Şi continuarea calmă a textului de ieri

Ăla care scrie, ăla care cântă, ăla care joacă nu-şi doresc să fie prieteni cu ăia care se uită, aşa cum nici nenea care-ţi vinde roşii nu-şi doreşte să te ia acasă: vrea să-ţi vândă roşiile, să-ţi ia banii pe ele şi să se ducă la nevastă şi copii sau la colecţia de filme porno, ce-o fi având el acasă.

Nu, nu ne dorim să ne batem pe burtă, să o ardem împreună, să ne povestim necazuri de familie şi să ne lăsăm cititorii / spectatorii să ne plictisească pe messenger cu toate bullshiturile lor adormitoare. Trist, dar adevărat. Vrem distanţă. Aşa cum pe ăla cu roşiile nu-l invadezi la el în seră, aşa nu vrem nici noi să ne invadezi. Faptul că tu ne găseşti interesanţi nu ne obligă pe noi la AAAAABSOLUT NIMIC. Şi nu pentru că suntem noi aroganţi, ci pentru că orice om care începe să aibă în fantezia lui o relaţie cu tine şi-ţi mai povesteşte periodic cum evoluează relaţia lui imaginară cu tine, FĂRĂ SĂ-L DERANJEZE CĂ TU NU PARTICIPI are ceva sinistru, de genul ăsta:

Acuma, ăla care cântă şi ăla joacă au un ghinion sinistru: le poţi invada spaţiul personal, poţi să le duci salată de boeuf, chec şi colivă, să insinuezi că eşti o gospodină genială şi să speri că într-o zi te ia de nevastă, fără să te prinzi că, după plecare, devii victima unui gang-bang de miştouri de la toată gaşca ăluia.

Dar ăla care scrie are un avantaj suplimentar: nu trebuie să se frece de neinteresanţi decât dacă ţine el neapărat să iasă în public. În rest, îşi poate zidi o tribună imaginară, virtuală, unde să dea one-woman-show de 24 / 7 / 12, fără a fi silit să suporte muianul antipatic al nimănui, dacă nu doreşte.

Deci, după cum ziceam pe facebook acum câteva zile: „Uneori, tăcerea este singura formă de politeţe pe care o pot oferi”. Dacă o postez în timp ce mă fuţi tu la icre cu plicticoşenii, traducerea e următoarea: „Taci în morţii mă-tii de neinteresantul morţilor mă-tii, nu mă obliga să-ţi livrez tradiţionala basculantă de pule!”

Din păcate, unii oameni nu descifrează semne subtile. Că dacă le-ar descifra, ar intra în categoria „oameni cu creier” – pe care, recunosc, îi tratez complet diferit.

18 gânduri despre „Şi continuarea calmă a textului de ieri

  1. ultimile tale 2 postari mia descurajat infranandumi elanul creator de ami aduce si io contributia umila la cultura, arta, cartile, poieziile, cantecele, tablourile, filmele, teatrele, statuile si cartile lumii. intr-un cuvant: la intelectualitatile mapamondului. ma oripilez de numai pot la scenariul ca io scriu o carte de sa zicem ~25 de lei si porma sa ma trezesc inundat de bikinei si tzatze mari de fete ce miau cumparat cartea si care ele considera ca io sunt obligat sa le fut. si io no sa vreau si ele sa ma hartuiasca si io sa chem politia si ele sa nu ma lase in pace…..brrrrrrrrr !!!!!

  2. Buna ,

    Eu sunt nou aici..

    Vroiam sa-ti spun ca ai doua probleme cu o singura rezolvare in printzip:

    1. o gramada de masculi ce-ti adulmeca miresmele feminine si din aceasta cauza nu prea mai gandesc( judacand pozitiv si anume ca ar avea cu ce unii dintre ei).Aici e si vina ta ptr ca le dai posibilitatea sa viseze..

    2. o mica gasculitza de cocalari care stiind ca nu prea au sanse,se apuca de asa numita bascalie (vezi manelele de mai sus) ce le creaza falsa impresie ca sunt „on board” . Nu prea au priceput ei textul tau dar stiu ei asa feeling-ul celor discutate.

    Solutia ar fi tacerea.Pulimea macane ce macane si se linisteste.

    Toate cele buna va doresc,

    M.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s