Sunt zile…

În care o pisică e cel mai enervant lucru din lume.

Când tu ai treabă, iar ea se pişă, se cacă de 5 ori pe zi, sau dacă nu, măcar râcâie nisipul să ai ce mătura. Trânteşte pe jos parfumuri, cutii de bomboane şi alte prostii care pocnesc în contact cu podeaua, apoi se uită satisfăcută la tine. Când ţi se întinde leneşă peste tastatura calculatorului iar documentul la care lucrai devine brusc DBGTTTTTTTTTTTTRXBDSBESK,ŁL.ŁMNVCŞOJHUFGTHDXXX. Când îţi bea din cafea. Când se duce la baie şi începe să miaune sfâşietor de acolo, de zici că asistă la tragica moarte a zece minori afroamericani sacrificaţi de o reţea internaţională de trafic de organe. Când sare pe policioara de deasupra chiuvetei şi mătură cu o singură labă tot ce e pe ea. Când îţi deschide dulapul şi îţi scoate cu dinţii bluziţa preferată de dantelă albă şi începe să o plimbe prin casă. Când dărâmă sticle şi borcane în cămară. Când coţăie mătura, când se înfăşoară în preş, când îţi fură sandvişul din farfurie. Când îţi paşte florile primite cadou de la unul dintre ultimii mohicani care mai oferă flori. Apoi, în timp ce tu aduni cioburile, el se tolăneşte tacticos peste cartea pe care o traduceai. Apoi, când încerci să extragi cartea de sub el, îşi înfige brusc dinţii în mâna ta.

Concluzie: nu poţi munci decât dacă are pisica bunăvoinţa să îţi acorde permisiunea.

Şi, fără legătură: