Live from the Toilet

Am ieşit ieri la o cafea cu o prietenă care lucrează în Publimedia. Nu zic revista, că nu e de acord ea. Fata, adică.

OK, şi revista avea un aranjament cu unul dintre PRO FM-uri, ca nişte buni colegi ce erau. PRO FM făcea gratis reclamă revistei; în schimb revista trebuia să intre un minut live, să anunţe evenimentele muzicale ale săptămânii.  Şi cum, în cazuri de acest gen, beleaua pică pe cel mai prost din redacţie, desigur că prietena mea a încasat pocinogul.

Acu’, fata mea era una dintre făpturile alea nemulţumite cu ce le-a dat Dumnezeu şi îşi ura vocea cu patimă. Ură nejustificată, de altfel, pentru că are un timbru grav, senzual, pe care ai putea jerk off to the end of love. Dar cum între calităţile reale ale oamenilor şi imaginea lor despre sine nu există nici o legătură, gagica se simţea oribil în postura aia, iar vinerea seara, când avea minutul de emisie şi o sunau ăia, o găseau ba în club,  ba la futut, ba la o beţie cu Marx – mă rog, niciodată într-un loc cu linişte.

În schimb, faza care a pus capac colaborării a fost următoarea:

Într-o vineri, avea ceva sărbătoare în familie şi s-a pomenit într-un restaurant cu specific românesc, unde cântau lăutari. Şi tocmai când ţiganca îngâna duios şi cu mult ringhi-ding „Căluuugăăăruuuuul din vechiul schiiiiiiiiiiiiiiiiiit / (M-a prins de cur şi l-am pocnit, versiune LL)”, a sunat telefonul. Erau cei de la PRO FM.

Îngrozită, fata mea a rupt-o la goană şi s-a închis în budă. Singurul loc de unde nu se auzeau lăutarii. Şi era o budă de o persoană, deci nu risca faze de genul: „Vă recomand o petrecere incendiară fleeeeeeeeeeeeeeeeeeoşc apa de la toaletă sau prrrrrrrrrrrrrrr vreo băşină sonoră din vecini. Şi a îneput să turuie veselă recomandările.

Pe la jumătate, i-a bătut cineva în uşă. S-a panicat. A sperat că nu se aude nimic suspect la radio, s-a străduit să nu se precipite. Persoana de afară tropăia încolo şi încoace, iar ea nu putea deschide uşa, să-i zică „fatăăăh, sunt live and unplugged”, că uşa scârţâia ca-n filmele de groază.

Ultimele cinci secunde. şi exact când îşi lua rămas bun de la party people, se aude de-afară:

-Făăăă, da’ mai ieşi dreacu’ din căcăstoarea aia, că nu suntem noi obligaţi să ne pişăm în chiuvetă să stai tu la telefon cu vrăjeala!

28 de gânduri despre „Live from the Toilet

  1. @cei ce se focuseaza decat pe buda-basina sonora-cacastoare-pisat
    p-astea le canta nea maestrul Ploiesteanu, manca-i-ati pula lui:

    Calugarul din vechiul schit,
    O zi la el m-a gazduit,
    Si de-ale lumii mi-a vorbit,
    Si de amor, si de iubit.

    Cind am plecat l-am intrebat,
    Ce dor ascuns te-a indemnat,
    Sa-ti cauti loc printre sihastri,
    El mi-a raspuns, doi ochi albastri.

    Calugarul din vechiul schit,
    De-un dor ascuns a-nebunit,
    Si atunci prietenii lui buni,
    L-au dus la casa de nebuni.

    L-am revazut, l-am intrebat,
    Printre nebuni ce-ai cautat,
    Eu te stiam printre sihastri,
    El mi-a raspuns, doi ochi albastri.

    Calugarul din vechiul schit,
    De acelasi dor a si murit,
    Iar la mormint printre sihastri,
    Plingeau amar, doi ochi albastri.

    ps: mama lu’ ala care-si imagineaza la „calugarul din vechiul schit mi-a vorbit de amor si de iubit” cum ca calugaru’ si-o trage cu cantaciosu’, e curva !

  2. ajutator:
    _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ poate fi completat cu: Lorena Lupu, esti cea mai tare si buna de orice, sau Bogdan e prost, sau Marghioala e curva, sau Ostap Bender face pipi ca fetele, sau nedormitul are cogeamitea putza de 14cm si e destept, sau Augustina ii face laba lui nedormitul, de proasta sincera ce e, sau Gregorie Casa i-o freaca lui nedormitul, sau gen.

  3. Agentul din mine a sesizat ceva ce nu se leagă:
    Ăla de i-a strigat prin uşă ce era?
    Dacă era om, nu-i spunea fată şi oricum profita de ocazie să se pişe în chiuvetă, fără tam-tam. Dacă era femeie, nu prea putea să se pişe în chiuvetă.
    Vrem clarificări

  4. Din pozele de ieri mi-au plăcut cel mai mult ăla cu mobilul de gât şi cocalarii ăia cu lanţuri până la genunchi.
    Şi am descoperit şi rădăcina limbii de lemn dezvoltată cu grijă de muncitorii de la antene şi realitatea.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s