This Is Personal!

Uneori, mi-aş dori să fiu câine. Iar dacă aş fi câine pentru o singură zi, ştiu ce aş face: pipi pe tot ce am, să mă conving că nu pune nimeni mâna, apoi m-aş face om la loc.

OK, luaţi-o ca pe o traumă din copilărie. Toate problemele mele vin din copilărie şi mama e de vină pentru toate. Să zicem că-mi făcea la cină omletă cu ceapă verde. O punea în farfurie. Mă aşezam să mănânc – şi începea şi ea să halească, cot la cot cu mine dar cu viteză mai mare.  Chestia asta mă îmbolnăvea de nervi.

-Mamă, ce-ar fi să-ţi faci omleta ta şi să GET OUT OF MY FUCKING PLATE?

Scandal penibil, de genul „eu te-am făcut, eu te omor”.

Etapa a II-a – cum începea să-mi umble prin farfurie, mă ridicam direct de la masă şi o lăsam să bage-n ea. Evident, scandal penibil, cu poveşti la vecine: „E îngrozitooooor de egoist copilul ăsta”.

 

OK, dar eu, în egoismul meu îngrozitor, nu pun mâna pe nimic al altuia fără să cer voie. Iar dacă văd că pe ixulică (om pe care pretind că-l iubesc) îl enervează chestia Y, parcă nu o fac sfidător, numai ca să-l enervez şi mai tare.

 

Una peste alta: obiceiul de a-ţi băga labele pe teritoriul meu e în continuare în TOP 5 al chestiilor care îmi insuflă spume maxime pe un om, şi, uneori, dorinţa de a-i da foc cu o brichetă în talpă. Şi de a face un cerculeţ ori de câte ori îi repet: „Căcatul ăsta nu-ţi aparţine, deci nu pui mâna, clar?”

10 gânduri despre „This Is Personal!

  1. Te inteleg perfect, am avut si eu trauma asta cu mancatul din farfuria mea. La care se adauga aia in care cumparam toti aceeasi inghetata, sormea o manca de doua ori mai repede si apoi imi cerea inca o muscatra dintr-a mea.
    Acum incerc sa nu imi bat colegii de apartament cu o franghie uda pentru ca isi cazeaza prietenii prea beti pentru a pleca acasa la mine in pat cand eu nu sunt.

  2. io invers. cand cineva poarta o haina de a mea de ex sau port eu haina cuiva sau pijamaua cuiva, ma simt sexi, ca si cand as intra in pielea (cumva) a celeilalte persoane sau ca si cand m-as lipi de ea. si imi place sa simt mirosul de pe pijamaua aia. si mi se pare erotic cumva ca cineva la care tin sa imi foloseasca un lucru.

    *am stat 3 ani in camin, cred ca de acolo mi se trage.

    *si de la firma. impartim cam tot.

  3. ah, da, si ca tot se vorbea ieri de Caminul 14 din Cluj…mi-am amintit ceva (nu are legatura foarte mare cu subiectul, are o legatura mai mica). Asa, deci in Caminul 14 eram indragostita de o colega si mergeam la ea sa invatam/ fumam/ barfim etc cand ea mergea sa cumpere paine etc eu profitam de absenta ei ca sa ii ating lucrurile. Nu atigeam multe, nu imi place sa folosesc lucrurile oamenilor in absenta lor, nu sunt genul care sa ma bag peste lucruri, insa atunci era altceva. era ca in virgin suicides, cand baiatul ala mirosea rujul lui lux lisbon. toata obiectele din camera aia purtau spiritul ei.

  4. Mi-a luat oarecum Creatrix vorba din gură, mă gândeam că e vreun ritual comuniune al femeilor, să mănânce din acelaşi ou, simbolul coiului primordial.

  5. Nu am auzit pana acum de acest gen de mame. In fine, oricum, nu mi-ar placea ca un strain sa imi foloseasca un lucru fara sa intrebe, dar cand e vorba de familie, nu fac nazuri.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s