Top 10 coveruri penibile

Pe vremea răposatului Ceaşcă exista un obicei sinistru. (Printre altele, şi mai sinistre). Obiceiul sinistru la care vreau eu să mă refer azi era acela de a lua un hit internaţional, de a-l “traduce” & adapta la realitatea locală meschină şi de căcat, de a-i da nişte versuri de textier român lipsit de orice urmă de imaginaţie. Din gura “generaţiei de aur române”, marile hituri se transformau involuntar în parodii. Dar, să lăsăm asta şi să trecem la top.

10. “La femme de mon ami”

Hai să începem dulce. E bine ca un film horror să înceapă lent şi senzual, să ai unde să creşti. Pe locul 10 avem un Joe Dassin wannabe, cu vorbă lentă, bănăţană, care bagă fior şi patos cât tot satul. Ascultaţi doar acel “Pe tine nu te pot iubi” introductiv, pe un ton care spune “În 10 minute tre’ să părăsim studioul, iar pe mine mă taie ACUM o căcare împrăştiată”.

9. “That’s Me”

Similea a fost pionieră. A intuit că, într-o zi, toată lumea va “acoperi” Abba, de la Meryl Streep şi până la vecinul meu Gică. Şi a vrut să fie prima care o face. Are un loc mai în fundul listei pentru că nu e chiar atât de enervant-falsă precum ăia care vor urma, dar să iei un Abba şi să-i pui nişte versuri atât de jenant-plicticoase e o crimă.

8. “Blowin’ in the Wind”

Folkiştii români au avut un veritabil fetiş cu Dylan. Un fetiş care, pentru orice fan al originalului, intră la categoria “fute-v-aş mama”. Nu, n-am nimic cu Pittiş. Dar “Vânare de vânt” îmi sună a “vărsat de vânt”, iar comparaţia cu Dylan îi face pe românaşii noştri să sune jalnic.

7. “I Did What I Did For Maria”

În original, Tony Christie cântă despre un soţ care se duce să-l răzbune pe ucigaşul soţiei sale. Originalul e cântat cu tensiune, dar nu exagerat şi fără emfază. În versiunea românească, avem parte de un siropel lăbăristic, cu dansatoare de cabaret şi priviri libidinoase. (Mai bine. Vă daţi seama cu câtă jele ostentativă ar fi prestat un cântăreţ român o traducere fidelă?)

6. “All Right Now”

Simpla idee de cover după Free făcut de Dida Drăgan pare un banc. Cum puii mei să fi un schelet ambulant cu unghii lungi din România şi să “acoperi” una dintre imnurile-signature ale anilor 60-70? Şi măcar de l-ai face în engleză. Dar tu, nu, ţii neapărat să fii un schelet ambulant cu unghii lungi ROMANTIC. Cu versuri de-ţi baţi copiii.

http://www.trilulilu.ro/zummagio/c6db420546b0b5

5. “Mr. Tambourine Man”

Iată un cover şi mai prost decât ăla de pe 8. REPET: Dylan e Dylan. Nu ai cum să cânţi Tambourine Man dacă nu ai tripurile lui Dylan. Nu le poţi suplini din mica vrăjeală. Luaţi orice text plin de subtilitate şi poezie, daţi-l în gura unui pedinafarist declamator şi o să iasă o labă dureros de tristă.

4. “Bui bui bui”

Când o muiere relativ inofensivă îşi îngroaşă fals vocea şi face pe vampa tutungioaică, îmi amintesc de fetiţele de 4 ani care îşi dau un strat gros de ruj pe buze şi defilează prin casă în pantofii cu toc ai mamei. E la fel de artistic şi de convingător. Iar când Margareta Pâslaru se joacă de-a Oscar Benton, nu poţi face altceva decât să râzi cu stropi.

3. “Common People”

Aici, nici nu ştii de ce să râzi prima oară. De Disco Herăstrău? De hainele madamei? De irezistibila potriveală între hăhăială a acşientului cu atitudinea pulpish şi cu frazele clişeu ale şlagărezei? “Nu vom avea acelaşi druuuuum”. Epic.

2. “La Cucaracha”

Am detestat-o de când eram copil pe Anda Călugăreanu. E jenant să fii muiere în toată firea şi să te mâţâi artificial. Inocenţa prost mimată mi se pare mai scârboasă decât orgasmul simulat. Măcar cu orgasmul simulat ridici stima de sine a altuia. Cu inocenţa falsă şi vizibil îngroşată, nu faci decât să te arăţi drept o curcă infinit de penibilă.
Dar această variantă a “Cucarachei” este epic de cretină. Bate “Ken Lee” de la o poştă.

http://www.trilulilu.ro/shmirtzic/11b251121a3dc8

1. “Hit the Road, Jack”

Tradusă jenant şi penibil drept “Discuţie în familie”, injectată până la “ajutoooor, săriţi” cu clişee ale cuplului român, unde bărbatul “hoinăreşte prin sat” dar “cumpără apartament” (WTF? Credeam că satele sunt, by default, localităţile alea cu clădiri fără etaj), iar femeia trăncăne ca meliţa, Gil Dobrică rămâne în istorie drept regele coverului penibil. Luaţi de vă pişaţi de râs.