Azi am terminat un nou roman

Era ora 3 noaptea. Aveam lâmgă mine o sticlă de vin goală şi un motan negru adormit.

Titlul? Logic că nu vi-l zic, să nu cumva să apară titlu.ro până la apariţia romanului. Am învăţat şi eu ceva din faza cu hydepark.ro. Apropo, www.hydepark.ro, futu-vă-n gură, agora.ro era luat? Sau nu v-a dat prin cap că există şi alte metafore care să sugereze libera exprimare?

Primul om căruia i l-am trimis a fost evident Boerescu. Pentru că o să las partea cu reprezentarea pe mâinile lui, pe viitor. Nu doar pentru că, după cum zice Super Freakonomics de Levitt şi Dubner, prostituatele cu peşte câştigă mai mult decât alea fără, dar şi pentru că, dacă zice o fată simpatică: “Vreau ca numele meu să apară pe toate comunicatele legate de proiectul X.” tinzi să zici da-da-da şi să uiţi în secunda a doua promisiunea, în schimb dacă negociezi chestia asta cu un nene între două vârste, ai mai multe şanse să-ţi funcţioneze memoria. Deci, pe viitor, nihil sine Boerescu, cel puţin până se învaţă lumea că râdem, glumim, dar când facem business, cer al dracu’ de serios tot ce cer.

Mail de la om:

am citit doar 7 pagini si imi place
…restul, dupa ce trimit revista la tipar

Ceea ce înseamnă că, în curând, cu observaţiile şi amendamentele lui, îmi voi perfecţiona creaţia şi vom avea din nou ceva de lansat.

Another good job

Am mai lucrat lunile trecute la un job, despre care nu v-am zis nimic. Nu v-am zis nimic pentru că, în clipa ieşirii primului comunicat de presă, am descoperit că numele meu nu exista nicăieri. Iaca. Şi am mers pe principiul că, dacă tu îmi arăţi că-s irelevantă pentru tine, pot să-ţi arăt şi eu cât de al naibii de irelevant poţi fi tu pentru mine.

Bun, acum că situaţia s-a schimbat un pic şi au apărut nişte feedbackuri pozitive: aici, aici şi aici, pot spune că, da, portofoliul meu s-a mai îmbogăţit cu o treabă bună. Chit că nu ştiţi nimic despre mine.

May all your Christmases be whiteee

A vegetarian is a happy happy man. Rectific: A vegetarian is a happy happy cow. Bun, nu cu asta voiam eu să vă plictisesc azi, dar când ai mintea năpădită de rime tembele, de crăpau mâţele jucându-se cu ele, e greu să ajungi la un punct concret. Vouă nu vi se pare că vaca e un animal frumos, oarecum, chiar dacă se pişă complet inestetic (carismatic şi ermetic). Deci voiam să vă spun că Moş Crăciun nu există. (Să mi-o sugeţi prin batistă). Ştiai că tipele astea-s nişte curve? Nu, tipele astea-s prietenele mele. Ştiai că eşti proastă? Nu vorbi aşa cu mama! Şi ce, mă, dacă-i mă-ta nu poate fi proastă, sau cum? Faptul că te-a făcut pe tine nu e o mare dovadă de inteligenţă. “Străinul” de Albert Camus. Eram cam zăpăcit pentru că a trebuit să urc pînă la Emmanuel să împrumut o cravată neagră şi o panglică de pus la mînecă. Lui i-a murit un unchi, acum cîteva luni. Dar acum? Acum despre ce scrii? Despre banane galbene şi căpşunici roz. (Unde-i sacul de moloz?) Îţi dai seama că eu sunt stăpânul tău? Îmi dau. Dar nu ai ce să-mi faci. Azi am fost la vărzărie. Au renovat ăia complet, nu mai e cum ştiai. Acuma-i zice vărzărie plaza. (Şlefui-mi-ai suprafaza). Nu ai ce să-mi faci şi să zic: Oops, iată ceva ce nu mi s-a mai întâmplat. Revenind la Moş Crăciun: May all your Christmases be whiiiite! Cu sau fără coşuri.

Saturday Morning Mix

Dacă tânăr şi neliniştit vă plictiseşte, sigur vă va plăcea serialul nostru goana dupe aur de pe Vice. Acum la al şaptelea episod. De citit aici. Făcut în dimineaţa unei nopţi de beţie, cu trei tablete de guarana şi două cutii de Red Bull în intestin, deci dacă aud gâţi de genul ce obosită pari, mamele voastre vor fi subiecte de gang-bang, iar voi, obiecte de tocat mărunt şi asezonat cu ardei iute.

Acum îmi beau cafeaua de dimineaţă şi, în acest timp, am descoperit o nouă plăcere. Aveam o grămadă de radiouri online pe care le ascultam, dar deja mă plictisisem de ele. Am descoperit însă ce chestii tari ies dacă mixezi staţii de radio. Acum ascult în acelaşi timp o staţie de tangouri instrumentale şi una de hardcore rap. Efectele combinaţiei dintre dirty language şi muzica suavă de orquesta tipica sunt sculative grav.

 

Dau un exemplu sick. Ascultaţi-le deodată pe astea, potrivindu-le un pic ritmic:

 

Pe iarbă

Pictorial porno cu un singur rezultat.

                                                              Foto de Dorin Moldoveanu. 

 

Ce faci de ziua ta faci tot anul, corect?

După o noapte mai complicată…

Ajung eu acasă, îmi fac un ceai fierbinte şi dau drumul la tv, să-mi vină somnul. Şi nimeresc la Măruţă. Unde Tatoiu lătra sinistru la una, Mădălina, care pozase în Playboy cu Radu Mazăre, deşi era în a 12-a.

E momentul să vă precizez impresia mea despre sfaturi & morală, dacă nu v-aţi prins deja. Fraierii cred că moralisirea răspicată şi agresivă e semn de păsare faţă de aproapele nostru. Eu cred că, dacă îţi pasă într-adevăr de aproapele tău, vei găsi întotdeauna un mod de a-i transmite ce ai de transmis care să nu presupună umilirea lui. Desigur, dacă descoperi că aproapele tău ţi-a făcut ŢIE PERSONAL o măgărie oribilă, ai tot dreptul să-i dai muie – pentru că ţi-a lezat interesele. Dar dacă nu a făcut aşa ceva, orice formă de cotcodăceală cu conţinut educativ mustrător e pură plăcere de a umili public sau privat pe altcineva şi nu are nici o legătură cu îngrijorarea reală pentru soarta persoanei respective.

OK; deci Tatoiu-cea-sinistră se dădea cu fustele peste cap la una tânără şi frumoasă, că nu plăteşte impozite, că se prostituează, că se fute cu tipi cu bani şi etc.

Tatoiu, nu toată lumea a ajuns la vârsta ta, să fie silită să plătească pentru sex. Surse care nu doresc să le fie dezvăluit numele spun că nici tu nu ratezi vreo ocazie de a culege penis tânăr chiar şi de pe meleaguri rurale, dacă cele urbane nu-s disponibile. Nu e nimic rău în asta, ştie toată lumea că sexul e un lucru înălţător. Dar atunci, de unde ipocrizia de a o arde etic faţă de o co-hobbyistă?

Ştim, ştim, te simţi ameninţată că vin astea tinere din urmă. Păi măiculiţă dragă, hai să te liniştesc, să nu mai latri: există pulă pentru toată lumea. Există pulă ahtiată după teenagere şi pulă ahtiată după milfuri. Ai şi tu piaţa ta, dacă ştii să te orientezi, nu te pierde cu firea. Există şi o piaţă a filmelor porno cu babe, pentru că imaginaţia bolnavă a unora e stimulată chiar şi de aşa ceva. Nu e cazul să te răţoieşti la biata fată, mai bine get a sexual life şi o să-ţi dispară pe loc dorinţa asta cel puţin la fel de dubioasă de a fi văzută toată ziua, zi de zi, la televizor, să nu uite lumea că exişti.

Gata, mă duc să mă culc. Las facebookul deschis să-mi povestiţi cum mă iubiţi de ziua mea şi să am multe mesaje de dragoste pasională când mă trezesc.

In the mood for sequels

După materialul cu manifestaţiile studenţeşti, am făcut şi un vox pop cu studenţi neimplicaţi, să îmi dau seama dacă supărarea găştii de la ASE e un fenomen izolat sau o chestie generală. Şi iată rezultatele:

 

Viața de student n-a fost niciodată ușoară. Spune asta orice fost căminist familiarizat cu pâinea cu muștar, cu mămăliga cu bulion și cu blatul pe autobuz. În prezent însă, studenții sunt mai conștienți de drepturile lor ca niciodată și pregătiți să lupte pentru ele. Bine, nu toți. De Ziua studenților, am dat peste monumente de determinare și oameni care habar nu au pe ce lume trăiesc.

Am vrut să verific dacă gaşca cu care am vorbit atunci a avut sau nu dreptate să iasă-n stradă şi să facă un tămbălău monstruos şi am luat la întrebări și studenţi de la alte facultăţi, dacă învăţământul universitar îi satisface sau nu. Ei bine, nici unul nu auzise de grevă. Apoi, când i-am întrebat dacă erau îndreptăţiţi participanţii… dar mai bine citiţi și singuri.

Read the rest at Vice Magazine: STUDENŢII PROTESTEAZĂ #2 – Vice la zi 

Muie PDL

De data asta, pentru adoptarea legii eutanasierii câinilor. Pentru că aţi umflat artificial costurile fictive de întreţinere a adăposturilor şi cu asta i-aţi îndoctrinat pe proşti împotriva animalelor, nemaivorbind cu vrăjeala: “Vă muşcă copiii.”

Adevărul e că vă doare-n pulă de copiii oamenilor, pe care, altminteri, nu-i ajutaţi cu nimic. Tot ce vreţi e să alocaţi anual sume imense pentru eutanasiere, pe care vi le veţi băga în celălalt buzunar, aşa cum aţi făcut şi până acum, în timp ce câinii vor fi omorâţi cu răngi (aşa cum aţi făcut şi până acum) – bineînţeles, cei blânzi şi liniştiţi, care pot fi prinşi uşor, nu ăia fioroşi de care nu se apropie nici hingherii. Iar căţelele nesterilizate vor continua să facă pui, să aveţi ce ciordi şi omorî cu ranga şi data viitoare.

Muie, partid de cocalari ciorditori. Aţi merita să vă omoare cineva copiii cu răngile, aşa cum omorâţi voi câinii. Vouă şi tuturor susţinătorilor cruzimii împotriva animalelor.

Postare romantică 2

După jumătate de an de poveste de amor furtunos cu năbădăi, Vice şi eu oficializăm relaţia. Cu alte cuvinte, mă angajez. Şi jur că o fac cu multă teamă. Dacă îmi va lipsi libertatea asta fascinantă, de “logodnica tuturor, nevasta nimănui”? Dacă vor apărea nişte stripperi sexy şi epilaţi, să-mi propună să facem un gang-bang… oare voi avea tăria sufletească să le spun: “Îmi pare rău, sunt cu Vice acum, deci mă văd silită să refuz, deşi parcă mi-ar plăcea?”

Pe de altă parte, n-o poţi arde freelancer la nesfârşit. Da, am câştigat căruţe de bani ca freelancer, dar asta m-a învăţat un singur lucru: viaţa nu constă numai din bani. Şi nu întotdeauna plouă cu oferte de mii de euro. Prin urmare: dacă simţi că te potriveşti undeva foarte bine, de ce să nu… gen, încerci să vezi cum e mai de aproape? Există şanse să nu muşte.

Bun. Se pare că atunci când dă romantismul peste om, dă din mai multe poziţii deodată.

 

 

Postare romantică

Să fii romantic de dragul romantismului mi se pare o acţiune la fel de penibilă ca şi mâncatul fără să-ţi fie foame. Aşa-zisele “spirite romantice” care umplu bloage şi caiete cu poezie erotică fadă şi plină de figuri de stil băşite sunt exact ca labagiii care se uită la filme porno, îşi IMAGINEAZĂ că propria lor mână e o pereche de buze fierbinţi şi umede şi se autostimulează patetic, în căutarea unui surogat de senzaţie. Unii fac wanking fizic, alţii labă emoţională. La fel de jalnice, cu menţiunea că wankingul fizic îţi aduce măcar un orgasm, pe când laba emoţională îţi aduce nişte texte clişeice şi tâmpite, de care râzi şi tu a doua zi, dacă ai suficient creier.

Dar niciodată nu-i spune niciodată romantismului. Pentru că uneori, când astrele se aliniază într-un anume fel, iar vânticelul adie blând din est, pe scurt, când împrejurările se orânduiesc în aşa fel încât, te trezeşti şi tu că eşti îngrozitor de romantic. Dar măcar ai o scuză. Că n-ai vrut tu să fie aşa, că n-ai plecat la vânătoare de romantism, ci, pur şi simplu, aşa s-a nimerit. Ceea ce, să zicem, e scuzabil chiar şi pentru scorpiile cele mai sceptice.