Reguli de comentat pe viitor

O grămadă de trolli trăiesc cu impresia greşită că eu aş da doi bani pe laudele / criticile lor.

Când eu vreau părerea cuiva despre mine, i-o cer. Nu ţi-am cerut părerea despre mine? E un indiciu destul de clar că nu mă interesează.

O serie de proşti îşi imaginează că mă cumpără cu “vai ce bine scrii”. Io nici nu citesc comentariile de “vai ce bine scrii”. Le trec cu vederea şi, dacă la început le răspundeam cu un mulţumesc forţat, acum nici nu le voi mai răspunde.

Pentru că aceiaşi proşti, peste două săptămâni, vor începe: “Când ţi-am zis de bine nu m-ai futut în gură”.
Cunosc tehnica de manipulare, cretinilor: lauzi pe unu’ sau una, să ţi-o îndatorezi cu laude (sau să ai impresia că o îndatorezi!), apoi începi să îi toci mărunt nervii cu cretinisme. Şi nu e rentabil.

De aceea, pe viitor, vă anunţ că laudele şi insultele se consideră nule. Nu răspund decât la comentariile care au ceva de comunicat în legătură cu topicul sau, dacă glumim, la cele funny. Desigur, dacă şi mie mi se par funny.

Femeia-mâhnire

Una dintre cele mai enervante stratageme muiereşti în domeniul seducţiei este “te-am supărat?”

Sunt câte unele ale dracu’ de nesigure pe ele. Şi atunci, au senzaţia că trebuie să justifice în permanenţă faptul că te caută. Tehnica e aşa:

“Alo, bună, sunt Eliza. Auzi, data trecută mi s-a părut că m-ai salutat cam rece? Te-am supărat?”

O chestie pe care scroafa penală care are, să zicem, două milioane să-ţi dea de un car de vreme nu se simte s-o întrebe. Dar Eliza da.

“Nu, eram grăbit(ă) şi atât”.

Urmează un dialog de un sfert de haş în care Eliza te ia din toate unghiurile, cerându-şi scuze pentru tot ce n-a făcut, în timp ce tu eşti din ce în ce mai bombă cu ceas.

A doua zi, Eliza îţi dă SMS: “Auzi, ieri mi-ai părut cam iritat(ă). Eşti supărat(ă) pe mine?”

“NU!”

“Dar de ce un răspuns atât de laconic?”

“Am treabă, ne mai auzim”.

Peste încă o zi, Eliza te ia în primire pe mess:

vacaidioata44: credeam ca ma suni.
om_normal: de ce?
vacaidioata44: ca ziceai ca ne mai auzim. nu ne-am mai auzit
om_normal: nu am dat o data exacta a auzitului. am zis de un viitor nedefinit.
vacaidioata44: sigur nu esti suparat(a) pe mine si de-aia nu m-ai sunat?
om_normal:
vacaidioata44: veeezi, esti suparat(a).

Încetul cu încetul, ajungi s-o urăşti pe Eliza şi ziua nefastă în care ai cunoscut-o. Dar e mereu atât de umilă şi de neorgolioasă încât se veştejeşte bocancul când îl ridici să-i administrezi una-n bot.

Elizelor din lumea-ntreagă,

Dacă vi s-a pus pata pe un Gigel, calea sigură e: “Bună, Gigele, îmi placi şi mi-ar plăcea să bem o cafea”. Punct.

Later edit important: Iar dacă Gigel spune: Nu, nu te plac sub nici o formă, nu mă interesezi!, ia-o ca atare şi DĂ-TE JOS DE PE GIGEL. Teroarea nu a cucerit niciodată pe nimeni.

Te-ai amorezat de o materialistă. Ce faci?

Un amic mă pisează pe Messenger (să râdem) cu confesiunile unui amic al lui care iubeşte o materialistă. Io am de tradus şi mă enervează grav amândoi. Fraierul, pentru că e fraier. Ălălalt, pentru că se dă prieten, dar tratează cu superficialitate o problemă. Ca să scap de pisălogeală, iată soluţia.

Averea e o artă

Există virtuozi ai viorii, virtuozi ai penelului şi virtuozi ai banilor. Nu, nu poate tot puletele să fie miliardar – trebuie un talent special. Uite, frate-miu. Din orice loc de muncă de căcat ştia să facă din căcat băţ şi să găsească surse subterane de bani. Altul murea de foame în acelaşi post, el prospera bine-mersi.
Pe scurt, virtuozul banilor ŞTIE CUM. Dacă ai 30 de ani şi te târâi cu chiu cu vai de la un salar la altul, e clar: NU AI ACEST TALENT. UITĂ MATERIALISTELE! CAUTĂ O FEMEIE MODESTĂ CARE TE VA IUBI PENTRU CE EŞTI ŞI TE VA AŞTEPTA FĂRĂ PRETENŢII CU OALA DE CIORBĂ ACASĂ.

Wrong Path

Câştig la Loto, împrumuturi, cârpăceli financiare de moment – toate astea îţi oferă bani PE TERMEN SCURT. Bani pe care o materialistă îi topeşte cât ai zice “topeşte”. Şi eşti iar la 0. Deci, repetă cu mine, fraiere: materialista mea vrea caşcaval-pă-termen-lung. Cârpăceala financiară de moment nu te va ajuta decât să amâni inevitabilul: faptul că te va părăsi pentru un adevărat virtuoz al banilor.

Right Path 1

Dialogul onest. “Fată, îs maţe-fripte-coate-goale. Pot oferi asta, asta şi asta. Dacă persoana mea / farmecul meu / etc. compensează, eşti binevenită în modesta mea garsonieră”. Cu ce o uluieşti: “Dat fiind că io nu îţi pot satisface toate pretenţiile, îţi ofer opţiunea unei relaţii deschise”. Materialista ta va cădea în cur şi va zice: “Oh, iubi, ce gentil eşti!”

Right Path 2

Imaginează-ţi că eşti Piticigratis. “Eşti urâtă, bă, urâtă cu spume, nici dracu’ nu te-ar fute, m-am consultat cu toţi colegii de muncă şi toţi zic că nu te-ar fute, uite te pun şi pe blog să zică şi comentacii că nu te-ar fute.” Aia o să plece spumegând şi nu-ţi va mai răspunde la telefoane, dar tu ştii măcar că te-ai răzbunat pentru impotenţa ta financiară.

Right Path 3

Începe o afacere CONCRETĂ. Nu cu baliverne pe net, nimic ce e cu baliverne pe net nu dă randament PĂ TERMEN LUNG, cum vrea materialista ta. Ce bani erau de luat pe net, i-a luat pe toţi zoso, că a fost primul cu ideea. Vinde scânduri, confecţionează pule de cauciuc, ascute creioane pe bani, plm. La început va fi greu şi pizda materialistă te va părăsi. Dar treptat te vei îmbogăţi şi vei începe să produci bani reali, iar pizda materialistă se va întoarce spăşită, spunând că ea de fapt te iubise, dar era tânără şi a greşit.

Bun, luaţi această postare ca pe dovada mea de compasiune faţă de fraier, de muie faţă de amicul lipsit de empatie, şi LĂSAŢI-MĂ NAIBII SĂ TRADUC! CĂ ŞI EU SUNT O PIZDĂ MATERIALISTĂ!

Selecţia publicului la “Românii au talent”

Anunţ angajare: “Ştii să plângi la comandă? Ştii să mimezi orgasmul simplu, orgasmul multiplu şi orgasmul cervical la comandă? Ştii să trăieşti spasm catharctic metempsihotic şi apocaliptic la comandă? Sună la…”

Acum pe bune, vouă nu vi se pare că publicul de la “Românii au talent” e nenatural în reacţii? Cască o grasă gura să scoată un tril – trei adolescenţi plâng de zor. De la prima căscare de gură, nene! Şi Andra. Mă rog, de la o femeie în ultimele luni de sarcină te aştepţi să plângă din orice, dar de la trei puştani care mănâncă aripioare la KFC, comandă pizza la Jerry’s şi joacă WoW nu. Trei puştani români normali se uită la un clip cu Monserrat Caballe şi singura lor concluzie e “Hăhă, ce grasăăă!”

OK, don’t get me wrong, e de o mie de ori mai ok decât publicul vizibil plictisit de la “Un show păcătos”, de pildă şi reacţiile lor vizibil scremute. Măcar cei trăirişti de la “Românii au talent” au reacţii relativ autentice – de unde deducem că toţi – toţi sunt actori profesionişti. Le-a tăiat statul 25% din puţinul pe care îl luau – s-au dus cu mic cu mare la “Românii au talent”, să joace rolul “publicul”. Dar dacă tot îl joacă, de ce să nu joace un public român credibil? Singurul om care reacţionează normal la show-ul ăla e Mihai Petre. Sau şi Moisescu e gravidă?

N-ai cui să dai puii? Sterilizează-l!

(Text preluat de la gaşca pe care o am eu în sidebar, Asociaţia Robi. Pentru că şi eu am văzut zilele trecute un căţeluş mort pe trotuar – degerat de frig, presupun – şi mi-a frânt inima. Şi în scurt timp vine amocul de primăvară. Despre acest subiect am scris şi eu acum doi ani, aici.)

In drumurile noastre ne bucuram vazand micutul dolofan, plin de viata, jucaus si desigur avand un stapan ce avea prostul obicei de a-l lasa nesupravegheat pe strada.
Intr-una dintre zile am fost nevoiti sa incetinim mersul masinii din cauza celorlalte oprite in trafic. Nu mica ne-a fost uimirea vazand ca o soferita tanara a coborat din masina si cu un dispret greu de imaginat a luat micuta vietate accidentata chiar de ea si a aruncat-o ca pe un obstacol pe trotuar, desi catelul inca mai traia. Ne-am oprit sa vedem daca putem sa-l ajutam pe micut dar din pacate impactul a fost pentru el mortal. In cateva minute a murit.
Daca-ti pasa, ajuta-i pe micuti sa nu mai aiba parte de o astfel de soarta.
Cum poti sa-i ajuti ?
AJUTA-I SA NU MAI APARA PE LUME. SUNT DEJA PREA MULTI CARE AU NEVOIE DE AJUTOR SI PE CARE NU MAI AVEM CUM SA-I AJUTAM.
NU FI INDIFERENT ! IMPLICA-TE !
E simplu de realizat ce-ti cerem. Copiaza lista cabinetelor care sterilizeaza GRATUIT caini cu sau fara stapan si pune-o in cutiile postale din blocul in care locuiesti sau in curtile din vecinatatea ta. Iata lista acestor cabinete:

15 cabinete veterinare care sterilizeaza gratuit cainii cu si fara stapan din Bucuresti, in baza
Hotararii Consiliului General al Muncipiului Bucuresti nr. 16/2010:

Cabinet Bubu Vet
Adresa: Str Miercani, nr. 84, corp C, sect 1, Bucuresti. Tel 0767429375

Cabinet Galbinasu Vet
Adresa: Str. Simon Bolivar, nr. 10, sect 1, Bucuresti. Tel 0723518625

Cabinet Daisy Vet & Pet
Adresa: Bd. Ficusului, nr. 21-23, bl V/4 parter, sect 1, Bucuresti. Tel 07212327214

Cabinet Flipper Trading Co
Adresa: Str. Dinicu Golescu, nr. 14, sect 1, Bucuresti. Tel 0723268704

Cabinet Heras Clinic Vet
Adresa: Bd. Gloriei, nr. 26, sect. 1, Bucuresti. Tel 0311055305

Cabinet City Vet
Adresa: Str. Ctin Kiritescu. nr. 14 B, sect 2, Bucuresti. Tel 0724277002

Cabinet Vet Help
Adresa: Bd. Dacia, nr. 136, sect 2, Bucuresti. Tel 0212112564

Cabinet Tazy Vet
Adresa: Str. Colonel Iosif Albu, nr. 73, sect 3, Bucuresti. Tel 0213453459

Ambulanta Veterinara Mina Vet
Adresa: Str Mitropolit Veniamin Costache nr 11(reper Strada Cutitul de Argint) , sector 5, Bucuresti. Tel 0726223374

Cabinet Sturzu Er Trick
Adresa: Str. Ciochina nr. 1, bl 25, sc 3, ap. 31, sect 4, Bucuresti. Tel 0722649148

Cabinet Eagle Vep
Adresa: Sg. Ghe. Condurache nr. 23, sect. 4, Bucuresti. Tel 0727040661

Cabinet Vet Magic
Adresa: Sos. Alexandriei, nr. 142, sect. 5, Bucuresti. Tel 0721237566

Cabinet Biovet Farma
Adresa: Str. Mihail Sebastian, nr. 211 C, sect. 5, Bucuresti. Tel 0214103469

Cabinet Onevet Grup
Adresa: Str. Uverturii nr. 96, sect. 6, Bucuresti. Tel 0214303812

Cabinet Lamy Vet
Adresa: Bd. Timisoara nr 69, bl. C13, sect 6, Bucuresti. Tel 0723371499

Calul are blană?

Azi am găsit în căsuţa poştală un fluturaş al unui second-hand din apropiere, cu o listă de articole printre care “nu-ştiu-ce din BLANĂ DE CAL”

Serios, niciodată nu m-am gândit că şi caii au blană. OK, nu e doar piele, că e şi păroasă. Dar, puii mei! Când mă gândesc la blană, mă gândesc la ceva cu păr des şi lung, cam cum are mâţa mea. Chestia aia cu păr scurt şi aspru pe care o au caii se poate numi “blană”?

Vouă nu vă sună penibil “blană de cal”?

Şi în caz că eraţi curioşi cum arată arma imbatabilă a lui Bleonţ, iaca.

Tot despre haleală, tot cu luciditate

Luaţi de vă distraţi.

Despre haleală, cu luciditate

Postarea care urmează mi-a fost inspirată de un comentator. Unul care, în glumă cică, mi-a dat faimosul dicton “Rămânem cu ce mâncăm, bem şi futem”.

Triplu bleah.

Mă uit la oamenii de afară. Mulţi dintre ei sunt imenşi, ca nişte tancuri sovietice. Mulţi îşi petrec ziua anticipând ce vor mânca. Într-o redacţie, aveam o colegă care o suna pe fiică-sa şi invariabil, prima întrebare era “Ai mâncat?” Nu: “Ai aflat ceva interesant la şcoală? Dar din alte surse? Ai citit ceva special? Ai văzut ceva care să-ţi fi rămas în minte? Ai petrecut ziua într-un mod care să însemne ceva pentru tine şi pentru cei din jur?” Nu, toate astea nu contează, important e dacă “ai mâncat”. Te poţi lipsi de sens, de bucurie, de senzaţia vieţii trăite cu adevărat, pe mă-ta o doare în pizdă. Important e dacă ai mâncat.

Când eram copil, mi se dădea să mănânc cu regularitate. Şi cu asta, îndatoririle părinteşti luau sfârşit. Conta dacă între două mese ţi-ai exersat într-un fel sau altul intelectul, imaginaţia, sufletul? Nu. “Ai ce mânca? Înghite şi taci”.

Mâncarea e overrated. Şi acum am zile în care uit să mănânc. Faptul că uit să mănânc nu îmi influenţează nici energia, nici creativitatea. O masă de unul singur e la fel de jalnică, precum băutul de unul singur. Iar una cu prietenii e mai mult un prilej de bucuria comuniunii decât de ghiftuială, şi e normal să fie aşa.

În schimb, partea care mă enervează mai mult e aia cu “rămasul”. Şi faptul că multă lume gândeşte aşa. Asta vreţi voi să scrie în necrologul vostru? “Gigel Mircel, soţ şi tată iubitor. A mâncat vagoane întregi de sarmale şi munţi de cârnaţi de Pleşcoi?” Astea vreţi să fie ultimele voastre cuvinte: “Pentru mine, viaţa a însemnat tocană de vită şi răcitură la discreţie?”

Întrerup aici această postare, pentru că mi-e extrem de greaţă. Revin în curând. Iar celor care gândesc aşa, vă urez obezitate plăcută, diabet fericit şi plăci arteriale cu spor. Veţi înţelege că vă vreau răul. Nu, proştilor, astea se întâmplă de la sine dacă băgaţi în voi ca-n vagon. Mai lăsaţi tacâmurile din mâini – există viaţă şi dincolo de ele.

“Capra vecinului”

La postarea mea anterioară, cu ideea de afaceri, am avut un pâlc de reacţii la care nu mă aşteptasem. Şi anume, gaşca de “huooo, oamenii celebri sug” (mă rog, rostită de unii cu cuvinte mai frumoase, de alţii mai incorect gramatical, fiecare după cum poate.)

fraţilor, adevăr vă zic vouă: încetaţi să vă mai ofticaţi pe ce are/face/poate altul şi vedeţi-vă de voi înşivă. într-adevăr, unii oameni au ajuns în top prin noroc pur şi simplu. o conjuctură favorabilă. au ştiut să prindă trenul la timp.

mâine poate apărea o conjunctură favorabilă şi pentru voi. dar şi conjuctura asta favorabilă e sfioasă, ca o fată mare. dacă te vede pregătit, conştient de valoarea ta şi totodată suficient de zâmbitor, are curajul să se apropie de tine. dacă te vede ranchiunos, urâcios şi plin de umori, fuge mâncând pământul.

nu mai invidiaţi şansa altora, faceţi ce puteţi pentru a o merita pe a voastră. şi nu, ponegrindu-i pe alţii nu demonstraţi nici că sunteţi mai deştepţi, nici mai updataţi, nici mai haioşi, ci, pur şi simplu, că sunteţi nefericiţi. un om fericit nu are nevoie să-i ponegrească pe alţii, pentru că se simte bine în pielea lui şi poate ignora partea proastă a lucrurilor. unul nefericit vede NUMAI partea proastă, “toţi bărbaţii e porci, toate femeile e curve, toţi românii e hoţi, toţi oamenii celebri sunt mediocri”. Nimeni nu se va mai uita vreodată serios la voi după câte un dicton d-ăsta. Nimeni. Toţi vor da ochii peste cap şi se vor descotorosi de voi. Iar voi, în loc să vă daţi seama că la bază a stat tot ranchiuna şi energia voastră negativă, veţi conchide “Aşa e lumea asta, rea!”

Nu, fraţilor. Partea “rea” a lumii este alcătuită din ofticaţi şi invidioşi, ca voi. Voi sunteţi cei care faceţi lumea asta să fie rea.

De ce vă evită alţii? Pentru că nimeni nu are de ce să vă rezolve problemele. Oamenii vor să se simtă bine cu semenii lor, nu să aibă senzaţia că sunt prinşi la un jug. De aceea, dintre tine cel care ai mereu remarci caustice şi generalizezi aiurea şi altul care râde până la urechi, se bucură de viaţă şi o trăieşte din plin, oamenii îl vor alege mereu pe celălalt. De aceea, ăla va avea totul, iar tu nu vei avea nimic. Numai tu eşti de vină.

Idee de afaceri trăsnet

Într-un an şi ceva de Playboy şi încă un an şi ceva de Maxim, am intervievat cam tot ce înseamnă bărbat valabil şi interesant (a se citi “cu creier şi umor”) din show-bizul românesc.

Interviu, în cazul Playboy, e o monstruozitate de 6 pagini de revistă, ceea ce înseamnă 12 pagini de Times New Roman, la font de 12, cu spaţiu dublu. Ceea ce se traduce prin “conversaţie lungă, profundă, în care el îşi povesteşte viaţa până la cele mai infime detalii”. Că şi eu sunt scorpie. În sensul că nu pun botul la “poezioară”.

Ce e aia “poezioară”? “Poezioara” e marfa stas pe care omul încearcă să o impună drept “adevărul despre mine” şi s-o livreze, identic, tuturor publicaţiilor. Luaţi pe cine vreţi voi. Vedeta voastră preferată. Daţi search pe Google cu “nume prenume interviu”. Veţi vedea că fiecare are 4-5 clişee pe care le zice TUTUROR, FĂRĂ EXCEPŢIE. Cele 5 clişee luate laolaltă alcătuiesc “poezioara” şi, de regulă, sunt la fel de departe de omul real cum sunt eu, acum, de cimitirul vesel de la Săpânţa.

Modul de a face intervievaţii să treacă de poezioară nu e să-i violentezi din prima cu “cut the bullshit”, ci să îi laşi s-o turuie, să se relaxeze că nu muşti, apoi să-i surprinzi cu întrebări neaşteptate, dar blânde. Aşa le dai drumul la robinetul de umanitate. Şi lucrurile devin foarte frumoase şi intime.

Dacă unul a refuzat să treacă de “poezioară” considerându-se “artizdul poporului care nu are de zis decât ce are de zis”, nu i-am publicat interviul. Dacă vreau să public poezioare, îmi fac cont pe www.agonia.ro.

Bun, ideea e următoarea: eu aş putea duce lucrurile la “the next level”. Aş putea scrie biografii. Dacă am făcut odată omul să se deschidă şi să mi se dezvăluie în ce are el mai personal şi mai frumos, o pot face şi pe întinderea unei cărţi. Nonfictionul e oricum punctul meu forte şi plăcerea mea vinovată.

Desigur, nu aş face asta decât cu ăia care s-ar băga să coopereze şi să mi se dezvăluie la fel de onest şi de autentic după cum au făcut-o şi în interviu. Dragoste şi biografie cu sila nu se poate. Şi speculaţiile sterile nu mă încântă. Ei ar avea garanţia unei opere literare de calitate, care să pună accentul pe ei, nu pe mine (cum fac anumite biografii scrise de critici cu coaie, de-ţi vine să le torni gaz lampant în cur, să bagi un fitil şi să dai foc), iar eu aş avea garanţia unui bestseller.

Ce părere aveţi de ideea mea de afaceri?