Of, Lucaciu, cât de mică eşti!

Ieri am fost la un spectacol la care mi-a plăcut extreeem de mult regia şi tot ce presupune ea: să defineşti personaje, să crezi textul pe cuvânt sau să-l contrazici prin acţiune, să construieşti acumulări de tensiune şi să le spargi, să duci personajele în ceva mai mult şi mai profund decât varianta 2D a textului. Asta înseamnă, dragi prieteni, REGIE CREATIVĂ.

Spectacolul e Satisfucktion de la Teatrul Foarte Mic, regia Theo Herghelegiu. Mi-a plăcut atât de mult, încât am decis să-i fac cronica în Tabu de iulie-august.

Şi uite-o şi pe coana Lucaciu, ca o dirigă severă cu cărţulia în mână, ascultând şcolerul. Aici n-a respectat didascalia 5. Aici n-a făcut cutare. Aici n-a… Pe bune, e incredibil. Iaca.

Madam Lucaciu, nu ştiu de ce te încăpăţânezi mata să crezi că ştii să faci cronică de teatru. Dar, dacă, după atâţia ani de carieră, nu te-ai prins că UN SPECTACOL nu e totuna cu TEXTUL, ci e FOLOSIREA TEXTULUI CA PRETEXT PENTRU MESAJUL REGIZORULUI – şi, da, asta include să nu respecţi decât ce vrei tu să respecţi din textul respectiv, ba chiar să spui una şi să faci complet altceva TOOOT spectacolul, dacă se susţine – lasă-te, tanti, păgubaşă. Serios, diferenţa dintre piesă şi spectacol e ceva evident pentru un student de an I Teatrologie. Până şi fata aia blondă care s-a sinucis la Cluj ţi-o putea explica.

10 gânduri despre „Of, Lucaciu, cât de mică eşti!

  1. Nu ma bag.Sunt prost.Dar ma mandresc ca am fost la mese apropiate prin anii 80 cu Valeria Seciu.Nu mai stiu daca era la Berlin,sau la alt restaurant de pe langa Cismigiu.
    Era cu Cotescu care era in mare voga pe atunci datorita Tantei si Costel.

  2. În clasa a VIII-a am dat teză la chimie, eram ca arcul de oțel încordat de știință, ca acela de la vagoanele trenurilor marfare. Când a venit ora -peste vreo săptămână, când profesoara ne-a adus tezele mă bănuiam printre laureații premiilor Nobel. Am luat 5 (cinci) cu grație, profesoara mi-a găsit cinci greșeli de ortografie (este adevărat că nu mă prea iubea), una dintre ele -îmi amintesc și acum, era absența celor două puncte verticale (:) după adică. După adică, urma o ecuație redox de toată frumusețea ::: n-a văzut-o.

    Dacă cineva privește (mai ales arta) prin sită, sigur va bănui că nervul optic se află-n cur!

  3. E greu cu gramatica în ziua de azi.
    Atât de mulți analfabeți, oameni de la care ai pretenții să fie un model fac niște greșeli jenante, pe care nu ar avea voie să le facă decât un copil de 6 ani.
    Hai că se mai acceptă de la unu care a făcut un liceu tehnologic, unde sunt niște eminențe în materie de prostie și retard mintal, dar de la niște oameni care sunt școliți la profile umaniste nu prea se acceptă.
    Nenea Lucaciu ar trebui să savureze prestația și geniul regizorului de a improviza, de a pune în scenă și de a da suflet unei fițuici. Zic io.
    Futere non futere, laba necesarum est.
    Dacă am greșit ceva în materie de ortografie și gramatică, vă rog să-mi futeți un lemn în cap. Aveți dezlegare de la mine, că sunt în proces de învățare.
    Cu stimă, Franț, strungar de meserie.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s