Nu mă mai adăugaţi pe Messenger, vă rog

UPDATE: Mostra perfectă de dialog idiot:

X: buna Lorena, pot sa te intreb ceva?
Eu: daca trebuie…
X: tu mergi in hypermarketuri?
Eu: ca fiecare
Eu: de ce?
X: si impingi caruciorul ala metalic?
X: cum te descurci?
Eu: bine, presupun
Eu: alte curiozitati?
X: deocamdat atat.

What the fuck is wrong with this nation???

1. Contrar trendului de a avea sute de necunoscuţi în listă, mie îmi place varianta scurtă: prieteni buni, colegi şi şefi, editori, agenţii de casting şi câţiva piari. Oameni care îţi vorbesc doar dacă au ceva esenţial de comunicat. Messengereala de genul „sal”, „bn” „cf” „uite ma fut” mă plictiseşte până dincolo de moarte. Şi îmi mănâncă timp enorm de mult: pentru că unii se lăfăie la vrăjeală fără a se gândi că poate alţii stau cu treabă la calculator.

2. Nu mă interesează să îmi faceţi analiza postărilor mele de blog pe messenger. De asta există secţiunea comentarii. Folosiţi-o cu încredere.

3. Nu mă interesează să explic fiecăruia în parte ce am vrut să spun cu o întorsătură de frază.

4. Cineva (căruia îi doresc o moarte lentă şi chinuită) mă tot caută pe situri de invisible, să vadă care îmi este statusul. Nu, nu sunt pe invisible, eşti tu pe ignore dacă nu mă vezi online. Uneori las compu’ să meargă şi când nu sunt acasă – de lene. Deci, sunt online – dar pentru că eşti tu o vită încălţată şi un porc / scroafă infect/ă te-am pus pe ignore. Nu mă mai verifica. Pentru că îmi rămâne avatarul pe respectivul site – şi asta îmi trimite pe cap toţi wankerii de doi bani din România. Cărora le doresc morţi rapide şi fulgerătoare.

5. Sunt alergică la buzz. Deci, dacă nu eşti mama şi nu arde casa părintească, buzzul nu se justifică. Nu cu mine. Dacă (după cum e cel mai probabil), eşti un gherţoi acneic & attention whore şi îmi dai un buzz – e ultimul semn de viaţă pe care mi l-ai dat vreodată.

6. Dacă nu am chef de dialog, nu mă freca la icre. Nu îmi vei stârni cheful de dialog insistând. Singurele insistenţe pe care le înţeleg sunt cele legate de un deadline sau de o muncă. Alea da, pentru că de alea depind lucruri. Dar să o arzi tu pe net din lipsă de ocupaţie şi să mă fuţi la cap – de unde şi până unde?? Nu-s mă-ta, nu ţi-s psiholog şi nici soră medicală. Nu mă interesează viaţa ta, faptul că ai fost în vacanţă în Tunisia, faptul că preferi Toyota şi nu BMW, faptul că ţi se par perverse pisicile. Sunt problemele tale, nu ale mele.

7. Ceea ce mă enervează şi mai mult decât logoreea self-related este interogatoriul-ca-la-poliţie. Rafala de întrebări. A se nota: şi poliţia îi ia la tărbacă pe ăia care sunt bănuiţi de o infracţiune, nu pe cetăţenii nevinovaţi. Nu, nu simt nevoia să-ţi povestesc nimic. Dacă am chef de povestit, am cel puţin trei spaţii unde o pot face: revista Playboy, platforma Pandora şi propriu-mi blog.

8. Şi cireşica de pe tort: unii imbecili au impresia că dacă vin cu remarci agresive şi încearcă să mă enerveze cu tot dinadinsul, o să zic: „uau, ce băieţi incisivi. Vreau să îmi petrec viaţa în slujba lor.”
Muriţi, mă, în moduri greu de reconstituit. Singurul lucru care mă face să zic „uau” e lista de realizări concrete, DE VALOARE, ale unui om. Nu fumurile, nu aroganţele, nu tupeul.

Din toate acestea, rezultă că sunt un Grinch neprietenos. Nu are rost să mă adaugi pe messenger şi să îmi spui cât de mult de dezamăgesc. Tu te dezamăgeşti singur – pentru că tu te-ai amăgit, nu eu. Iată un trist adevăr: Nu vă faceţi speranţe deşarte legate de necunoscuţi.

131 de gânduri despre „Nu mă mai adăugaţi pe Messenger, vă rog

  1. si pe mine ma enerveaza la extrem toate situatiile respective. mai nou folosesc webmess, dar la messul normal devin isterica daca imi dai buzz, audible sau call. daca imi dai call, probabil nu mai vorbesc cu tine nici macar in realitate.

    iarasi enervanta aia cu explicatul pe mess al textelor de pe blog, „ce inseamna statusul tau?” sau oamenii care nu observa ca nu le mai raspunzi cu zilele si totusi insista sa puna intrebari in rafale.
    si inca o chestie: add-urile de de la oameni care apoi nu zic nimic. mor. plus ca mai nou mi se dau in toiu’ noptii cate 20 de adduri deodata de la cocalari care vor sa futa. cred ca id-ul meu e pe ceva lista de spam si m-am saturat sa fac si misto de ei si sa le dau numere de telefon inventate.

  2. gia: te-o fi căutând şi pe tine careva pe site-uri de verificare a invizibilităţii. de acolo te iau valurile de cocalari.

    mihai: drăguţă, te înscrii exact în categoria „prostului care spune tâmpenii cu infatuare”.

    îţi imaginezi tu, cu creieraşul tău mic şi penibil, că intru vreodată pe messengerul id-ului vizibil mai sus? ai presupus că la acel id mă refeream? doh…

    ok, wrong attempt. pe viitor, gândeşte înainte de a comenta.

  3. mai dar tu chiar ai o problema de comunicare, toata lumea care vine la tine pe site si spune ceva ce nu-ti convine e un prost cu creieras mic si penibil. serios, what the fuck is wrong with this nation?

  4. Eu nu prea inteleg treaba asta cu messul, feisbucul si tuiterul. N-am de niciunul si nu ma pot vedea intr-o situatie in care sa zic: baga-mi-as, ce-as da un tuit acum! Sunt prea ocupat ca sa-mi mai fac timp sa spun lumii cat de ocupat sunt. Who the fuck cares, anyway.

    Acum mai frecventez doar cateva threaduri de forum si un pumn de bloguri. Ascult multa muzica indie si un tip care face la fel mi-a zis „hai sa vorbim pe mess”. Eu i-am zis „pai n-am” si el a zis „Mama, ce indie esti!” 😀

    Deci, e cool sa fii sociopat virtual!

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s