Ianuş vrea să mă converteşte

Marius Ianus: Ce mai faceti, domnisoara?
lorena lupu: mulţu, bine
Marius Ianus: Adica?
Marius Ianus: Din ce se compune acest bine?
lorena lupu: din mai multe faţete
Marius Ianus: Te duci la biserica?
lorena lupu: vezi să nu
lorena lupu: ianuş, confunzi persoana
Marius Ianus: Atunci nu ai cum sa stii ce-i binele
Marius Ianus: Doar daca Il vei cauta pe Dumnezeu vei afla adevaratul bine.
lorena lupu: ianuşe, mă leeeşi
Marius Ianus: Eu stiu despre ce vorbesc
lorena lupu: dacă eu aş fi futut în stânga ş-n dreapta cât ai futut tu, măcar aş avea bunul simţ să nu ţin predici plicticoase altora
Marius Ianus: Nu e chiar asa
Marius Ianus: Dupa ce te pocaiesti si vii la El, Dumnezeu iti ridica toate pacatele
lorena lupu: yeah, right. stai întâi să le fac, să aibă ce să-mi ridice.

47 de gânduri despre „Ianuş vrea să mă converteşte

  1. Actiune mai ipocrita ca asta nu am pomenit! Adecatelea preacurvesti tu o viata intreaga, traiesti intru desfrau si desfatare, saptamanal ai cate 1 orgie, 3 betii, 2 one night standrui si 1 zi de sex anal neintrerupt, dupa care, la 70 de ani, cand iti mor toate poftele, esti spre moarte sau bolnav de ceva in stadiul IV, brusc iti aduci aminte de Dumnezeu, te pocaiesti si…. ce? Gata? Toate cele lumesti, pacatele savarsite cu atata bucurie ti se iarta? Pen’ ca de ce?

    Bullshit mai dude!

      • Adecatelea sa fii sigur ca ajungi in rai…. cu aia de au fost toata viata lor niste sfinti, au trait intru slava Domnului si in loc sa se bucure de viata, sa petreaca si sa se simta bine, au stat in curte, s-au uitat peste gard si l-au vorbit de rau pe vecinul care aducea in fiecare seara cate o pitipoanca buna acasa, facea petreceri cu prietenii, gratare in curte de-i ajungea mirosul de carne pocaitului, in zi de post, pe la nas si il spurca.

        Adica sa iti prostituezi sufletul cum? Renuntand la toate cele placeri lumesti pentru o viata de plictis si smerenie in Rai? Pentru ca io asta inteleg.

        • Tu nu intelegi macar conceptul de ipocrizie.
          Daca tu te comporti ca un sfant dar de fapt tanjesti la pacat nu asta te face ipocrit?
          Iar daca „pacatuiesti” atunci cand simti sa o faci si te „pocaiesti” atunci cand simti asta, fie ca e la 80 de ani sau la 30, nu asta inseamna adevarata sinceritate?
          Tu vrei ca omul sa ramana tintuit intr-o anume stare toata viata ca sa iti fie tie lejer sa-l clasifici? Consecventa incapatanata poate fi semn doar de prostie. Daca nu te nasti „perfect” schimbarea e singura cale sa evoluezi.

        • Da, subiectul postului e valid. Nu neaparat ca nu poate sa vina sa o arda evanghelistic pentru ca a fost candva altfel dar e perfect natural sa cada in penibil facand asta.
          Doar comentariul respectiv mi s-a parut ca amesteca termenii.

  2. vrea sa te converteste pe dracu doamne iarta-ma. vrea sa te fute !

    (nu incetez sa ma minunez cate tehnici de agatat este. al naibii ianus „Doar daca Il vei cauta pe Dumnezeu vei afla adevaratul bine”. adica sa „cautati” impreuna, tu cu el, sensul extrem de lax al lui „prea” din „sa nu preacurvesti”)

  3. şi mai e o chestie. nu cred că există renegare în literatură. ai scris un căcat, l-ai publicat, e căcatul tău.

    „ţigane, ai furat găina.”
    „hauleo, boiarule, reneg ciordeala”
    cu găina în maţ, nu mai poţi renega ciordeala. sorry.

    • Cum ar trebui sa se numeasca atunci cand autorul nu mai este de acord cu ce a scris? Pizda ma-si din ce motive, poate ca atunci nu era sincer sau poate ca intre timp s-a sucit si si-a schimbat convingerile.
      Crezi ca nu are voie sa zica ba coaie io care am scris cacatul ala nu mai cred in acele cuvinte.
      Mie imi pare un fel de renegare si imi pare legitima. Cacatul lui, scris de el, de care se leapada, nu a zis ca nu l-a scris el a zis ca nu mai e de acord cu el.

      • păi nu e vina lui boeriu că își reneagă ăla scriitura. mai degrabă, ianuş este nefericit. adică e într-o contradicţie totală cu sine însuşi. culmea, cînd ai o revelaţie şi îţi descoperi credinţa – şi aici vorbim de creştinism, da? – ar trebui să fii fericit. omul nostru se pare că nu e.

      • să zicem că mie nu-mi mai place prima mea carte Rondo Capriccioso, că mi se pare un sirop penibil.

        să zicem că o cumperi tu şi scrii la tine pe blog o recenzie ECHILIBRATĂ (nu una trolantă, nici una pupincuristă) despre ea. că editura care o distribuie n-are nici o vină că autorul are stări dubioase.

        bun, eu ca autor nu voi veni la tine pe blog să mă dau cu pizda de pământ că de ce nu ţii cont că mie nu-mi mai place cartea mea. Îţi voi mulţumi că ai investit timp şi bani în ea, suficient de multă atenţie încât să-i faci o recenzie serioasă, apoi la final, voi adăuga: din păcate, nu mai e reprezentativă pentru modul meu de a scrie de acum. Te invit să citeşti noul meu roman Pula bârzoetă.

        • da, asta ar fi varianta ideala dar nu singura si cu siguranta nu singura „accceptabila”. Pana la urma daca acea creatie a ta te deranjeaza pana in masura in care TU ai vrea ca acea carte sa nu mai existe poti sa ai o atitudine mai vivace nu? Si e dreptul tau sa iti bagi pula in ea si sa o invalidezi din perspectiva ta de autor indiferent de insemnatatea contractelor semnate.Cu asumarea oricaror urmari legale. Nu gasesti?

        • nu.

          e ca şi cum o casă ar pretinde că_cărămida de temelie o deranjează atât de tare încât ar fi cazul să îi pună o bombă.

          ce-i garantează unui cititor al omului că mâine acesta nu se va suci iar în cine ştie ce direcţie?

    • +1 lorena

      e absurd să îţi renegi cuvintele. ele sunt o oglindire a fiinţei tale din acel moment. nu poţi să te renegi pe tine însuţi. poţi să înţelegi, şi să te ridici mai sus. dar atunci nu vei spune: „ăla nu sunt eu!”, aia arată o neînţelegere profundă. ca şi pendularea asta între extreme: parvenit – sfânt. dumnezeu, dacă crezi în el, e acolo unde te gândeşti la el. poţi să fii şi într-un bar. auto-acceptarea, asumarea faptelor pe care le-ai făcut sunt întotdeauna semne de maturitate şi integritate morală.

      puţin off-topic, în cameră la mine este un pat. fetele care n-au trecut prin acel pat nu cunosc binele. de aia-i omenirea întreagă aşa nefericită… 🙂

  4. @toti

    incepand din acest moment, to, inaugurez o noua rubrica pe acest blog, gastronomica. zilnica pe cat posibil.
    azi: ciorbita taraneasca de vacuta.

    necesar:
    1 kg rasol de vacuta (manzat)
    1 ceapa
    2 morcovi
    1 patrunjel
    1 telina
    1 ardei
    2 cartofi
    200 gr varza rosie
    200 gr fasole boabe
    200 gr mazare verde
    sare
    boia
    piper
    100 ml ulei
    2 rosii
    2 linguri pasta de rosii
    2 linguri otet cu tarhon
    1 leg. marar
    1 leg. patrunjel

    preparare:
    1. legumele se curata si se spala , se taie cuburi mici .
    2. ceapa , morcovii , telina , patrunjelul si ardeiul se calesc in ulei , se pune boia , sare , pasta de rosii si rosiile taiate marunt .se adauga zeama de vacuta, cartofii tot cubulete taiati si mazarea verde.
    3. cand legumele sunt patrunse se pune si fasolea boabe si varza taiata fidelute
    4. la sfarsit se drege gustul cu otet cu tarhon , piper si patrunjel verde .
    5. se pune in ciorba si carne de vacuta taiata bucati mici .
    (rasolul de vacuta se spala se opareste si se fierbe separat pana se poate desprinde de pe oase)

    pont: smantana.

    pofta buna !

    ps: doresc sa cunosc fata cu tite mari experta in ciorba de burta.

  5. ipocrizie & fariseism
    cutume medievale
    legi de clan
    romanii traiesc inca in evul mediu timpuriu nu in anul de gratie 2011 nu accepta relatiile intre persoane de acelasi sex in schimb se omoara pentru 300 mp de pamant fac gratare manaca mici beau bere asculta manele si sunt analfabeti sunt curios cate carti a citit ianush de la 3000-4000 de carti citite (nu benzi desenate) incepi sa judeci altfel lumea in momentul cand vocabularul tau are cateva mii de cuvinte iara nu cateva sute cat e media unui absolvent de studii superioare se poate vorbi de cultura

Lasă un răspuns către Mihai Zabet Anulează răspunsul