Scriam eu un material pentru site-ul VICE, Top Bullshit 2011, când m-a trăsnit brusc ideea: ce ar fi să fac un Top wow? Al celor mai minunate zece chestii pe 2011, aşa cum le-am trăit eu? Măcar e un bilanţ onest, limpede şi, aş putea spune, optimist. OK, mi s-au întâmplat mai mult de zece chestii pe care le-am încasat cu un sentiment de glorie, dar astea vor fi vârful icebergului. Zic.
10. Descoperirea lui Skinofthedick.
Ăsta e un băiat de 18 ani, dintr-un oraş insignifiant, dintr-un liceu cu profi care au făcut ce le-a stat cu putinţă să scoată din el un cretinoid spălat pe creier. În schimb, Dumnezeu l-a plămădit cu un talent de a scrie atât de remarcabil, încât, la prima întâlnire cu textele lui, nici dracu’ nu crede că-s scrise de un tip de 18 ani. Şi par eu un om miştocar şi nesimţit aşea, poate chiar sunt, dar când văd pe cineva într-adevăr talentat, nu pot să nu zic: wow. Şi, da, cred că dacă am beneficiat de nişte şanse şi am reuşit să fac lucruri, e cumva datoria mea să ofer la rândul meu câte o şansă unui om talentat, mai ales dacă se vede clar că are ambiţie şi nu doar visează la chestii, ci pune mâna şi le şi face. I-am zis: ok, fă-ţi un număr de stand-up. L-a făcut. I-am dat idei – le-a transpus în realitate. Ne-a trimis câteva texte excelente pentru VICE. Pe scurt, e cineva care avea nevoie să i se spună: “Băi, în viaţă poţi ajunge unde vrei tu, important e să acţionezi!” Şi sunt fericită că am fost eu omul care i-a spus asta.
9. Întâlnirea cu Ioana Baetica Morpurgo.
O întâlnire cu Ioana Baetica e mişto în sine, pentru că e o femeie frumoasă, inteligentă şi plină de viaţă, pe care îţi place s-o scoţi la o cafea într-o dimineaţă de duminică. Dar femei frumoase, inteligente şi etc. sunt multe. Ioana însă e mai mult de atât: mi-a demonstrat prin puterea exemplului personal cât de mult poate creşte un om, artistic vorbind, de la o carte la alta. Cum să nu incluzi asta în topul tău personal?
Da, materialul e pentru VICE. Şi-s multe wowuri din această categorie. Foarte multe. Până acum, VICE a fost cea mai wow experienţă din viaţa mea. I’ll always love Ioana Moldoveanu. Poate aş fi rămas redactor VICE dacă nu ar fi fost un job atât de lipsit de flexibilitate – ceea ce mă face pe mine să devin mai puţin wow şi să scriu în scârbă. De aceea, din ianuarie mă angajez la TABU, unde Boerescu ştie exact cum funcţionez eu cel mai bine: “Ai de scris asta, asta, asta, asta, asta, asta, asta şi asta, deadline la data de —, hai bâşti!”
8. Întâlnirea cu designerul Anca Miron.
Încă o persoană foarte tânără, foarte sigură de ceea ce vrea şi extrem de originală. Anca Miron e fashion designer şi mi-a trimis poze atât de mişto cu ceea ce face, încât nu am avut de ales şi mi-am petrecut ajunul de Crăciun intervievând-o. Staţi cu ochii pe site-ul VICE, că va fi interesant. Mi-a oferit unul dintre cele mai frumoase Crăciunuri pe care le poate dori un om.
7. Colaborarea excelentă cu Anca Romanescu
Anca Romanescu e un PR genial. Unul dintre strategii ăia care înţeleg că PR-ul nu e doar un zâmbet frumos şi tâmp, trei vorbe-n vânt şi două mailuri, ci o modalitate de a construi relaţii solide. Colaborăm strâns, ne scriem şi ne sunăm de ani buni.
Apoi, într-o seară, când a căzut curentul pe Magheru, anulând o premieră Independenţa Film, am plecat să colind prin oraş cu Anca, prietenul ei şi căţeaua lor pupăcioasă. Ne-am dus la MŢR să vedem concertul unui cor de copii. A fost funny într-un mod ieşit din comun şi neaşteptat. Nu poţi să uiţi asta.
6. Serialul “Goana după aur” cu salvatorii Roşiei Montane
Dacă afacerea RMGC e o mânărie sinistră, din care un grup de politicieni îşi trag şpăgi groase pentru a distruge patru munţi şi a otrăvi cu cianură tot ce mişcă pe acolo, iar reclamele tip “Sunt Sulea Gigel şi deşi habar n-am de minerit, voi susţineţi RMGC, că îmi doresc să-mi dea un miner de-ăsta 5 lei să-i mătur prin curte” apar şi-n 24FUN, e o adevărată bucurie să urmăreşti îndeaproape tot ce întreprind nişte oameni ca să le zădărnicească planurile. Şi să scrii despre asta. Şi să lupţi alături de ei împotriva inerţiei cu care slujbaşul mărunt şi fără coloană vertebrală pupă în cur şpăgarul.
5. Fiecare clipă cu / de Andreea Andreescu.
Dincolo de faptul că e unul dintre cei mai entuziaşti şi mai energici oameni pe care-i cunosc, Andreea Andreescu e omul care m-a ajutat mereu să obţin interviuri excepţionale cu artişti fabuloşi. Pentru anul ăsta, dau doar trei linkuri. Aici, aici şi aici.
4. “Trip pe sibutramină” şi Premiul FFFF
Ăsta a fost un moment binecuvântat din atâtea puncte de vedere. Scrierea textului, în IOR, cu Artanu’. Shootingul cu Dorin Moldoveanu, cu care am ajuns ulterior chiar să facem pictoriale perverse la Casa Poporului. Şi căruia încă îi plimb în portofel legitimaţia de fotoreporter. (Dorineee, ce zice nevastă-ta că poza ta e în portofelul meu?) Şi bineînţeles, momentul de glorie în care un juriu de profesionişti a zis: da, bă, textul ăsta merita premiat.
3. Toate experimentele artistico-delirante cu Vlad Merariu.
Vlad e “wow” din atâtea puncte de vedere, încât nici nu ştiu cu care să încep. Pe scurt, e omul cu care poţi dansa minunat, poţi scrie până în creierii dimineţii, te poţi certa cu spume şi te poţi împăca înduioşător, ba poţi chiar să-l corupi la cocălăreli de genu’ “devorat şaorme la 1 noaptea, în centrul vechi” deşi el e basically un finuţ. E singurul “civil” pe care l-am luat vreodată la vreun reportaj. Pe scurt, e omul cu care chiar poţi face chestii împreună. Iar când n-avem chef unul de celălalt, ne putem lăsa în pace 2 săptămâni.
2. Interviul cu Andrei Şerban
Aici, nici nu mai am ce să adaug. După ce l-ai intervievat pe Andrei Şerban, nu ai ce să-ţi doreşti mai mult. Vedi Napoli, puoi mori, sau aşa ceva.
1. Down and out in Bucharest
Singurul meu hit internaţional. Rectific: hitul NOSTRU, pentru că fără fotograful Poqe nu ar fi ieşit aşa. Iată cum munca noastră a circulat în SUA / UK / Franţa / Germania / Italia / România. Mi-a adus mesaje de felicitări şi cuvinte frumoase din toate colţurile lumii. Iar când un francez, un chinez şi un mexican îţi dau în aceeaşi zi mesaj pe Facebook, să-ţi spună că au citit “Down and out in Bucharest” şi sunt impresionaţi, e un semn că poţi fi valabil în toate colţişoarele acestui pământ, dacă pui osul la treabă şi îţi foloseşti creierul. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.
