Infinită muie tuturor concursurilor pe bază de voturi

Dau un exemplu, primul care-mi iese în cale:

Jobul presupune testarea mancarurilor de la restaurantele cu livrare la domiciliu si realizarea unor scurte review-uri. Iti oferim zilnic un buget de 50 de lei, sansa sa incerci cele mai bune mancaruri din Bucuresti pe banii xxxxxx.ro (+salariu!).

Cerinte:

Pentru a aplica la acest job trebuie sa urmezi urmatorii pasi:
1.Intra pe www.xxxxxxxxxxx.ro, creeaza-ti cont si lasa un comentariu cat mai original in care sa faci un scurt review al unui restaurant aflat pe site-ul nostru. Apasa click pe butonul Post to Facebook si astfel arata-le prietenilor tai ce ai scris.
2.Pune linkul review-ului pe Facebook si invita-ti prietenii sa il voteze.
3.Mentioneaza postarea pe http://www.facebook.com/xxxxxxx pentru a putea urmari numarul de like-uri.

Oferta (bonusuri, beneficii):

Autorul review-ului cu cele mai multe like-uri va primi:
– 50 de lei zilnic pentru a comanda mancare la domiciliu de pe xxxxxxxxxx.ro;
– 500 euro salariu net lunar.

Ce e anormal în sinistroşenia asta? Păi iată ce, stimaţi telespectatori: cei care au creat acest job nu au nici cea mai vagă intenţie de a angaja pe cineva. Dacă ar avea-o, ar alege pe baza calităţii review-ului şi nu te-ar pune să-ţi supui reviewul părerilor pulimii. Pentru că ştim cu toţii că pulimea-i proastă şi părerea ei nu contează.

Ce vor ei? Ca o grămadă de idioţi să comande de la ei şi să le facă reviewuri gratuite, apoi să-şi fută îndelung la icre frenzii de facebook, cerşin like-uri. Iar ăia să pună botul şi eventual să se înscrie şi ei şi tot aşa.

Ce e greşit în concursurile bazate pe voturile publicului? Faptul că aptitudinile reale ale candidatului nu contează. Pe pariu. Ia să scriu eu Pulă pizdă cur căcat pulă pizdă cur căcat pulă pizdă cur căcat şi să vă pun pe toţi 500 să votaţi. Iar voi să vă înfrânaţi imensa antipatie faţă de mine şi să mă votaţi doar ca să le strecuraţi ălora un troll cretin în echipă. Să vedem pe unde scot cămaşa.

Acu’ pe bune, nimeni, absolut nimeni nu dă în mod real burse, joburi, etc., pe bază de voturile publicului. Cine caută în mod real un angajat sau un tânăr talentat îl va supune unor teste. PRIVATE. TO BE JUDGED BY EXPERTS. Toate căcaturile astea sunt făcute ca să vă folosească pe voi, proştii, drept copywriteri gratuiţi şi, punându-i pe prieteni să vă voteze, să îşi şi asigure un prim vad de clienţi.

Şi de ce mă priveşte pe mine chestia asta? Corect, nu mă. Dacă n-aş primi zilnic câte douăzeci de mesaje de la necunoscuţi cu “vreau şi eu un vot de la tine”, m-ar lăsa absolut rece. Cel mult, aş râde de proşti, că se strofoacă.

Comănelul meu bun şi naiv

Mi se topeşte inima când îi citesc editorialele lui Comănel. E un băiat bun, sufletist şi onest, care porneşte de la premisa că toată lumea trebuie să fie bună, sufletistă şi onestă, undeva în interior, şi care crede că societatea se împarte în nemernici şi victime. În realitate, foarte puţine victime sunt cu adevărat victime. Da, băiatul care s-a trezit într-o bună zi cu o uriaşă tumoră malignă în cap e o victimă. Fata care mergea liniştită pe stradă, au înhăţat-o trei nefutuţi şi au violat-o e o victimă. Pisica aia din viralul de acum câţiva ani, pe care au făcut-o minge de fotbal nişte psihopaţi e o victimă. Dar, pe lângă asta, avem o grămadă de oameni pe care îi căinăm deşi ei înşişi se complac în ceea ce li se întâmplă.

1. X devine inspector şi se apucă să colecteze şpăgi regulamentare. Sistemul ăsta, al amenzii pe tâmpenii şi al şpăgii de la sine înţelese, implică doi actori. Afaceristul şi şpăgarul. Afaceristul e neglijent, joacă murdar, taie / nu taie factură, ignoră norme, întârzie cu plăţi, etc. LUI, DE FAPT, SISTEMUL ŞPĂGILOR ÎI CONVINE. ÎI OFERĂ LINIŞTEA CĂ POATE FACE CE VREA MUŞCHIUL LUI, IAR ŞPAGA ÎL VA PROTEJA DE RĂSPUNDERE.

2. Un tip se vaietă că s-a dus la salonul de masaj erotic şi s-a umplut de antibiotice. Aici e clar, vorbim de prostie înnăscută, care merita o lecţie. Dacă eşti atât de prost încât să apelezi la prestatoare profesioniste ŞI SĂ NU TE PROTEJEZI, meriţi să mori delirând. Una care nu-ţi impune prezervativul ţie nu-l impune nimănui. Prin urmare face sex neprotejat cu toţi răpănoşii, infecţii, infestaţii, transpiraţii, slinoşii, împuţiţii, halitoşii şi urduroşii. Care e probabilitatea matematică să fie clean?

3-4-5. Cine crede că ţiganul borât care vinde în piaţă la preţuri de speculă e producător, e tâmpit. Ne e clar tuturor că ăia-s bişniţari speculanţi ordinari. Prin faptul că facem cumpărături de la ei, susţinem şi noi sfânta instituţie a bişniţei. Ălora le convine că au cui da o şpagă şi scapă nefrecaţi, şpăgarilor le convine că au de a face cu lurkeri obedienţi, everybody’s happy. A, exceptându-i pe ţăranii adevăraţi care detestă “centrele de colectare a laptelui”, unde îl dau pe sume derizorii sau alte situaţii similare. OK, ce-i împiedică pe oamenii ăştia să facă asociaţii? Orice fraiereală din lume se bazează pe minim un om care se complace în situaţia dată. Exact ca şi cu “angajăm voluntari”. Existenţa unor proşti care să pună botul duce la perpetuarea potlogăriei.

“Profesori care meditează pe bandă rulantă, şantajându-şi elevii”. Vorbim de elevii vulnerabili, desigur. Cei care nu învăţau oricum. Eu am avut în liceu un profesor de matematică “artist”, care-şi băga picioarele în mod deliberat, preda în bătaie de joc, avea câţiva care luau meditaţii plătite şi pe aceia-i favoriza. În clasă, umplea două table în zece minute, în rest, povestea futaiuri glorioase. DAR AM AVUT ŞI VOINŢA AIA A DRACULUI, CARE A ZIS: EU O SĂ IAU CARTEA ASTA ŞI PÂNĂ NU ÎNŢELEG, NU MĂ LAS. Rezultatul: am luat 10 la matematică, la Bac – un 10 pentru care am muncit singură. Oricine poate face asta, numai să vrea. Dacă eşti sigur pe tine şi pe ceea ce ştii, nici dracu’ nu te poate şantaja.

Un oraş corupt din cap până în picioare, în care se retrocedează teatre, case şi păduri mafiei cu gulere albe şi în care aproape toată lumea, de la vânzătorul din piaţă până la înalţi magistraţi ori funcţionari publici, e pusă pe învârteli, combinaţii şi căpătuială.

Da, mămică, aşa e. Ce uiţi tu să precizezi: ŞI LE PLACE. AL NAIBII DE MULT LE PLACE.

Asi se baila el tango

Şi nu, nu-s în gaşca Decât O Revistă. Nu am băut beri cu ei, nu le-am scris texte, nu ne-am tras de şireturi, nu ne-am făcut sex oral reciproc, nu avem în vedere o relaţie de colaborare sau chestii. Deci, s-a dat pe bune.

LATER EDIT:

Şi poze:

Ilustrarea grafică a expresiei “rânjet cu gura până la urechi

Foto de Elena Auguria Iluţă.

Postare de stors lăcrămi şi bani

Un tip, Gabi, se pomeneşte că începe să-l doară din ce în ce mai des capul. Şi n-are chef de lucru. Şi nu e vorba de tradiţionala “munca înnobilează, dar noi suntem fii ai poporului”, pentru că are stări din ce în ce mai naşpa, totodată. Se duce, se consultă, tumoră malignă imensă la creier. 8 – 9 centimetri, gen. Ăia de la spitalul Bagdasar zic aşa: “Dacă îl operăm, rămâne în viaţă, dar nu va fi bun decât de tăiat julienne şi de băgat în supă.”

I gotta get this out of my head!

Gagică-sa, o tipă voluntară, “woman is the new man” style, îi face rost de un specialist care îl poate opera eficient şi readuce în stare funcţională, dar operaţia costă 5000 de euro, plus 200 de euro ziua de spitalizare – total vreo 9.000 de euro.

Cam asta e povestea. Dacă aveţi chef să staţi de vorbă cu oamenii, să le daţi şi voi ce puteţi, acolo (sunteţi cam 500. Chiar dacă daţi fiecare câte 100 de ron, se adună banii), daţi click pe linkul ăsta. unii puteţi şi mai mult, dar ştiu, aveţi amante de întreţinut, jocuri de noroc de jucat, droguri de consumat, alcool de băut şi alte chestii mai importante. )

Bărbaţii sunt foarte proşti

Unii, nu toţi. Că nu generalizăm. Dar cretinii puşi pe agaţamente suferă de o lipsă de logică elementară. Ştiţi bancul cu badea Ion în compartimentul de tren – badea Ion o ocheşte pe una care i se pare futeşă, întinde ştergarul cu brânză, slană şi ceapă, o serveşte, aia: nu mulţumesc, scoate sticla cu palincă, o serveşte, aia: nu mulţumesc, iar badea Ion, spăşit: aha, deci despre futut nici nu are rost să aduc vorba.

Deci, ţăranul din banc e suficient de inteligent să tragă singur concluzia. Prostul urban care se bagă-n seamă în timp ce aştepţi metroul, sau orice altceva, sau în timp ce stai noaptea la coadă la shaorma nu. Am avut în ultimele săptămâni acest pattern de dialog de fix 4 ori. 4! Asta în condiţiile în care n-am prea ieşit.

—

Se propteşte cu ochii-n tine:

-Pot ca să te invit la o cafea? (cu variante de agramatism şi retarzeală).

-Nu, mulţumesc.

Iar la mine “nu, mulţumesc” nu mai e de mult un “nu, mulţumesc” timid, evaziv, să nu rănească. De când m-am prins cât de animale proaste şi disperate sunt mulţi bărbaţi, “nu, mulţumesc” în gura mea sună a “marş în morţii mă-tii”, dar cu alte vorbe.

Ăla mai stă. (De ce oare? mă întreb. De ce un bărbat refuzat simte mereu nevoia să mai facă puţin pe prostul?).

-Poate la o bere, ceva?

-NU, MULŢUMESC! (cu un bonus de fermitate, agresivitate, subtext de “mori, idiotule, ucis de un accident sinistru!”

Ăla continuă să stea. (De ceeee? Ce pana mea o fi neclar într-un refuz atât de evident?)

Şi aici urmează ceea ce chiar nu înţeleg. Bovina întreabă:

-Poate ai chef să mergem undeva?

Deci, după ce tu refuzi sec propuneri de a petrece timp liber în orice alt fel, şi-i arăţi că nu te interesează compania lui nici măcar pentru o cafea banală, boul nu are nici măcar logica ţăranului din banc, ci te întreabă mai mult sau mai puţin explicit dacă te fuţi.

Ăla e momentul la care eu trec la nivelul protocolar zero.

-Cât de prost poate fi cineva să nu înţeleagă dintr-un “nu, mulţumesc!” că nu e cazul să insiste? Nu, nu vreau cafea, nu vreau nimic, vreau să te îndepărtezi ACUM de mine că dacă nu, sun la 112! Aşa e clar că te găsesc hidos şi nu, nici prin minte nu-mi trece să socializez cu tine?

De obicei, ieşirea isterică îi convinge. Dar, pe bune, mi-ar plăcea atât de mult să nu ajungem acolo. Mi-ar plăcea atât de mult ca oamenii să se simtă de la primele semne că fac chestii de căcat şi să nu mă oblige să le fut efectiv mamele. Şi, da, cred că nesiguranţa şi complexele de inferioritate ale voastre, femei prea politicoase şi prea binecrescute, sunt responsabile pentru asta. Cred că într-o lume în care am lua cu toate lecţii de box de la 3 ani şi am fi învăţate de mici să zicem ce avem pe suflet, nu “vai, nu e frumos să spui asta”, “vai, vezi, învaţă să nu superi”, nici boii nu ar fi atât de tupeişti.

Plictiseala de weekend s-a mutat pe marţi

“Plictiseala de weekend” e o nouă rubrică pe Vice, a altcuiva. Dar a trebuit să bag şi eu un episod, şi pentru că în weekend am avut treabă, am făcut-o marţi. Părerea mea e că dacă te plictiseşti în timpul tău liber, problema e la tine. Plictiseala e doar un simptom. Semnalizează lipsă de imaginaţie şi orizonturi reduse. Mai ales că nu vorbim de Jimerino, care comentează din comuna Ţucala, unde singurele distracţii sunt bătaia cu parul şi cârciuma satului, ci de tine, care stai în capitală, unde poţi face cam tot ce vrea muşchii tăi.

 

În fine, eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să mă plictisesc într-o marţi, dar iată cam ce a ieşit.

 

 

Cum ar fi să vină toţi autorii să…?

Una dintre marile mele plăceri e să apar inopinat în locurile în care un mâncător profesionist de excremente încearcă să convingă câte un naiv despre cât de proastă-s eu şi, brusc, să-l pun la zid pe mâncătorul profesionist de excremente.

Clişeul tuturor mâncătorilor profesionişti de excremente: “cum ar fi să vină toţi autorii să te ia la bani mărunţi, că-i denigrezi?” Adică, vezi doamne, dreptul tău de a mânca căcat e sfânt, dacă ăla-i persoană vag publică, gen îşi flutură semnătura la vedere.

Uite, ar fi foarte, foarte frumos. Dacă cineva i-ar fute câte o muie mâncătorului profesionist de excremente de câte ori acesta e surprins asupra faptei, brusc, meseria de mâncător de excremente şi-ar pierde din popularitate (atunci când vorbim de laşi care îşi acumulează lauri defăimându-i pe alţii doar pentru a-şi masca neputinţele). Şi evident, asta mai şi ajută la demascarea lor drept mâncători de căcat laşi.

Ar rămâne tupeiştii. Nebăgaţii în seamă avortoni sociali, urâţi şi slinoşi, a căror unică plăcere e că uite, ce important îs, se ceartă X, Y şi Z cu mine. Pentru ăştia, există doar soluţia  ”demonstrează-le că sunt proşti, apoi lasă-i să latre”. Pentru că atenţia pe care n-o acorzi niciodată e infinit mai puţin ofticantă decât atenţia pe care o oferi până la un punct şi o retragi brusc. Chestia asta îi va face să se agite şi mai tare, să-şi dea arama şi mai mult pe faţă, să se transforme în caricaturi şi mai groteşti decât fuseseră înainte, în speranţa că, poate-poate, îi mai observi. Which is the finest revenge, mai ales când motivaţiile lor sunt evidente pentru toată lumea.

Cristinooo! (guest post involuntar de goodman)

POSTARE ŞTEARSĂ LA SOLICITAREA COMENTACULUI 

Nu mai fac pe nimeni retard, niciodată

Azi am avut de făcut un reportaj. De vizitat un anume loc. Și, poate pentru că am exagerat cu aplicarea termenului “retard” pe blog, Dumnezeu nu m-a bătut cu parul și mi-a dat de însoțitori un uriaș gup de copii handicapați. Handicapați reali, suferinzi de autism, sindrom Down, retard, etc.

Făcându-i pe ăia mai proști dintre voi retarzi, am greșit enorm. Față de ei. Enorm. Acolo am văzut niște ființe curajoase, în luptă cu o viață care i-a nedreptățit by default. Voi, vă știți care, sunteți gunoaie umane nemernice și proaste pentru că vreți să fiți.

Și un episod: un băiat retard de vreo 13-14 ani (și mă refer la boală) o tot scuipa pe maică-sa. S-a uitat la mine și mi-a tras și mie un mic scuipat. Eu încă nu mă prinsesem că-s handicapați cu acte-n regulă, credeam că-s doar cocalari și am țipat la el:

-De ce faci asta, crezi că ești comic?

Și în clipa aia, retardul m-a privit lung, întrebător. Apoi i-am citit în ochi înțelegerea că a greșit, părerea de rău și mi-a zâmbit împăciuitor. O chestie de care ăi mai proști și mai nemernici dintre voi nu-s în stare.

***

Și mama mi-a șoptit:

-Doamnă, nu avea intenții rele, așa-s ei, copii cu nevoi speciale.

 

 

Să le fut mama apăsat şi greu ăstora

http://hydepark.ro/

De ce?

pentru că, de cum un român ciorditor fură cu coada ochiului o metaforă folosită de altcineva, hop şi el cu neruşinare s-o folosească. Dacă remarcaţi, primele articole pe acest site de hoţi s-au postat pe 19 octombrie. La cinci zile după 14 octombrie, când am făcut eu pagina cărţii pe facebook. Înainte, nici dracu’ nu se gândise la referinţa asta culturală. Dar na, ca la metrou, de Crăciun, când toţi cerşetorii cântă Deschide uşa, cretine, spiritul românesc de hoţie triumfă şi aici.

da, ştiu, nu deţin brevet pe titlul ăsta, tocmai de aceea nu-i pot da în judecată şi să le iau pâinea de la gură pe tot restul vieţii, deşi jur că aş face-o fără regrete. nu pot decât să le urez să moară în spasme, într-un mod greu de reconstituit de anchetatori.