Moduri în care poţi rata o cafea

Nu! Nu mă mai invita pe la tine să-mi faci cafele, că nu mai vin. Prefer să îmi aduc nesuri, să îmi aduc ibric, să îmi aduc litiera lui Pulică să o fac la nisip, dar refuz cu obstinaţie să îţi mai beau cafeaua. Şi iată de ce:

A) O faci lungă.

Nimic nu e mai trist decât un lichid care, după culoare, pare a aduce vag a cafea, dar după gust nu seamănă decât cu apa sălcie. Cafeaua se bea tare, fermă, erectă. Dacă rămâne şi linguriţa erectă, e cu atât mai bine. Test de concentrare: Dacă pui cafeaua într-un pahar şi nu e complet opacă, e zoaie. Spală tu vasele cu ea, sau pune-o în găleată şi dă cu mopul.

B) O faci scurtă.

Un lucru pe care nu l-am înţeles niciodată este cafeaua la ceşcuţă de tip clitoris. De ceeee? Ţie îţi ajunge un aport de cofeină de 0,000001% din DZR? Mie nu. Poate cucoanele de altădată, care nu cunoşteau termenul „deadline” şi care îşi foloseau intelectul doar pentru a analiza modelul de rochie al Madamei Pulancur erau încântate să bea cafeaua din ceşcuţe-lindic, cu un deget ridicat cochet în aer. Din punctul meu de vedere, cafeaua se bea la cană. Mare, plină, neagră, densă – s-o simţi.

C) O faci la espresor.

Băga-şi-ar dracu’ pula în toate aparatele astea de căcat care storc cafeaua de orice urmă de omenie, o aplatizează, o uniformizează, îi dau un gust de balegă de cal stătută patru zile în soare – şi mai şi ai arsuri gastrice după ce o bei.
Când vine vorba de cafea, eu chiar cred în Dumnezeu. Cred că există un Dumnezeu al cafelei, care trebuie invocat cu grijă, la foc mic, cu număr exact de linguriţe şi cu zahărul topit dinainte în ibric, să se caramelizeze. Şi cred că Dumnezeul cafelei se supără rău de tot pe muritorii care săvârşesc păcatul malahiei cu expresorul, şi pune nişte draci mici să ne fută mucoasa gastrică de câte ori ne batem joc de sfânta cafea. Şi bine ne face. Cafeaua e ca dragostea: cum o forţezi, cum devine labă.

D) Îi pui frişcă / îngheţată / spermă la suprafaţă fără să mă consulţi.

Rom da, brandy, da, miere, da, lapte (da, când mă arde stomacul şi e a cincea cafea), lămâie (da, după mahmureală, în zorii unei răceli zdravene sau în condiţii de tradus dooj de pagini pe zi, cafeaua cu lămâie e panaceu universal). Substanţe albe şi onctuoase, nu. Nu tot ce torni pe trupul meu poate intra şi în ceaşca mea de cafea. Invers, însă, merge.

E) N-o laşi să fiarbă până se umflă şi ea odată.

NU, nu o iei de pe foc după ce ai aruncat substanţa în ibric. E lezmaiestate! Cafeaua nu e ceai, să-i faci infuzie. Las-o să se întrepătrundă, să se împrietenească, să se omogenizeze. Abia apoi stingi focul. Dacă nu faci asta, îţi iese tot o chişoarcă nasoală. Tot o zoaie care merită tratată ca în punctul A.

F) Scuipi în ea când o torni în CANĂ (read my lips: CANĂ) şi speri că nu mă prind.

G) Cana de cafea nu are punct G. Dar despre punctul G, într-un post următor.

H) Iei cea mai ieftină cafea din supermarket. Baby, cafeaua scumpă e scumpă din anumite motive bine întemeiate. 😉

72 de gânduri despre „Moduri în care poţi rata o cafea

  1. tu eşti de mai multe ori de acord cu mine, dar nu vrei să recunoşti, să nu mă dau la tine într-un mod erotic.

    Ai dreptate, în studenţie o beam şi eu neagră ca smoala. Acum însă nu mă mai ţin şalele, maică.

  2. Milf si Lorna in aceeai farfurie :)) Sweet!
    Pana mee’ pana si pe plaja in vama eram cu presou’ dupa mine, cafeaua o fac asa cum trebuie! Desi nu sunt fan ibric, tr sa recunosc ca ok si aia, daca e facuta bine, adica de mine:D

  3. loren, in privinta asta as fi gazda perfecta, da’ sa-mi spui cu trei zile-nainte ca sa-nghit pumnul de boabe. o s-o savurezi mai ceva ca pe sulawezi!

  4. imi vin in minte asa: dale cooper ( „this is a damn good coffee! and hot”) . jimmie’s coffee „don’t fuckin’ jimmy me, I don’t need you to tell me how fucking good my coffee is, OK? I’m the one who buys it. I know how good it is. When Bonnie goes shopping, she buys shit.
    I buy gourmet expensive stuff cause when I drink it, I
    want to taste it!
    But you know what’s on my mind right now. It AIN’T the coffee
    in my kitchen. It’s the dead nigger in my garage ( stiu ca ti-era dor de ei 🙂 )
    si imi mai vin in minte toate fetele care rontaie boabe de cafea; stiu cateva addicted, boabe de cafea cu fagure de miere
    inca nu am incercat

  5. Ca sa recapitulam:

    1) Cafeaua e o arta… de unde rezulta ca 0.00001 la mie din populatia data a globului se pricepe sa o faca ca lumea. Date fiind aceste sanse, nimeni dintre cei care arunca un ochi pe blogu’ asta n-a pus in viata lui o papila gustativa pe o cafea ca lumea (me included)

    2) Daca bei o cafea for real, ori bei espresso (preferabil „lungo”) ori bei cafea turceasca. Everything else is horse piss (a.k.a. pipi de cal).

    2.a) Espresso nu se stie a face decit la Dante Alighieri acas’ (sau eventual la NY, in zonele in care concentratia de macaronari e maxima).

    2.b) Cafeaua turceasca e mai accesibila geografic, dar conform invataturii unui anume turc pe nume Bairam (din anii ’90, sediul PNTCD Timisoara, pe linga piata Libertatii), iti trebe musai citve zeci de kile de nisip arabic autentic in care se va scalda ibricul, neaparat de arama, in care ai putea prepara pretioasa licoare

    3) Din punctu’ 2.a) resp. 2.b) rezulta ca e mai bine te lasi de baut cafeaua ca atare si te rezumi a o savura in conditii optime: cu ocazia deplasarilor in anumite zone ale Italiei, Turcia (mai putin zone turistice unde te vor jecmani aia ca pe ultimul fraier), resp. NY sau Timisoara anilor ’90

    In loc de concluzie:

    – daca cumperi cafea macinata, you fail big time (daca o pui in filtru, you fail completely)
    – daca iti macini cafeaua, dar o cumperi gata prajita, you also fail
    – daca iti prajesti cafeaua, dar nu ai jde kile de nisip sau un espressor industrial (cu tzshpe manometre), you fail too
    – daca iti cresti propria cafea, ai doua tone de nisip arabesc si o instalatie de espresso cit un combinat petro-chimic, o prajesti impreuna cu maimuta aferenta pe gratar de stejar nobil, then, my friend, you’re trying too hard!

  6. A) De acord.
    B) Cafeaua scurtă (ca şi cafeaua lungă) e referinţă tot la concentraţia cafelei, nu la cantitatea de lichid. Într-o cafea scurtă (formatul degetar) se poate concentra la fel de multă cafea ca într-o cană de cafea preparată după modelul american. Unii o preferă aşa.
    C) Dacă nu-ţi place cafeaua espresso înseamnă că nu ai băut niciodată un espresso făcut calumea. Sau nu-ţi place cafeaua espresso. Dar kixx are cumva dreptate la faza cu espresso şi cu cafeaua turcească. Cu o mică observaţie: nu e nevoie de un espresor cât combinatul de la Galaţi pentru un espresso bun. Se poate obţine un espresso excelent care să nu se ia la trântă cu gastrita ta şi dintr-un espressor casnic. Dacă nu crezi, te invit la mine la o cafea. 😀 Zahăr în cafea? Blasfemie. Nu voi ruina niciodată gustul cafelei cu zahăr.
    D) De acord cu tine şi aici. Eu aş mai adăuga toate licorile spirtoase pe care italienii le folosesc în procedeul de „corectare” al cafelei (cognac, sambuca, cremă de whiskey, whiskey şi derivate).
    E) Şi aici sunt de acord cu tine deşi cu cât o fierbi mai mult cu atât îţi fute mai mult mucoasa gastrică.
    F) Bleah!!!
    G) WTF???
    H) De acord. Dar nici la cafele de-alea excrementate de nu ştiu ce maimuţe nu m-aş arunca doar pentru că sunt scumpe.

  7. Te invit la o cafea, oricand vrei matale, la mine acasa, in compania iubitei mele. Pentru ea o voi face ca de obicei, dar tu, draga Lorena, va trebui sa-ti aduci o remorca de calmante si anti-cum-dracu’-le-o-zice-la-bulinele-pentru-pitpalac… ce zici, te prinzi?

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s