„Nu eşti omul pe care l-am cunoscut!”

Invariabil, fraza asta mi-o adresează genul ăla iritant de om care se comportă cu ceilalţi aşa: cât îi sunt străini, îi linge îndelung, rafinat şi cu optuleţe (8-uleţe) în punctele sensibile, să le intre în graţii, apoi, când îi devin apropiaţi, îi consideră redute cucerite şi se poartă oribil.

Eu sunt pe invers. Mă port indiferent cu străinii. În schimb, caut noi şi noi moduri de a-i răsfăţa pe oamenii pe care-i iubesc. Dar dacă ei mă dezamăgesc, îi lovesc unde-i doare mai tare. De ce? Pentru că nu m-a câştigat nimeni la belciuge.

Şi atunci vine fraza aia penibilă: „Nu eşti omul pe care l-am cunoscut!” Omul pe care l-ai cunoscut era cel care răspundea la un comportament tandru, iubitor şi plin de atenţie. Dacă dispar toate astea, „omul pe care l-ai cunoscut” nu mai are din ce să se hrănească, şi-şi va căuta tandreţea şi afecţiunea în altă parte. Şi le va răsplăti cu calităţile „cu care l-ai cunoscut”. Iar ţie îţi va da o imensă şi înrămurată muie, pentru că ţi-ai permis să crezi că gata, de acum ne tragem de brăcinari. Nope, nu funcţionează aşa.

Pe „TABU”, un reportaj despre o repetiţie pe care am întrerupt-o la „Amedeu, sau scapi de el cu greu„. Spectacole la Operetă pe 4 şi 18 aprilie.

25 de gânduri despre „„Nu eşti omul pe care l-am cunoscut!”

  1. Eu nu cred in cunoasterea unei persoane din simplul motiv ca nu suntem niste fiinte criogenizate, agatate in timp, intepenite, care pur si simplu nu se schimba in veci, ci fiinte schimbatoare.

    Asta are o implicatie cat se poate de directa si – din pacate – vine sa completeze, dupa opinia mea, postarea aici de fata cu taken for granted si suna cam asa: in momentul in care afirmi despre cineva ca il/ o cunosti, il desconsideri si il etichetezi… In speta, ca om criogenizat, mergand pe ideea „Lasa ca te stiu eu. Tu esti asa si pe dincolo…”

    Cam atat. Sper ca nu sunt un bataus de campi. 😀

    Ziua buna!

    • De cum aud „Lasă că te ştiu eu, eşti aşa şi pe dincolo”, e ca atunci când „Nu crezi că tu, ca femeie, ar trebui să scrii feminin, gen lugu-lugu-la-la-la”. Vezi deja conturându-se fulgerul mâniei lui Zeus în zare.

      • „[…]fulgerul maniei lui Zeus in zare.” a fost tragi-comic, dar comic pana la urma. 😀

        Acum… in ce priveste formularea „ar trebui sa…” puteti sa completati cu orice forma de control doriti pe linia punctata. Pentru ca pana la urma asta e, insa partea cu etichetarea imi pare mai periculoasa.

  2. Frumos! mi-a placut felul inn care, scurt si cuprinzator ai atins toate problemele necesare acestui subiect, ca un meci in care s-au batut toate golurile. Aferim pentru optuleţe 🙂 la inceput am crezut ca e un substantiv feminin nou pe care trebuie sa-l caut in dex(cum ar fi blandeţe, tristeţe), dar apoi am inteles ca sunt 8-uri:) etc , restul – clar ca buna ziua:)

  3. Am intrat pe blogul acesta din curiozitate, atras tocmai de ceea ce trebuia să mă îndepărteze, și-am încercat să asezonez postările cu comentariile mele, nu mi-a mers, gazda se dovedește optuză (geometric -unghiul dat pe spate), îi tratează pe toți la fel, chiar și pe călători, pe cei ce fac o haltă numai.

    • Eu cred (corecteaza-ma daca ma insel, Lorena) ca „gazda” nu e obtuza cu toti comentacii dansei ci doar cu cei care nu se pricep la belciuge!

      Si acum, fara misto, nu inteleg de ce e Lorena obtuza cu oameni care folosesc exprimari gen „atras tocmai de ceea ce trebuia să mă îndepărteze” si „asezonez postările cu comentariile mele”. Libinosenia si lipsa de logica mi se par irezistibile. Eu cred ca face pe interesanta.

      • “atras tocmai de ceea ce trebuia să mă îndepărteze”
        -mimica mâinii stângi-

        “asezonez postările cu comentariile mele”
        -titlurile; un ton jurnalistic, spre marea mirare care nu este tocmai mediul-

        P.S. am uitat italicul, dar se înțelege și așa, nefiind avocat.

  4. mi-a atras atentia o faza „daca oamenii pe care ii iubesc ma dezamagesc, ii lovesc unde ii doare mai tare…”

    eu cred ca daca X te dezamageste, nu e de vina lui (neaparat) ci si a mea- pt ca eu m-am amagit (ca e ok, bun, afectuos) si apoi, cand il descopar (rau, meschin, interesat) eu singura ma dez-amagesc. deci (probabil) nici eu nu trebuia sa am asteptari asa de mari.

    daca cineva drag ma supara, nu il lovesc la randul meu, ma retrag.

    daca cineva vorbeste urat despre mine, nu ii cer socoteala. imi cam dau seama de unde vin frustarile alea, mi se face mila si ma retrag.

    inteleg ca oamenii se comporta cum vor ei, nu cum vreau eu si ca si ei, la fel ca si mine, nu sunt perfecti.

    mi-e cumva usor sa fac asta pt ca sunt destul de echidistanta si nu las lucrurile sa ma afecteze prea tare.

    si oamenii din jur nu imi fac (prea multe) cacaturi pt ca nu sunt genul cu care te targuiesti pe 2 semintze si cu care iti permiti orice.

    am sangele rece 🙂

    si inca o chestie care imi place foarte tare- „cimitirul este plin de oameni neinlocuibili- care toti au fost inlocuiti” (georges clemenceau).

    nu stiu ce mi-a venit in seara asta sa scriu atat.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s