Când însuşi câmpii…

Când însuşi câmpii plâng: Nu ne mai bate,
Taci şi ascultă freamătul otavei!
Atunci mugesc. Mugirea-mi asculta-vei?
Sau în urechi îţi vei înfige vate?

Staulu-mi şubred blând însenina-vei,
Cu margarete mari şi daurite?
Răsai cu o găleată roşă, preamărite,
Cu rece apă botu-mi adăpa-vei.

Cobori încet, pe scăuiaşu’ verde
Ce ţi se rupe veşnic subt popou,
A ta obidă cu-n suduit arat-o,

Şi-apucă-te de mulsu-mi, timp nu pierde,
Să simt fiorul laptelui cel nou,
Şi să mugesc cu fală în staccato!

36 de gânduri despre „Când însuşi câmpii…

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s