Masterşefimea Mea

Azi, am gătit, să moară copiii mei. Deci, am fost o zeiţă culinară creativă şi divină. Am inventat salată de primăvară picantă trois-fromage (trei brânze) deux-ognon (adică două tipuri de ceapă).

Ingrediente primăvăratice: salată verde, ridichi, mărar, ouă de paşte ciocnite şi decojite „Cristosu’ mă-tii a înviat!” „Ba al mă-tii”

Ingrediente trois-fromage: caşcaval afumat, telemea de capră, parmezan („huooo, ce vacă proastă eşti. nu se potrivesc”, urlă trollul. „Sugi pula!”

Ingrediente deux-ognon: ceapă verde, ceapă roşie. Responsabile şi cu picanteria sălăţii, adicătele pişcăciunea.

Ingredient stingher, neîncadrabil mai sus: ulei normal. Nu, nu de măsline, că momentan nu-s în bani. „Colesterolul blabla…” urlă trollul din spam. „Sugi pula încă o dată!”

Se iau sus-menţionatele, o parte se spală apăsat şi aprofundat, restul se belesc de coajă, respectiv de folie. Vă prindeţi voi care. Uleiul nici nu se spală, nici nu se beleşte, ceea ce îi întăreşte statutul de ingredient stingher, adică labagiu.

Ingredientele se taie fărâme. Mai puţin labagiul. Se amestecă violent şi totuşi blând, să nu depăşească buza vasului.

Gata. Masterşefimile voastre pot băga în ghiozdane.

26 de gânduri despre „Masterşefimea Mea

  1. Eu as fi interesat sa aflu cum te-ai simtit in timp ce „gateai”. Ce-ti trecea prin cap cand taiai ceapa? Dar ridichiile?
    Si, apropos, de tollaj de genu’: “huooo, ce vacă proastă eşti. nu se potrivesc”, eu cred ca nu esti proasta ;).

    • când tăiam ceapa, îmi treceau prin cap idei profunde despre nemurirea sufletului, însoţite de lăcrămi cât căţelul de usturoi. când tăiam ridichile, filosofam ceva de genul: dar dacă şi sufletul e efemer?

      😀

  2. lorena, uite, nu-ti mai zic „loreno”, ca sa vezi cat de serios abordez chestiunea.
    la vara, cand o sa-ti faci salata de rosii, cu branza, ceapa si toate cele, procedeaza dupa cum iti zic: pune, daca poti, frunze de telina romaneasca (daca nu, merge si mararul) si taie feliute 3 catei de usturoi, pe care ii lasi in salata sa infuzeze asa, la rece. daca ai rabdare, bagi putin bolul la frigider.

    si mananci cu paine prajita calda. rezultatul e extraordinar, un fel de salata de rosii cu bruschete si cu ce iti imaginezi tu ca poate fi mai bun, cald si rece, o nebunie, telina aia o sa te surprinda, nu stiu de ce e neglijata.

  3. Pâinea, aluatul primordial, se simplifică până la elementele sale de bază când e vorba de lipie: pâinea începutului de lume. Născută în zona în care literalmente s-a născut lumea, lipia s-a extins asemeni populaţiilor indo-europene pe întreg Pământul. Dar nicăieri nu se simte mai bine lipia decât în preajma bucătăriei levantine şi a felurilor ei preferate. shaorma, falafelul şi humusul.

    pentru lipii avem nevoie de:
    – 500 g faina
    – 200 ml apa calduta
    – un plic de drojdie uscata
    – o lingurita sare
    – o lingurita zahar.

    In apa calduta se amesteca zaharul, sarea si drojdia, pana cand se omogenizeaza. Apoi inglobam si faina, in ploaie. Se framanta un aluat suplu si elastic, care se lasa la crescut 30 de min la caldurica. Din acest aluat rupem cate o biluta, pe care o intindem bine pe o planseta cu faina, cat de subtire cu putinta. Lipiile se coc in tava de teflon, fara pic de ulei sau grasime. Se coc pe ambele parti, insa aveti grija ca se fac repede si se poate sa le ardeti. ies 9-10 lipii.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s