Mihai Eminescu: Pe lângă plopii fără soţ
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut
Mă cunoşteau vecinii toţi
Tu nu m-ai cunoscut
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des
O lume-ntreagă-nţelegea
Tu nu m-ai înţeles.
135 people like this
Titu Maiorescu: Slab, omule. Dă-o-n pula mea de limonadă, apucă-te de Scrisoarea a VI-a.
Săftica Stanaizbaşa: Vaaaai, păi şi eu am plopi în jurul casei, Mihăiţăăăăă!
;)
Mihai Eminescu: Nu mă refeream strict la plopi, am folosit termenul pentru muzicalitate. Pe lângă stejarii fără soţ ar fi fost aritmic iar pe lângă fagii fără soţ ar fi sunat melteneşte.
Săftica Stanaizbaşa: Am şi fagi, şi stejari. Şi boscheţi. Am o pădurice întreagă.
Mihai Eminescu: Offf, ce păcat că doctorii mi-au interzis oxigenul.
:(
Săftica Stanaizbaşa: Păi clar, şi eu tot la muzicalitate mă refeream. Apropo, că tot vine crăciunul, mi-am pus luminiţe de pom în geam, ai remarcat?
Mihai Eminescu: Nu, de ce?
Săftica Stanaizbaşa: În sensul că şi geamul meu străluceşte.
Mihai Eminescu: Toate geamurile strălucesc. Sticla în genere reflectă lumina.
Săftica Stanaizbaşa: Aaaah, şi te-am văzut dându-ţi bună ziua cu vecinul meu, nea Mitică.
Mihai Eminescu: Femeieeeee, era un pamflet. Încercam să văd dacă se oftică Maiorescu. Şi s-a ofticat.
Săftica Stanaizbaşa: Ah, ce glumeţ eşti, Mihăiţă.























