Mulţumesc, Dumnezeule!

Nu pentru tot ce mi-ai dăruit depedeve material sau spiritual îţi voi mulţumi astăzi, Dumnezeule – deşi am de ce 😉 – ci pentru o chestie la care nu m-am gândit niciodată ca fiind specială. Până acum.

Chestia asta este uşurinţa cu care merg mai departe când încasez o lovitură.

Nu mi s-a părut specială, pentru că niciodată nu am considerat că ar trebui să fie altfel. Am privit întotdeauna viaţa ca pe un joc de strategie. Când cărarea A se înfunda, o abandonam şi mergeam pe cărarea B, fără să mă oftic că uite. Ba dimpotrivă, când văd că lucrurile devin căcăcioase, mi se aprinde beculeţul de avarie şi găsesc soluţii la care, relaxată fiind, nu m-aş fi gândit.

Şi credeam că e ceva normal. Că toată lumea e aşa. Că e de la sine înţeles să iei repede deciziile cele mai bune.

Acum însă, mă uit la oameni care au pierdut lucruri şi constat cât de tare îi poate surpa chestia asta din punct de vedere psihic. Cum, în loc să se caţere repede pe peretele prăpastiei, se blochează şi cad, neputincioşi şi abulici, în gol. Şi raţiunea nu ţine.

Şi mă gândesc cu groază cât poate fi de nasol – în primul rând pentru cel în cauză – să fie genul ăsta de om.  Sunt fericită că nu-s aşa. Şi de asta am motive să-ţi spun: Mulţumesc, Dumnezeule!

27 de gânduri despre „Mulţumesc, Dumnezeule!

      • Nu e vorba numai punctual de actiune/blocaj. E vorba de vointa/ambitie, la modul mai general. SI pot baga mana in foc ca influentele din copilarie la care te refereai sunt motivul pentru care esti mai evoluata.

  1. @prostii naivi care se lasa manipulati de acest articol dezinformativ de sorginte „duios Lorena trecea”

    zen-u’ autoarei = o pula ! arhiva blogului demonstreaza crystal clear ca Lorena se oftica de se kk pe dansa ori de cate ori am tras-o de tzatze, am intrebat-o daca se fute, am ciupit-o de cur.

  2. Cum ar fi ca Florin Salam sa dea un concert la Universitate, la ceas, in timp ce jandarmii ii cardesc cu bulanele pe golani. Ar fi un spectacol dalinian ! As avea orgasm numai privind, cum avea Nero cand a dat foc Romei si el canta la harpa !! !

    Ole ! :))

  3. nu e chiar o minune aici, de obicei oamenii care nu lupta pentru ei, care nu au idealuri ci traiesc dupa „daca nu curge pica” se prabusesc la primul esec; mai plastic spus, soldatii adevarati, din reflex, sunt vigilenti si tenace chiar si pe timp de pace.

  4. „Chestia” asta despre care vorbesti tu, este intr-adevar un mare dar pe care foarte putini il au … iar tu … (desi nu te cunosc personal, ci doar te citesc…) , revin … ai din plin acest dar … Ce pot sa spun? Chiar esti o norocoasa a vietii, Lorena!
    Bine, acum, sincer vorbind, la tine nu este numai noroc, ci si multa munca …
    Esti demna de admirat!

    • *throws up* Cine foloseste „…” in draci e usor prost desi se crede usor interesant. Intuitia imi spune ca esti o sensibila si o neinteleasa. Dar nu-i bai… candva… cineva… va intelege… Dar pana atunci… multe frunze o sa ingalbeneasca si o sa moara… triste… pe ramuri de copaci batrani si obositi… Toamna…

  5. Foarte bine faci!. E o atitudine normala. Am trecut si eu prin momente grele si am incercat sa le depasesc. Daca nu reusim sa depasim anumite momente(pierderi, etc) ajungem la nebuni si nu e cazul. Trebuie sa transformam raul in bine. Asa cred eu. Pe cat putem, bineinteles.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s