O seară din viaţa Ioanei Scheletenberg

-Iubitule. Am avut azi un acces de bulimie şi am mâncat o foaie de salată în plus la cină.

-Îngrozitor! Trei zile nu mai bei decât apă!

-Da, iubitule. Dar, ca să ardem tona de calorii acumulate astfel, trebuie să mă fuţi.

-Uăăă.

-Hai, că nu m-ai mai futut de trei săptămâni!

-Pisi, cum să ţi-o spun frumos.

-Cu cuvintele tale, iubitule.

-OK. Uite, nu ţi-am ascuns nici măcar din prima clipă în care ochii mei înflăcăraţi au nimerit pe obrazul tău cadaveric, rezultând într-o erecţie nărăvaşă şi impetuoasă, că sunt necrofil. Şi ştii şi tu că sciatica din ultima vreme mă împiedică să dau cu lopata ca la 20 de ani. De aceea te-am luat: că eşti fiinţa vie cea mai apropiată de un hoit din câte am văzut. Dar, pisi… în ultima vreme te neglijezi.

-Ce vrei să zici cu asta?

-Profa ta de rigor mortis mi-a zis că ai chiulit la ultimele două cursuri.

-E adevărat, dar…

-Nu există „dar”! Nu există scuze! Nu ai voie să uiţi nici o clipă că eşti DOAMNA SCHELETENBERG! Chestia asta presupune responsabilitate! Apoi, dă să te ating. Pula mea, eşti caldă!

-Erau minus 22 de grade afară şi am zis că pot renunţa la şedinţa de frigider!

-Greşit! Eşti de o neglijenţă ordinară, şi mai vrei şi futută pe deasupra! Şi nici măcar nu porţi rujul vânăt, care îmi provoacă atâta plăcere. Meriţi pedepsită!

-Cum, iubitule?

-Te trimit înapoi la clinică şi le zic să-ţi bage coastele înapoi!

-NUUUUU, asta nu. Fac orice, numai asta nu.

-Bun. Fă mişcare, să dai foaia aia de salată jos. Ţine lopata asta, cimitirul e acolo pe deal, iată ziarul de acum trei zile cu necroloagele. Spor!

33 de gânduri despre „O seară din viaţa Ioanei Scheletenberg

  1. hai ca iar incepi cu acrituri, fii asa in continuare si sa fii iubita cu atitudinea ta cu tot. eu ma duc in alta parte, unde sunt oamenii la fel de redusi ca mine. toate cele bune!

    • nu, varză. iar începi TU cu un comentariu sinistru de neadecvat, moartea clinică a oricărei forme de umor, şi iar te victimizezi că eşti luat la pulă pe bună dreptate.

      chiar nu te simţi cât poţi fi de antiumor? CHIAR NU TE SIMŢI, ÎN PULA MEA?

  2. in 39 nu s-au decernat premii pe motiv ca inca nu erau concepute locatia, dieta, juriul si sapunurile bashite..pe-atunci, pe-acolo nu se invirtea decit premonitoarea dumitrescu zina care-si incerca viitoarele memorii.

  3. Ei ca sa vezi ca nimic nu e intamplator. :)) ASeara, in jurul orei 21,30 – 22 cred ca era ,trec prin piata latina venind de la opera. Si la intersectie acolo , mergand spre statia tramvaiului 21, cine credeti ca era pe trotuar, in dreptul trecerii de pietoni, vorbind cu una imbracata in ceva rosu? :)) Era Lorena Lupu

  4. Pai nu, ca ma decosnpiram :)) Si ma dadeai in gat si la aia :)) Ti-am auzit vocea si mi-a atras atentia, ca nu stateam io sa ma uit pe trotuare la oameni

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s