase si in curand managementul o sa inceapa sa colecteze si bacsisul.

    • evident, există soluţii. drama cea mare e:

      1. după cum povestea Andrei Ruse într-un interviu excelent, românii nu ştiu să promoveze şi să vândă cărţi. habar n-au. în materie de marketing, editurile din România sunt zerouri barate.

      2. nu ai cum să-i penalizezi pe bieţii librari că nu au vândut. ce căcat să facă? să se năpustească pe client? dacă clientul e ca mine şi iese instant din magazin dacă se simte presat, mai mult strici.

      3. EXACT ASTA E IDEEA. LIBRARII NU SUNT CHELNERI. Sau, să zicem că primesc atribuţii în plus, şi decid că le acceptă. PLĂTEŞTE-I ÎN PLUS.

  5. Cine ştie de unde sare iepurele? Orwell a scris o carte mare despre anii lui de chelner şi despre perioadele când nici măcar un job de chelner nu găsea.
    E ok să fii chelner. Dar nu e ok să fii şi chelner, şi librar.
    Putea măcar să încerce invers. Să angajze chelneri şi să-i formeze încet, ca librari. Aşa, oamenii ar fi fost bucuroşi să aibă o responsabilitate în plus, poate.

    • hai să-ţi spun un lucru, Nea. Am cărţi publicate de două edituri. Am fost la lansări aranjate de ambele.

      Una dintre edituri angaja puleţi de pe stradă, cât mai ieftini, la standurile din târguri. Era sinistru. Habar n-aveau despre cărţi şi nu puteau răspunde la cele mai elementare întrebări.

      Cealaltă editură e mai de familie şi are la stand doi pasionaţi SF. Mereu aceiaşi. Oamenii ştiu despre ce vorbesc şi, când îi întrebi de noutăţi SF, sunt informaţi şi plini de detalii utile şi interesante.

      ASTA E DIFERENŢA.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s