Cine moare de grija like-urilor altuia

Inspired by this shit. Avertisment: de la un punct încolo devine redundant şi plicticos, deci a se servi cu Red Bull, să n-adormiţi. 

 

Da, pe Facebook, lumea dă like uşor. Eu însămi dau like la tone de chestii, uneori pentru că mă distrează conţinutul, alteori pentru că am o simpatie pentru persoană, alteori pentru că aşa îmi vine un impuls. Nu e nimic grav, definitiv sau irevocabil în asta. Nu e angajament pe viaţă. Nu e sentinţă la moarte. E, pur şi simplu, un gest spontan de aprobare, afecţiune sau whatever.

Dar există şi genul care are impresia că like-ul lui e inestimabil şi mega-valoros. Genul care, dacă face un compliment, aşteaptă minim o recompensă în bani, iar dacă ajută o babă să treacă strada, aşteaptă minim un blowjob de la baba în cauză. Genul care nu dă like pentru că, vezi doamne, ce vor zice generaţiile care urmează de faptul că el a dat like la un banc de doi bani pe facebook?

Genul de individ nu mă interesează foarte tare, dacă are decenţa minimă de a tăcea în colţul lui. Eşti un grinch nesuferit? E perfect, dacă eşti grinch nesuferit la tine acasă. De-abia când începi să semnalizezi la mine pe profil şi să zbieri la liker-ii mei, ca urâta satului pe care n-o bagă nimeni în seamă, mă enervez.

Dacă toată lumea ar fi nesuferită, opacă, închisă şi neamuzantă, pământul ar fi un loc foarte trist. Reacţiile de mascul retardat şi nefutut cronic: „Aaaah, mi-a zâmbit?? Sigur vrea un viol în spatele casei!” sunt la fel de penibile ca alea de femeie disperată şi nemăritată cronic: „Dacă se mai uită o dată la mine, să facă bine să se ducă la mama să mă ceară!” Ambele asigură moartea subită a oricărei interacţiuni umane normale. Şi, paradoxal, taman astea asigură accentuarea nefuterii masculine, respectiv a nemăritişului feminin, pentru că nimeni nu vrea să se uite la un bărbat disperat să fută sau la o femeie disperată să pună pirostrii, în aşa hal, încât să nu conteze cu cine.

Un om cu respect de sine nu stă să numere like-urile altuia, zâmbetele altuia, să analizeze complimente şi să întrebe ce voia autorul de fapt să zică. Un om cu respect de sine ştie să reacţioneze lejer la mici complimente lipsite de importanţă, cum ar fi un „like”. Nu se umflă în pene, dar nici nu se ambalează în exces. Pentru că un om cu respect de sine are o viaţă. Priorităţi. Chestii importante de făcut. Abia ăla care nu le are moare de grija faptului că altul are 3 likes în plus.

13 gânduri despre „Cine moare de grija like-urilor altuia

  1. Bine eaţ făcut domnişuara Lorena la copilu ăsta care miţila spurcat şi pe Bogdan al meu de câteva or care ieu nam fost de acord chear dacă lam batjocorit şi ieu pe fimiu ieu am voe ieam dat vieaţă care acest băieat nu aviea voe cine pisda măsi ie iel săse lege de dumevuastră domnişuară scumpă care iel crede că ie buricu la pămînt nare voe lumiea să spună căi place de dumevuastră că sare iel ca iepuru ân bătaiea puşti la vănătoare care să apere principi care nu ie actoale. V-ă spun ieu bine aţ spus ie decît envidiuos care dumevuastră aveţ mai mul suces ca dîsnu m-ai multe likuri chear dacă a spus că nul eneteresează nul credeţ am văzut la vieaţa miea mulţ din ăştiea domnişuara care acuma spumegă de furiie care puţin fani pe pagina lui trăsnilar cărţile celea cetit care nu lau ajutat deloc ieu decît am cetit pliantele de la Sel Gros care ieu sînt m-ai educată ca iel puţoiu dracu.

  2. ba, ultima replica a criticului e geniala. a meritat sa casc de 4-5 ori pan’ acolo. sa moara esca daca am gasit om mai constipat.
    domnu’ boeriu, cica trece cu bere si iaurt.

    • pai bai bulangiule! pai tu faci misto de mine? pai dupa ce am citit o data aproape juma’ de balarie si abia ce ma prinsesem ca ori sunt idiot, ori femeia asta nesanatoasa i-a sters aluia comentariile, vii tu si cica „ultima replica”. si ma intorc eu ca bou’ baltii si ma uit iar pe tot cacatul ca sa constat din nou ca muie, o singura replica. pai manca-mi-ai pula, ca in timpul asta citeam trei posturi serioase la mantog.

      • nu fi cu muia, de unde era sa stiu ca-l cenzureaza pe crocodil? da’ daca tot te-ai scremut si-ai citit, puteai incerca sa intuiesti raspunsurile omului, e mai haios.
        si da-te-n sloboz, baga-te si la ala cu o vorba, ca nu-i comenteaza nimeni si face botic.

        • Nu i le-am şters eu, bre. Cum să şterg o chestie absolut căcătoare, la care dădusem link? Şi le-a şters singur. Ştii, pe facebook se poate.

        • asa e, ma? merge? ca sa stiu daca ne-a avut. stai sa controlez. merge, tiganiado, de-acum cand mai prinzi d-astia baga print screen, sa nu mai existe regrete.

  3. Ei da, ca bine zici: Un om cu respect de sine… Cand vine vorba de respectul fata de altii, e mai simplu, ne obliga ceva, de regula admiratia, neputinta sau frica. Dar cand vine vorba de respectul fata de noi insine, lucrurile se complica. E nevoie sa ne tinem drepti, iar genul asta de echilibru cere al naibii de mult efort 🙂

    • pă bune. NICIODATĂ NU MI-AR FI TRECUT PRIN CAP SĂ STAU SĂ NUMĂR LIKEURILE CUIVA ŞI SĂ CERT LIKERII CĂ LE-AU DAT INCORECT. cât de pulă-mică-şi-strâmbă să fie cineva, să facă asta?

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s