Teroarea înfăţişării

Ieri, aşteptam la trecere să se înverzească semaforul, când, un cocalar rânjit:

-Ce frumoasă eeeşti…

Îmi stăpânesc icnetul de greaţă şi aştept cu dor să se schimbe o dată semaforul în verde.

-Fă, ţi-am făcut un compliment!

Atunci m-am enervat:

-Aşa, şi?

-Păi trebuia să zici mersi.

-De ce, pentru că ştii să constaţi? Eram frumoasă chiar dacă tăceai şi-ţi vedeai de drum, corect? Sau ţi se pare că ar trebui să fii plătit pentru că ştii să observi evidentul?

I-a căzut faţa, a tras un „fă, ej’ nebună” şi a tirat-o. Iată un caz în care e mai util să te zborşeşti la un prost decât să te milogeşti lui Dumnezeu să te mântuiască.

Ajung acasă, altul pe Facebook.

  • 12 hours ago

    xxxxxxxx

    • la multi ani pentru duminica trecuta

  • Lorena Lupu

    11 hours ago

    Lorena Lupu

    • nu am nume de floare

  • 11 hours ago

    xxxxxxxx

    • esti fata,deci esti o floare

  • Lorena Lupu
    11 hours ago

    Lorena Lupu

    • şi asta e tot o floare?

      Că eu nu mă îndoiesc că şi tipa asta are un suflet gingaş, plin de emoţii duioase, şi multe jucării de pluş pe care le strânge la pieptu-i opulent.

      –––––––

      Apoi, un troll în spam:

      Fa, taranca obosita, esti urata cu crengi si nu te-as fute nici sa ma rogi in genunchi.

      –––––

      Iar eu nu mă pot abţine să nu mă minunez: de ce sexul purtător de pulă îşi imaginează că te cumpără sau te anihilează prin comentarii legate de înfăţişare? E o simplă întâmplare că te naşti cu glande defecte şi te faci cât Monica Anghel şi Ozana Barabancea la un loc, sau ai o predispoziţie genetică spre metabolism rapid şi evoluezi într-o fiinţă de tip piele & os. E o simplă întâmplare că te naşti năsoasă ca Barbra Streisand, buzată ca Jolie sau urâtă ca moartea-n vacanţă.

      Pe scurt, nu e meritul nimănui că are trăsături armonioase sau interesante, ci al geneticii şi al hazardului. Iar picăţelele sau dungile de pe carapace au atât de puţin de-a face cu noi, cei de dincolo de ea. Ce legătură are faptul că am ochi mari, privire de „om drogat” (cum îmi explica altă pulă care credea că remarcile tâmpite legate de înfăţişare sunt un număr bun jucat la loterie), buze groase şi bărbie mică, cu gropiţă cu omul care sunt eu, de fapt? Şi de ce ar trebui să fiu recunoscătoare pentru constatări, de orice tip ar fi ele?

13 gânduri despre „Teroarea înfăţişării

  1. apai, pui, asa se baga oamenii in seama. e un mod de socializare mai degraba 😉

    si eu mai patzesc. zambesc, cocalarul zambeste, pufnesc in ras, cocalarul la fel, fiecare isi vede de drum 😉

  2. Eu am sa scriu rar ,nu ca nu te citesc te citesc zilnic da sa nu patesc ca cocalaru’ ca tare mi-a placut ,ma uns la inima ,nu ,nu mai vin !!!. 😆

    • partea mai nasoală, măi nicolasss, e că ai coaie doar supt anonimatul unui proxy, ca să nu ştie omul unde să-ţi livreze muia de rigoare pentru cocălăreala ta de rahat. ciacnorris de tastatură ce eşti.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s