Aşa cum Isolda îl iubea pe Tristan, spanacul pe Popeye şi florile pe Fernando, tăuraşul sensibil, aşa îl iubesc eu pe căpitanul Jack Sparrow. Că nici dracu’ nu a înţeles intriga din Capătu’ lumii? Nu e un capăt de lume. Am şi eu o fantezie erotică cu Johnny Depp pletos şi rebel, şi mă bucur de fiecare sequel ca de o întâlnire romantică cu Johnny Depp. De data asta, şi cu Penelope Cruz.
M-a cooptat fosta mea colegă Simona Rădoi într-un proiect mititel care mi-a amintit de cea mai frumoasă parte a studenţiei: filmările improvizate, vai-mama-lor, ale studenţilor de la Regie Film.
lorena lupu (27.04.2011 22:26:05): fatăăăh
simona radoi (27.04.2011 22:26:33): hei, hei
simona radoi (27.04.2011 22:26:41): nu te-am sunat pt ca inca nu stiu ora
lorena lupu (27.04.2011 22:26:32): ah, ok
lorena lupu (27.04.2011 22:26:34): locul?
simona radoi (27.04.2011 22:26:38): dar, in principiu, cica o sa fie pina in 12
simona radoi (27.04.2011 22:26:45): la XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
lorena lupu (27.04.2011 22:27:18): înainte de 12, nici iarba nu creşte prin redacţii, deci e ok 
simona radoi (27.04.2011 22:27:19): ihi
lorena lupu (27.04.2011 22:27:37): înainte de 12, nici iarba nu se fumează
simona radoi (27.04.2011 22:27:48): si ne mai trebuie covor rosu, dar cred ca o sa il cumparam
lorena lupu (27.04.2011 22:28:07): n-am covor roşu că v-aş aduce
lorena lupu (27.04.2011 22:28:26): ce ţoale să port?
simona radoi (27.04.2011 22:28:28): aoleu, a fost o adevarata aventura sa fac rost de covor
simona radoi (27.04.2011 22:28:39): sa mor eu, a fost mai simplu sa fac rost de loc 
simona radoi (27.04.2011 22:28:47): de party
lorena lupu (27.04.2011 22:29:12): bă, io m-am cam îngrăşat, apropo
simona radoi (27.04.2011 22:29:19): nu conteste
lorena lupu (27.04.2011 22:29:21): îs cât vaca, are are ceva?
simona radoi (27.04.2011 22:29:24): sa para ca mergi la party
simona radoi (27.04.2011 22:29:30): n-are fata
lorena lupu (27.04.2011 22:30:03): io merg la party în blugi şi ceva pe sus, indiferent de party
lorena lupu (27.04.2011 22:30:10): e ok aşa?
simona radoi (27.04.2011 22:30:18): nu prea
lorena lupu (27.04.2011 22:30:27): ok, then advise me
simona radoi (27.04.2011 22:30:29): n-ai si tu o rochie de gala, ceva?
lorena lupu (27.04.2011 22:30:41): aaaaaaaaaaaaaaaa, party d’ălaaaaaa
lorena lupu (27.04.2011 22:30:45): păi pula mea, de ce nu zici.
simona radoi (27.04.2011 22:30:46): da, din ala
simona radoi (27.04.2011 22:30:54): de fitosenie maxima, cum s-ar zice
lorena lupu (27.04.2011 22:30:56): ok, bine, am ceva
simona radoi (27.04.2011 22:31:12): bine, nu conteaza ca o sa fie pina in 12 dimineata si o sa se uite lumea la noi ca la nebuni
lorena lupu (27.04.2011 22:31:33): ştiu, am făcut destule filme studenţeşti în facultate
lorena lupu (27.04.2011 22:31:53): m-am prostituat deja pe o stradă dărăpănată din centrul vechi
lorena lupu (27.04.2011 22:32:16): deci mai naşpa de atât nu se poate
lorena lupu (27.04.2011 22:32:50): eram în sutien argintiu împrumutat de o colegă, fustă scurtă şi crăpată-n cur şi toace înalte
lorena lupu (27.04.2011 22:33:08): şi trebuia să mă dau la toţi trecătorii
lorena lupu (27.04.2011 22:33:33): ce îmi propui tu e parfum
simona radoi (27.04.2011 22:34:14): =)) omg, nu e cazul
lorena lupu (27.04.2011 22:34:19): păi ce zic
simona radoi (27.04.2011 22:34:24): acum e o cauza nobila
lorena lupu (27.04.2011 22:34:31): păi şi atunci era
lorena lupu (27.04.2011 22:34:40): filmul de an al cuiva
lorena lupu (27.04.2011 22:35:08): la alt film, am lipit cu mâna mea tapet albastru pe nişte panouri
lorena lupu (27.04.2011 22:35:34): că _ camera personajului meu era albastră, simbolizând nemurirea sufletului
simona radoi (27.04.2011 22:36:04): aoleu
simona radoi (27.04.2011 22:36:13): ba, studentii astia sint prea profunzi
lorena lupu (27.04.2011 22:36:37): şi în timp ce filmam scene în camera albastră, doi proşti stăteau ciuci în spatele meu, ridicând panoul tapetat să intre fix în cadru peretele
lorena lupu (27.04.2011 22:36:50): să nu se vadă că-i doar panou
lorena lupu (27.04.2011 22:37:05): te căcai pe tine
simona radoi (27.04.2011 22:37:32):
simona radoi (27.04.2011 22:37:37): pizdos
lorena lupu (27.04.2011 22:37:46): eu trebuia să fiu romantică şi blue mood
lorena lupu (27.04.2011 22:38:00): iar ăia îmi fluturau sub ochi desene cu pizdă
simona radoi (27.04.2011 22:38:46): de data asta o sa stam mai prost cu distractia, ca nu putem sa stam prea mult in curte la XXXXXXXXXXXXXXXX
simona radoi (27.04.2011 22:38:51): asa ca o sa ne miscam mega rapid
lorena lupu (27.04.2011 22:38:57): păi vezi, deci e curte
lorena lupu (27.04.2011 22:39:17): nici măcar nu e stradă
simona radoi (27.04.2011 22:39:23): da, curte. aer, magnolii, nebunie
lorena lupu (27.04.2011 22:39:31): lux, tată
Şi după un timp
lorena lupu (27.04.2011 22:47:59): simonaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
simona radoi (27.04.2011 22:54:35): ah
lorena lupu (27.04.2011 22:55:00): băi, am găsit o rochie de seară în care încă mai încap, dar e mov-pal
lorena lupu (27.04.2011 22:55:08): ai poşeţică plic mov-pal?
simona radoi (27.04.2011 22:55:18): 
))))))))))
simona radoi (27.04.2011 22:55:24): hai da-o-n pula mea
simona radoi (27.04.2011 22:55:29): de unde sa am eu asa ceva?
Şi nu încerc să sugerez că neglijenţa ar fi mai bună. Dimpotrivă.
Dar genul de om care se ţine singur sub observaţie fără încetare şi îţi dă raporturi periodice de sănătate, isterizându-se de la orice căcăţel îmi inspiră o silă teribilă. Pentru că îţi aminteşte clipă de clipă că nu eşti decât o colecţie de maţe şi de organe, şi în orice moment, unul dintre acestea se poate defecta, iar în acea clipă vei avea şanse mai mari să devii un cadavru şi să putrezeşti.
Serios, e greţos să tot raportezi lumii culoarea urinei, consistenţa fecalelor şi alte asemenea detalii care ne fac mereu să ne felicităm că n-am dat la medicină. Asta era exact arma secretă cu care îmi înfrângeam emoţiile faţă de profesori în examene: mi-i imaginam pe budă, căcându-se. Dacă un om se apucă să povestească asta din proprie iniţiativă, îşi pierde subit orice farmec şi devine subit un aparat excretor cu ochi. Un conglomerat de maţe cu ochi.
Un pic de discreţie se poate?
Citeam azi o ştire despre femei din Zimbabwe care violează bărbaţi pentru că lucrul ăsta le aduce noroc. Şi trebuie să confirm: ultima oară când am violat un tip am câştigat la Loto.
Partea frumoasă e că, dacă o femeie violată trăieşte chestia asta ca pe un abuz, şi adeseori are nevoie de consiliere psihologică pentru a-şi reveni, încă nu am dat de un bărbat violat care să aibă altceva pe faţă decât un rânjet porcesc de satisfacţie. Ce-i drept, încă n-am încercat să violez pe nimeni cu un strap-on – poate abia atunci ar avea loc următorul dialog la poliţie.
Bărbat plângând: Bună ziua.
Ofiţer: Bună-ziua. Ce vi s-a întâmplat?
Bărbat plângând: Am venit să raportez un viol.
Ofiţer: Aţi violat pe cineva şi v-au cuprins remuşcările tardive?
Bărbat plângând: Nuuhuuuhuuuu. Am fost victima unui viol.
Ofiţer (nervos): Ştiam eu că dacă dăm drepturi prea multe poponarilor se ajunge la asta.
Bărbat plângând: Dar nu era poponar. Era o femeieee.
Ofiţer (îi dă un cot complice): Ce, bă, te plângi de prea mult bine?
Bărbat plângând: Nuuuu, că nu-i aşa. Era o individă cu ochelari de soare şi un pardesiu lung, de mătura pământul. Mi-a ieşit în cale pe o străduţă lăturalnică, şi-a dat ochelarii mai pe vârful nasului, s-a uitat lung şi pervers la mine.
Ofiţer: Aaaah… aşa…
Bărbat plângând: Şi deodată m-a apucat de încheieturile mâinilor şi m-a lipit de perete.
Ofiţer: O, da…
Bărbat plângând: O, nu! Apoi a deschis nasturele din dreptul prohabului şi a scos capul unui strap-on uriaş, pe care mi l-a înfipt brusc şi fără cruţare în anus.
Ofiţer (tremurând): Deci în gură nu te-a violat?
Bărbat plângând: Nuuu…
Ofiţer: Excelent. Treci în genunchi. 
Ştim cu toţii citatul din Filantropica lui Caranfil. Şi se confirmă: în seara asta, Mâna-întinsă-care-a-spus-o-poveste a pus mâna pe 120.000 de euro.
Deci, puii mei: copilul ăla a mers pe reţeta CEA MAI FACILĂ DIN LUME. A făcut un cântec cu sloganul emisiunii, l-a însoţit cu o poveste înduioşătoare şi a rupt. Simplu ca bună ziua.
Da, dar tocmai pentru că e simplu ca bună ziua, trebuie să dublezi reţeta cu mega-sinceritate, să convingi. Iar el era cât se poate de convingător. A cântat în română, să înţeleagă tot târlanul, a frazat corect depedeve logic ce a cântat, a belit ochii ăia mari şi frumoşi în cameră, ca omul care nu are nimic de ascuns şi a ras tot.
Cum ziceam eu pe undeva azi, şi eu şi voi am fi arătat mega penibil hiphopărind cântecele acelea ale lui. Pentru că am fi fost mega falşi şi am fi râs de noi înşine pe interior, iar asta s-ar fi văzut de la o poştă. Dar el nu: băga motoare 100%, energie, şi o sinceritate de te spărgea. Şi pentru a lua un rol facil, penibil şi atât de uşor de atacat, şi a-l vinde cu atâta convingere se cere exact chestia aia din titlul emisiunii: TALENT.
Iar ăia care se vaietă că n-a ieşit X sau Y: X sau Y nu au cum să iasă dacă stai tu în fotoliu şi îi susţii moral, şi speri să se găsească alţi proşti, să-l voteze. Pentru că şi ăia alţi proşti fac exact ca tine.
Ce îmi inspiră mesajele primite de la diverşi? Simplu: ce îmi inspiră şi mutrele diverşilor care mi le trimit. De exemplu, când primesc un lamulţani de la un căcat de jeg infect cu ochi care tot anul mi-a băgat strâmbe, îmi vine să-i trimit “şi mamei tale la fel” sau un călduros “crucifica-te-ai şi tu, să vedem dacă ai veleităţi de messia şi învii a treia zi (care de fapt a fost a doua, de vineri seara până duminică dimineaţa, nici la hotel nu se consideră mai mult de două zile)”.
dacă mesajul e de la un om care chiar mi-a fost alături la nevoie şi mi-a arătat afecţiune reală, îi răspund cu “bă, frate, pentru mine a fost mai sărbătoare când am avut nevoie de cineva care ştia limba vietnameză, iar tu ai venit şi m-ai ajutat. atunci am simţit în mod real că am un prieten. şi cred că de fapt, astea-s adevăratele sărbători ale fiecăruia dintre noi. momentele în care el şi ceilalţi au o comuniune reală. nu când se adună să-şi mai îndese în burţile deja pline încă o felie de drob.”
Am o ură instinctivă faţă de sarmale, drob de miel şi alte mâncăruri tradiţionale care folosesc de simulant şi de înlocuitor al comuniunii reale dintre oameni. PLM, vaaai, am sărbătorit Paştele în familie, am mâncat cozonac împreună. În secret, vărul cel prost îl desconsideră pe ăla intelectual, că “n-are şcoala vieţii”, ăla intelectual îl desconsideră pe ăla prost “că n-a făcut nimic în viaţă”, mătuşa are resentimente faţă de amândoi, că nu-i bagă în seamă văicărelile, dar na! s-a reunit familia! să petrecem dară, să băgăm în noi, să ne provocăm toxiinfecţii alimentare cu mâna noastră!
Învăţaţi să trăiţi cu adevărat. Să comunicaţi sincer cu oamenii. “Bă, du-te-n pizda mă-tii că eşti un gherţoi naşpet. Şi ştii în forul tău interior că te consider un gherţoi naşpet, de-aia mă şi urăşti.” “Stimată doamnă babă, lumea are infinit mai multe probleme decât văicărelile tale de hodoroagă care suferă de sine. Nu ne mai trageţi pe dreapta”. Şi, mai presus de toate “Băgaţi-vă drobul adânc în cur”. Mă duc să îmi fac o limonadă.
Anno Domini 2004, preţ benzină Domini, în jur de 27.000 lei vechi (informaţie suflată din cască, pentru a avea voi o imagine clară a nivelului preţurilor în momentul respectiv.
Un nonagenar cu bani, înduioşat de soarta orfanilor români năpăstuiţi, a vrut să facă un aşezământ pentru ei, pentru ca ei să crească armonios, să beneficieze de o educaţie bună şi de şansa unui viitor. Şi s-a adresat – cui altcuiva? – Primăriei Sectorului 2, în ideea că nişte oameni care servesc cu dăruire patria mumă vor fi primii care să înţeleagă un demers atât de nobil şi, cu siguranţă, îi vor oferi susţinere şi cooperare.
Băieţii de acolo erau, însă, români adevăraţi. Adică: s-au prins că domnul are bani de futut aiurea, şi iacătă cam ce deviz estimativ de cheltuieli i-au servit, pentru a începe construcţia magnificului aşezământ:
Numai partea cu “căratul gunoiului la groapa de gunoi”, care apare de două ori, cu două sume diferite, ambele năucitoare, e priceless. “Două la primărie, două la prefectură, două la catrindală, la Sfântu Nicolae”. Dar şi restul calculelor sunt demne de bancuri de autobază. Mulţumesc, Nea, pentru poză.
Desigur, moşul şi-a băgat picioarele în proiect şi dus a fost. Că o fi frumoasă futerea de mamă – dar mult prea scumpă, chiar pentru un nonagenar.
Pentru că tot daţi clickuri, aşteptând să vă dau ceva de citit, iar io nu am ce, că nu s-a întâmplat nimic interesant astăzi, vă zic un banc tematic de Sf. Gheorghe.
Ajunge un drumeţ obosit în toiul nopţii la un han. Se uită la firmă: “Sfântul Gheorghe şi Balaurul”. Şi sună.
-Cine eeeeeee??? se aude vocea isterică a nevestei hangiului, care vorbeşte cu multe semne de întrebare şi exclamaţie, ca Bendeac.
-Sunt şi io un călător, vreau o cameră pentru noapte.
-N-aveeeeeeeem!!!!!!!!!!!!!
-Atunci, măcar ceva de mâncare.
-Nu gătiiiim după doişpe!!!!!!
-Atunci măcar o halbă de bere, să îmi mai trag sufletul.
-N-avem bereeeeee!!!!!!!!!
-Ţuică?
-Pleacă, dom’le!!!!!!!
-Ăăăă… cred că aş prefera să vorbesc cu Sfântul Gheorghe.
…care îmi trimite pozele de la castingul pe care îl dau – dacă tot merg şi îl dau. Uite.
Click pe ele dacă le vreţi mai mari, că eu nu vreau să mi se lăbărţeze pe toată pagina.
Glad-Darius Groza-Bîja (ibrahim_rom) (20.04.2011 23:43:36): Zice Sorel că să-ntreb pe tătă lumea din lista mea care nu include apropiaţii, cărora nu le trimit mass-uri, din respect, deci nu voi: Care este culoare cu care asociaţi libertatea? Şi fără tâmpenii de genul “culoarea pielii” sau “libertatea este translucidă”. Deci: cu ce culoare asociaţi libertatea?
lorena lupu (20.04.2011 23:43:39): sugi pula, ai ignore.
Other bedfellows (past and present)
