„Antecedente de familie”

Asta-i o postare care porneşte de la un schimb de replici de la articolul anterior. Zic aşa replicile:

  • neax
    februarie 23rd, 2012 at 5:31 am | modifică

    Gheară, acel Galgotiu are antecedente în familie, ştii principiul că omul e vinovat pentru păcatele fraţilor săi. Frac-su a fost director la o fabrică sub Ceaşcă, îşi schimbase motorul de la maşină cu unul diesel ca să poată fura motorină de la camioanele fabricii.
    Şi, în plan personal, chiar ăsta a fost regizor supt Ceaşcă.

  • neax
    februarie 23rd, 2012 at 8:50 am | modifică

    Da, Nedo, cred că fura motorină şi pentru regizor.

    ––––––
    Ok. Deci, eu habar nu am care-i situaţia în familia Galgoţiu şi nici nu mă macină  vreo curiozitate în privinţa asta. Dar vreau să protestez împotriva gândirii generalizate de genul „frati-su era, deci el este”
    1. Eu am un frate. Fratele ăsta al meu a trecut prin şcoală ca raţa prin apă, datorită mie – „dacă soră-sa e o centaureasă, clar şi el e”. Realitatea e că frati-miu e un tip mai degrabă modest, liniştit,căsătorit de la 27 de ani – vârsta la care eu încă sugeam vârtos din biberon – cu un job de distribuitor de produse alimentare, cu maşină mişto, cu planuri clare de viitor: în x luni strângem bani de casă, apoi anul viitor pe vremea asta ne apucăm de proiectul „Primul nostru copil”.
    Cine m-ar judeca pe mine după frati-miu ar putea presupune că-s o secretară sobră, serioasă, cu program de la 9 la 5, cu trei copii şi cu o bibliotecă de cărţi de reţete. Cine l-ar judeca pe frati-miu după mine, s-ar aştepta să fie un huligan orgolios, pus mereu pe şotii, beţivan şi mare devorator de prospături.
    Şi nu e.
    2. „X are bogătaşi în familie, deci îi merge minunat”.
    Realitatea: nu ajunge să ai bogătaşi în familie, mai trebuie ca bogătaşii respectivi să fie darnici. Dar, de obicei, bogătaşii din toate familiile sunt atât de profund sictiriţi de rudele amărăştene, încât, dacă treci printr-o simplă vizită de cafea, te tratează ca pe un cerşetor. Asta până când ajungi scriitor cvasi-notoriu şi apoi intră în funcţiune snobismul familial – dar nu te mai duci tu, că mândria nu-ţi permite să uiţi de băşinile anterioare.
    Eu îi înţeleg şi pe respectivii bogătaşi – oamenii care vin doar să ceară şi pe care îi doare în cur de ceea ce-ţi doreşti sunt iritanţi. Omul munceşte pentru sine, nu pentru toţi incapabilii cu care are ghinionul să poarte nume de familie comun. Dar,tocmai de aceea, stimaţi  colaboratori şi auditori, încetaţi să faceţi presupuneri bazate pe „antecedente de familie”. Dacă vă uitaţi la tata, aţi zice că-s o cartofoare fără perspectivă. Şi nu-s. Dacă vă uitaţi la mama, aţi zice că-s o nevastă pisăloagă, cu aptitudini de home economics. Nu-s.  Poate că nu-s nici una dintre toate acestea tocmai pentru că m-a oripilat perspectiva. Caz în care antecedentele de familie funcţionează taman invers decât v-aţi aştepta.

22 de gânduri despre „„Antecedente de familie”

  1. Domnişuară scumpă care iear a-ţi venit pă sufletu meu aşa ieste mare dreptate ave-ţi să şti-ţi care fimiu nunea moştenit nij pe mine care sânt o duamnă chear dacă vecini zice căs curvă bătrână care meo trag cu Nelu (ieu nijnu ştieam că se spune meo trag nu ştiam că la ce se referă ce să trag ieu decât trag căruţu dupe mine din cauză la cunpărături care le fac) fimiu nu seamănă nijcu tatăsău care ierea intelectoal de frunte făcură liceu la seral ierea şef pe rându lui de bănci care aviea şi talent literal cânta aşea frumuos scriiea versuri patriotice care o-dată a fost arestat care scriiea la buda publică cu cîcat pe pereţi sânt mândru că sânt romîn. Asta puate a moştenito şi fimiu adecă nu patriotizmu care ierea sădit la toţ romîni ci umblarea cu cîcat pe mîini raee greu lam desvăţat şi de oranie şi de cotrofilaj s-au cum âi spune când umbliii cu cîcat. Făcu fimiu epatite multe care băga deştu cu cîcat în gură mă scuza-ţi că v-ă spui.

    Deci ave-ţi mare dreptate domnişuară scumpă care nu ien regolă s-ă jude-ci omu dupe faptele la ânaintaş care nijmi-e nu mear plăciea să zică uamni că mînc căcat care nu ie adevărat ie ruşine.

  2. Asa este. Ce sora mea seamana cu mine? Niste asemenari fizice exista intre mine si sora-mea, dar la caracter nu. De inteligenta nu mai vorbesc, nici macar nu e barbat ca sa pot compara :)))) Si chiar daca ar fi fost, tot un prost ar fi fost fata de mine. Ce fratele lui Kant se compara cu Kant?

    Sa raspunda totusi la intrebare dl Galgotiu- de ce la sfarsit cand vin aia doi de la inceput pe bicicleta, vaca aia spune o replica din burta? ca sa dea o tenta optimista piesei . de ce? Nu vrei sa raspunzi? Ia mai mori tu in chinuri asa putin. Si am sa ma duc sa vad din nou piesa , ca n-am vazut-o decat odata si poate a mai taiat din ea, din replici, si a mai bagat replici si pe parcursul piesei. iar eu atunci nu m-am prins. acest caz cu galfotiu va fi rezolvat

  3. Teorema: doi frati sunt arbitrar de aproape unul de celalalt.

    Demonstratie:
    Avem Teorema „aschia nu sare departe de trunchi”. Considera parintele trunchiu, un frate aschia, si departe find complementul lui B(parinte) cu marimea epsilon/2 pentru un epsilon>0 arbitrar. Deci d(parinte,un frate)0. Aplica Teorema cu celalalt frate: d(parinte, celalalt frate)<epsilon/2. Prin urmare d(un frate, celalalt frate)<=d(parinte, un frate)+d(parinte, celalalt frate)=epsilon/2+epsilon/2=epsilon. QED

  4. Teorema: doi frati sunt arbitrar de aproape unul de celalalt.

    Demonstratie:

    Avem Teorema “aschia nu sare departe de trunchi”.

    Considera parintele trunchiu, un frate aschia, si departe find complementul lui B(parinte) cu marimea epsilon/2 pentru un epsilon>0 arbitrar.

    Deci d(parinte,un frate)0 arbitrar.

    Aplica Teorema cu celalalt frate: d(parinte, celalalt frate)<epsilon/2.

    Prin urmare: d(un frate, celalalt frate)<=d(parinte, un frate)+d(parinte, celalalt frate)=epsilon/2+epsilon/2=epsilon. QED

  5. Teorema: doi frati sunt arbitrar de aproape unul de celalalt.

    Demonstratie:

    Avem Teorema “aschia nu sare departe de trunchi”.

    Considera parintele trunchiu, un frate aschia, si departe find complementul lui B(parinte) cu marimea epsilon/2 pentru un epsilon>0 arbitrar.

    Deci d(parinte,un frate)<epsilon/2.

    Aplica Teorema cu celalalt frate: d(parinte, celalalt frate)<epsilon/2.

    Prin urmare: d(un frate, celalalt frate)<=d(parinte, un frate)+d(parinte, celalalt frate)=epsilon/2+epsilon/2=epsilon. QED

  6. uneori, tocmai lucrurile care nu ne plac la familia noastra si pe care ne temem ca le-am putea mosteni ne determina sa reactionam total diferit decat membrii acesteia si, in final, sa le semanam foarte putin. determinismul genetic exista, dar e limitat. si da, felul in care suntem educati ne influenteaza, dar influenta poate fi contrara dorintei educatorilor.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s