Am făcut-o îndelung, îndelat şi îndeadânc. Pentru că Peter Greenaway e un cabotin şi adoră să se dea în bărci. Şi, sincer, între un intervievat care se chinuie din răsputeri să facă pe intelectualul rafinat şi unul care este şi, stăpân fiind pe ceea ce ştie, e suficient de relaxat încât să se joace, îl voi prefera pe al doilea.
(La cine faci aluzie cu prima categorie? o să întrebe panicaţii care-mi citesc blogul, vânând aluzii, apoi mă sună noaptea să-mi reproşeze că de ce fac aluzii pe blog.
Îndeobşte, la ăia cu ale căror interviuri nu mă laud. La ăia care au impresia că e suficient pentru cititori să înşiri clişee într-un interviu şi să fii politically correct, şi care sunt deranjaţi de orice întrebare mai îndrăzneaţă. Nu, frate, nu e suficient. You gotta have personality. Asta nu înseamnă să fii idiot încăpăţânat şi inflexibil, ci, pur şi simplu, să ai ceva de spus. Ceva al tău.)
Şi, pentru că am făcut-o atât de îndelung şi îndeaproape, reclama radio e tot cu noi. Iaka.
Dragoste la prima cafteală 
Yay! Imi place nenea asta. L-am vazut mixand filme la Sala Polivalenta 😀
Lorena, care fu mai bun la facut? Greenway sau Serban? Cui i-ai mai da o sansa? Dar el tie?
Greenaway e f. turuitor, abia îţi dă voie să ajungi şi tu la cuvânt, deci Şerban. Prefer oamenii care ascultă întrebările, nu cei cu care trebuie întâi să duc o mică luptă, să-i conving că exist.
Iar interviuri viitoare presimt că voi avea cu ambii.