Când am zis în redacţie că Răzvan Rădulescu are ceva din şarmul misterios şi privirea adâncă a lui Al Pacino, cei şase bărbaţi alături de care îmi căram crucea profesiei au început să facă un mişto crâncen, de autobază. Nu citez poantele mai porcoase, ci doar una mai soft, boeresciană: „Mdeah, încă te îndrăgosteşti de intervievaţi, ca o boboacă.” Nu mă îndrăgostesc de intervievaţi ca o boboacă, dar în cazul ăsta, nu mi-ar fi fost deloc greu.
Foto: Andrei Păcuraru
Mai multe, în Playboy de septembrie. (Nu menţionez că o puteţi avea pe Pamela Anderson din toate poziţiile, pe mai multe pagini – de vreme ce pe Pamela aţi avut-o deja pe peliculă.)
Dragoste la prima cafteală 
Semanati instinctual.
draga mea, io fac misto in cunostinta de cauza mereu. da’ alea nu erau misto-uri, doar ma pisam.
da. ca doi fraţi gemeni.
petrov: un caz de incontinenţă urinară? tu încă foloseşti pempărşi la vârsta asta?
mie imi plac barbatii frumosi.imi plac barbatii neparosi si care miros extra de la natura, nu care put a transpiratie imediat dupa dus. astia urati si destepti( cat sunt) sunt buni de best-friend. am vb. strict dpdv fizic. in rest, nu ma intereseaza prea tare. imi pare rau ca tre’ sa-i dau drep[tate lui petrov, care e si el urat cu draci adica nu-i bun de tavaleala, dar ‘elita intelectuala’ de azi de la noi e un fas. e atat de ‘supraevaluata’. sincer. cu mici exceptii.
iar eu îţi voi recomanda ce i-am recomandat şi lui petrov: vorbeşte în cunoştinţă de cauză.
din câte îmi amintesc, şi pe mine mă înjurai pe diverse bloage, fără să ştii despre cine vorbeşti şi ce am făcut. corect?
Chiar si la fizionomie un pic, mai ales partile mai profunde.
cum ar fi barba. 😀
ai dreptate, stiu ca dl. r. radulescu e prieten cu dl. als. dar e optiunea mea personala sa-mi placa sau nu de cineva. dar despe scris de rau-ai dreptate.
rautacismele feminine ( la adresa ta)vin din invidie si din lipsa de informare, stii asta. am depasit momentul.in rest valoarea unei persoane o da chestiile pe care le face, iar publicul e liber sa decida daca ii place sau nu articolul tau, cartea ta, filmul domnului radulescu, cartea dumisale. dar ce te faci atunci cand nici macar nu ti se trezeste curiozitatea sa citesti sau sa vezi un film ca asta? 🙂
atunci te abţii să comentezi platitudini. 🙂
nu, serios, încetează să mai apreciezi / depreciezi oamenii în funcţie de „prietenie”. dincolo de prietenia cu Rădulescu (şi independent de ea, sper), ALŞ o să-ţi spună, dacă îl întrebi, cât de valoros e acest băiat ca scenarist şi cât de promiţător ca regizor. Cam asta contează, zic eu.