Wow

Comentariile de la postul anterior şi toată afecţiunea care a venit valuri-valuri mi-au amintit de copilărie.

Ştiţi, maică-mea era divorţată, îl ura pe taică-miu care o neglijase şi o înşelase cu o curvă penală şi-şi descărca ura asta asupra mea. Mă futea la melodie zi şi noapte, pompa tone de agresiune în mine.

Şi, la un moment dat, după nişte ani în care mi-am dorit să mor, am făcut apendicită şi am ajuns la urgenţă, la spital, m-au operat repede şi, până să apuc să sun acasă, eram deja sub perfuzie. Pe atunci nu existau mobile, şi o infirmieră a sunat de la telefonul cu fise din holul spitalului, să anunţe că eram cu un apendice mai uşoară.

Maică-mea a venit într-un suflet, realmente disperată.

Ea: De ce nu mi-ai spuus nimic???
Eu: Pentru că nu presupuneam că ţi-ar fi păsat.
Ea. Ce tâmpenii vorbeşti. N-aţi ştiut niciodată să-mi apreciaţi sacrificiul etc. etc.

Şi a revenit la răcnetele ei obişnuite, eu la surzenia selectivă, şi fiecare la pizda mă-sii. Şi mă gândeam la momentul precedent de disperare, care fusese real. Şi mă întrebam aşa, visător: Ce rost are atâta dragoste, dacă n-o arăţi niciodată, iar eu mă simt mereu cel mai detestat copil din lume, în preajma ta?

Sincer, m-aţi făcut să mă simt ca în acel scurt moment în care am constatat că maică-mii de fapt îi pasă.

73 de gânduri despre „Wow

  1. Cred ca pentru 50% dintre mame se respecta zicala cu drumul spre Iad si intentiile bune. Pe de alta parte, genul asta de mame te caleste psihologic, macar atat.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s