Nu la propriu, ci printr-o revelaţie măreaţă.
Ştefan Caraman e un dramaturg bun. unul dintre cei mai buni. Are câteva piese (cum ar fi „Morţi şi vii”) construite fabulos, cu un umor negru sublim şi o răceală brechtiană. Un geniu al teatrului.
Trollul şi comentacul Kaos Moon e o făptură libidinoasă şi incoerentă, sub influenţa unui etern joint, care mai slobozeşte pe blogu-i câte o fantezie mai degrabă ucigătoare, decât sculativă de clitoris.
Şi azi, oroare:
Notificări:
Stefan Caraman te-a invitat la lansarea cărţii KAOS MOON (Stefan Caraman) – SCRISORI CĂTRE RITA
Am avut un şoc. Whaaa’?
Say whaaaa?
acum aproximativ o orăLorena Lupu
nu-mi spune că tu erai blogarul cu numele kaos moon. te roooog, nu-mi spune asta.
acum 28 minuteStefan Caraman
ba da, eu sunt…
acum 12 minuteLorena Lupu
oh, god! e ca şi cum aş descoperi-o pe nora iuga pe un site de videochat cu babe.
acum 11 minuteStefan Caraman
asta ar mai lipsi – Lorena Lupu sa fie surprinsa… 😀
acum 12 minuteStefan Caraman
daca nu ti-a placut ce am scris acolo, e ok…nimeni nu-i perfect
acum 8 minuteLorena Lupu
uite că sunt surprinsă – pentru că tu totuşi eşti un autor de valoare. măcar spune-mi că incoerenţa libidinoasă a comentariilor de pe alte bloguri şi infantilismul fanteziilor erotice erau deliberate, că tu nu eşti aşa ci jucai un personaj. sau, nu, mai bine spune-mi adevărul.
logic, s-a supărat.
acum 3 minuteStefan Caraman
asta e adevarat… am vrut sa scriu o carte si am scris-o; aveam nevoie de disciplina (pentru ca in scris nu sunt disciplinat) si am luat drept instrument un blog.. comenta pe bloguri un personaj, fireste – e amuzant sa intri in logica unor IP-uri; daca ai tzopait din cand in cand prin posturi e clar ca ai o imagine viciata asupra a ceea ce a iesit la final (volumul); rugamintea mea este fie sa iei cartea sa o citesti de la un capat la altul si abia apoi sa te hlizesti (nu e nicio problema in acest context) fie sa te limitezi la propriul tau blog… asa e corect
da, bine, corect, nu poţi judeca produsul final după aparenţe. DAR EU NU MĂ HLIZEAM, JUR. Dacă aş da de Nora Iuga pe un videochat de babe, nu m-aş hlizi ci m-aş înspăimânta.
Dragoste la prima cafteală 
Lorena
1. nu m-am suparat, stai linistita; imi asum exercitiile literare si de viata; insa cred ca opiniile tale legate de proiectul KAOS MOON – SCRISORI CATRE RITA sunt viciate si nesustinute decat de tupeu si un simt critic indoielnic
2. nu mi-ai cerut acordul sa publici conversatia noastra privata si lejera… preferam sa incheiem tot asa, in fine… nu ma supar nici pe asta; orice comentac de aici cu mai mult de un neuron in creier o sa-ti evalueze corect gestul…
bafta cu blogul
în loc să-mi zici mersi că ţi-am făcut publicitate. că am zis de piesele tale unora care sigur n-au auzit de ele, şi în final ţi-am dat şi o formă oarecare de dreptate: „da, bine, corect, nu poţi judeca produsul final după aparenţe.”
1. simţul meu critic îndoielnic ţi-a apreciat piesele. înţeleg că susţii că-s proaste. mea culpa.
2. nu da verdicte în numele altor comentaci. e lame să vorbeşti în numele poporului.
sunt ud… Lorena, mergi ma in alta parte…
eu sunt la mine pe blog. mergi tu în altă parte dacă ai o problemă.
mi-a ascultat sfatul, a mers. uite minunăţie de căcare pe sine penibilă şi melodramatică: http://kaosmoon.blogspot.com/2011/05/banc-prost-cu-lorena-lupu.htmlUPDATE: s-a prins că-i penibilă şi melodramatică şi a şters-o. ei, aşa da!
UPDATE 2: Nu a şters-o, a făcut-o megapenibilă şi megamelodramatică.
pentru tine baby, pentru tine 🙂
dacă io-ţi aprob comentariile, fii om cu caracter şi aprobă-le şi tu pe ale mele. Sau dacă nu, recunoaşte că adevăratul lamer eşti tu. eu te las să dai liber cu clonţul, tu blochezi comentarii. ţărănie curată.
da, eu blochez comentarii, las pe cine vreau; pe cine nu, nu – tzaran… o sa ne distram aici la tine, mai ales ca bati adorabil din picior… si rostesti dragutz cuvantul „caracter”… hi hi
tu predici caracterul, nu eu. şi tu dai dovadă de lipsă crasă, neoferind echitate. dar ce pretenţii să ai de la oameni care una predică şi alta fac.
ştiu că ţie-ţi convine să fie balamuc aici, unde-s 2.000 pe zi, nu pe blogul tău mort de inaniţie, citit de trei obosiţi care de fapt căutau „pizdă” pe google şi au ajuns din greşeală acolo.
🙂
ma ce sa zic, 2000 e mult, e putin, nu stiu din astea… iti urez ca toti romanii sa apeleze la tine… hi hi
PS : daca era sa fiu echitabil pentru gestul tau (pe care il tot ascunzi pe sub fuste), iti umpleam frigiderul… dar sunt tzaran bine crescut – uite, te bag in seama
logic că mă bagi în seamă. prin mine titlul cărţii tale va ajunge la 2.000 de oameni. vreo 1200 o să zică „uite ce patetic e ăsta, nu-l cumpărăm”, dar poate restul de 800 se mai gândesc.
ma inscriu si io in aia 1200
daca vand 800 datorita tie, vin si-ti aduc un buchet de flori… daca vand 2000, le cumperi tu; deal? 🙂
vezi să nu. la 2.000 îmi aduci o şampanie.
PS : dar la mine pe blog, tot nu comentezi :))
ce interes aş avea. de ce să trolez în deplasare, când pot să trolez pe teren propriu?
iti aduc sampanie…
asa, sa se lase cu sampanie! stati pe loc si ganditi-va de la ce va certati! de la nimic! nu-mi place de voi (nu ca v-ar pasa), da’ zic si eu, in cazul ca va intereseaza 1% un simtamant de la un tertz. stefan a invitat, lorena s-a mirat, stefan s-a suparat si au inceput sa se paruiasca. come on, clasa a-4-a! experimentul lui stefan e misto, iar lorena promoveaza (direct sau indirect) rezultatul. mie mi se pare e rost de atitudine constructiva aici, nu de spurcari online. pace, pace! enjoy the silence!
dar eu nu înţeleg de ce comentatorul se numeşte „pisica” iar fotografia e a unui dovleac.
ce simbolizează asta? pisica, acest dovleac al animalelor, sau dovleacul, această pisică a legumelor?
pisdică pentru ăia care pun dovleacu la contribuţie.