Părinţii divorţaţi

Una dintre cele mai amuzante situaţii de viaţă este aceea de tip „părinţii divorţaţi”. Cei care provenim din familii răscrăcite de timpuriu ştim cum e:
-Spune-i lu’ tac-tu că tre’ să-mi trimită banii de copii.
-Spune-i lu’ mă-ta că e o curvă proastă… ăăă, că o să-i trimit peste patru zile, când iau salariul.
-Spune-i lu’ tac-tu că pentru curve are bani, futu-l în găoz cu un neon ud… ăăă, că trebuie să plătim întreţinerea şi ar fi bine să ni-i trimită mai repede.
-Spune-i lu’ mă-ta să sugă toate pulile de tractorişti… ăăă, că văd ce pot să fac.

Buooon. Partea amuzantă e că relaţiile de tip „părinţi divorţaţi” au loc între orice doi oameni de pe această planetă care îndeplinesc, simultan şi obligatoriu, următoarele două condiţii:
a) sunt certaţi la sânge şi nu-şi vorbesc
b) au un prieten comun.

Şi, da, e foarte, foarte funneh să fii prietenul comun.

Un gând despre „Părinţii divorţaţi

  1. numa’ ieri ce-a asigurat-o fosta pe fii-mea că-s dobitoc şi nesimţit…
    a adăugat totuşi când s-a calmat : „da’ e tăticul tău şi te iubeşte!” 🙂

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s