CU SÁBATO PRIN TUNEL

Mărturisesc de la bun început că abia după ce am terminat cartea şi am început să o analizez în perspectiva de a scrie despre ea, am realizat că am citit o carte de geniu.

Despre plăcerea şi imensa bucurie de a nu trăi

Nu e ca şi cum aş încerca să mă scuz pentru conţinutul celor de mai jos,

Lumea ca nişte banane

Una dintre cărţile care mi-au încântat cel mai mult toate simţurile, de la simţul estetic până la cel tactil, îi aparţine celebrului autor englez Patrick Hillsburry, care a mai fost tradus la noi cu cartea lui de teorie literară- „O săptămână în balon cu Roland Barthes” şi romanul „Lolita la cules de perle”. Acum a apărut şi la noi „Neprihănirea lui Jamie, Păcătosul” (The righteousness of Jamie, the Sinner).

Recviem pentru un destin etern

“Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur-împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii” (Apocalipsul Sfântului Ioan Teologul 5:11)

Vălul pictat

“Nu ridicati voi vălul cel pictat…”

(Percy B. Shelley)

Jane Eyre. La rascruce de vanturi. Golful francezului. Adam si Eva. Patul lui Procust. Toate acestea sunt carti despre care multi spun ca ar fi de dragoste. Nici superbul roman “Vălul pictat” al lui Somerset Maugham nu face exceptie de la aceasta catalogare facila. Cele mai multe recenzii pe care le-am citit, atat despre carte, cat si despre  ecranizare, vorbesc despre un cuplu care intelege sensul iubirii abia dupa ce trece prin numeroase greutati.