Nu mai fac pe nimeni retard, niciodată

Azi am avut de făcut un reportaj. De vizitat un anume loc. Și, poate pentru că am exagerat cu aplicarea termenului „retard” pe blog, Dumnezeu nu m-a bătut cu parul și mi-a dat de însoțitori un uriaș gup de copii handicapați. Handicapați reali, suferinzi de autism, sindrom Down, retard, etc.

Făcându-i pe ăia mai proști dintre voi retarzi, am greșit enorm. Față de ei. Enorm. Acolo am văzut niște ființe curajoase, în luptă cu o viață care i-a nedreptățit by default. Voi, vă știți care, sunteți gunoaie umane nemernice și proaste pentru că vreți să fiți.

Și un episod: un băiat retard de vreo 13-14 ani (și mă refer la boală) o tot scuipa pe maică-sa. S-a uitat la mine și mi-a tras și mie un mic scuipat. Eu încă nu mă prinsesem că-s handicapați cu acte-n regulă, credeam că-s doar cocalari și am țipat la el:

-De ce faci asta, crezi că ești comic?

Și în clipa aia, retardul m-a privit lung, întrebător. Apoi i-am citit în ochi înțelegerea că a greșit, părerea de rău și mi-a zâmbit împăciuitor. O chestie de care ăi mai proști și mai nemernici dintre voi nu-s în stare.

***

Și mama mi-a șoptit:

-Doamnă, nu avea intenții rele, așa-s ei, copii cu nevoi speciale.

 

 

26 de gânduri despre „Nu mai fac pe nimeni retard, niciodată

  1. Eram pe Ştefan cel Mare, aproape de Crăciun. Am văzut o soră tânără, care se chinuia să ducă un brad greu. Nu aveam serviciu în perioada aceea, îmi căutam de lucru, aveam atunci ceva timp liber, iar sora era charming. O cheamă Alina. M-am oferit să o ajut şi a acceptat. Am fost cu ea pe o stradă perpendiculară pe Ştefan cel Mare, aproape de Lizeanu, într-o casă unde erau ţinuţi copii mici cu probleme speciale, părăsiţi de părinţi. Sora mi-a propus să mă uit la ei. Turul acela a fost cea mai groaznică chestie din viaţa mea. Deşi am făcut o armată dură, la trupe de elită, sunt destul de călit, ce am văzut acolo, puii aceia de om cu probleme, a fost ceva peste capacitatea mea de îndurare. Oricum, nu am vomitat sau ceva de genul acesta, faţa mea a fost impasibilă. Sora a zis că puţini reuşesc să facă un tur complet al pătuţurilor. Am lăsat nişte bani. Am promis că voi reveni, să mai las și nişte bani, am dat însă de serviciu, de bani, viaţa mea cu micile ei plăceri s-a reluat, şi am uitat. Până acum.

  2. Si daca-l vezi vreodata pe careva pe care-l injuri cu patos pe-aici (sau aiurea) luandu-si o posta cu strigaturi de la zece pularai negri? Mai faci urari din astea? Haha.

  3. Ma bucur ca ai compasiune. Sper sa fie autentica. Dar nu mai folosi si tu clisee de genu „fiinte curajoase”. Sunt handicapati. Au bibilica defecta. Asta nu-i face curajosi. Aia cu autism grav nici maca nu-si dau seama de ei.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s