Când penibilul chiuie strigături

Amicul meu Dumitru e fan Gabriela Militaru. Mă încântă cu mărturisiri:

Alexandru Dumitru: http://www.tabu.ro/articol_9487/cum_sa_i_suporti_hobby_urile.html
Alexandru Dumitru: uite
Alexandru Dumitru: zi-mi tu
Alexandru Dumitru: ca asta e un articol
Alexandru Dumitru: documentat
Alexandru Dumitru: si dificil de scris
Alexandru Dumitru: nici macar diacritice nu are, in plm
lorena lupu: nu are pe net
lorena lupu: SEO
Alexandru Dumitru: ok
Alexandru Dumitru: hai sa zicem
Alexandru Dumitru: dar chestii gen
Alexandru Dumitru: z in loc de s
Alexandru Dumitru: sau litere mancate…
Alexandru Dumitru: astea nu mai sunt seo
Alexandru Dumitru: si sunt articole de tipul “eu sunt o pizda mai desteapta si va spun voua cum sa va traiti viata”

Am dat şi eu click pe textul numitei, să înţeleg ce îl face pe Dumitrache să flameze la ore atât de matinale. Oh, well, genul de text “hai să vă învăţ să fiţi scorpii şi să faceţi viaţa grea idioţilor care au nefericirea să se apropie de voi”. De ce să nu laşi tipul să se ducă la sport? De ce să-l obligi să devină un morman de slănini doar pentru privilegiul de a te fute ocazional? În fine, am zis că ni se întâmplă tuturor să scriem înainte de predare câte o pagină de umplutură, hai să vedem ce mai scrie gagica.

Şi atunci am găsit oroarea. Marea, sinistra oroare. Citându-l pe Adi Despot: “Now, that’s some fucking shit!”

Cică: Cum să te măriţi până-n treizeci de ani.

Menestrel: “Daca nu ai inca 30 de ani, dar ai vazut urmatoarele filme : ‘The Proposal’, ‘The Ugly Truth’, ‘The Notebook’, ‘Leap Year’ sau ‘A Very Long Engagement’ verdictul este urmatorul: trebuie sa te mariti.”
Comentariul meu: Am văzut toate aceste filme, dar nu mi-au trezit nici o dorinţă de măritiş.

Menestrel: “Partea cea mai rea este ca trebuie pentru ca vrei.”
Comentariul meu: Doamnă, mă confundaţi.

Menestrel: “Poate nu ti-ai dat seama, dar vrei.”
Comentariul meu: NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!

Menestrel: “Acum ca am stabilit ce vrei…”
Comentariul meu: Şi părerea mea vizavi de ceea ce vreau chiar nu contează?

Menestrel: “Acum ca am stabilit ce vrei, este timpul sa stabilim si cum vei face asta.”
Comentariul meu: Să vedem.

Menestrel: “Ca intr-o ramificatie suficient de stiintifica pentru a fi mentionata in cazul unei situatii atat de idealise cum este casatoria, vom spune ca exista un arbore al maritisului.”
Comentariul meu: Ultima plantă pe care am avut-o în casă a fost o muşcată care a murit de uscăciune.

Menestrel: “Un arbore cu doua ramuri. Da, ai inteles, trunchiul este reprezentat de tine care vrei sa te mariti.”
Comentariul meu: Adică de o versiune a mea însămi care îmi e cu desăvârşire străină. Aha, sună destul de ştiinţific. Bine măcar că, virtual fiind, nu trebuie udat.

Menestrel: “Acest arbore are doua ramuri. Zi merci, cu cat mai multe cu atat mai complicat. Vei vedea.”
Comentariul meu: Merci.

Menestrel: “Deci prima ramura si cea mai simpla, este aceea ca vrei sa te mariti si in principiu ai si cu cine, pentru ca esti anagajata intr-o relatie care s-ar putea preta la asa ceva.”
Comentariul meu: Şi de ce ar vrea o gagică deja pornită pe un asemenea drum să citească acest articol? E ca şi cum ai scrie un articol în care ai explica poporului bulgar cum să pună cornichoni la borcan. Nu ăsta e publicul tău ţintă.

Menestrel: “De aici nu pot rezulta decat doua situatii : una in care el sa vrea si atunci ti-ai atins scopul inainte sa apara genericul de sfarsit de la ‘Serendipity’…”
Comentariul meu: ĂSTA E UN RÂND DE UMPLUTURĂ. NU ĂSTA E PUBLICUL TĂU ŢINTĂĂĂĂ!

Menestrel: “…si cealalta in care el sa nu vrea si atunci va trebui sa-l convingi prin metodele clasice pe care cu siguranta pana acum le-ai ignorat :
- ii spui ca i-a albit parul (adica e suficient de in varsta ca sa devina si matur)”
Comentariul meu: De câte ori a încercat cineva să mă “câştige” minimalizându-mă şi umilindu-mă aşa sau altfel, i-am dat o amplă muie şi mi-am căutat pe altcineva care să mă evalueze corect. Deci metoda asta clasică mi se pare o tâmpenie de pizdă proastă.

Menestrel: “-programezi cat mai multe intalniri cu cupluri fericite ca sa vada ce pierde”
Comentariul meu: Gen orăcăieli de boraci, “ce-ai făcut, bă, cu banii de întreţinere”, etc.

Menestrel: “- devii cea mai buna prietena a surorii lui”
Comentariul meu: Apoi descoperi că aceasta te atrage inexplicabil, o fuţi şi îl laşi.

Menestrel: “- il faci dependent de prajitura ta cu cirese”
Comentariul meu: Fetiţăăă, ce rost are să sparg eu două ore din timpul meu preţios afumând bucătăria, când cofetarieonline.ro e gata să livreze, la orice oră, cele mai delicioase prăjituri la preţuri de criză? Şi de ce aş pierde eu timp valoros să îi intru în graţii unuia care nu vede în mine decât o eventuală bucătăreasă gratis? There’s a whole lot more to me than that!

Menestrel: “- si ceea ce este ESENTIAL : nu vei admite niciodata ca vrei sa te mariti.”
Comentariul meu: HAHAHAHAHAAAA. Aşa îmi mima şi mie cineva acum ceva timp că nu vrea să facem sex. Oamenii care mimează că nu vor ceea ce de fapt vor sunt cei mai jalnici. Pentru că e evident ce vor, dincolo de ceea ce mimează. Iar dacă mai şi fac pe indiferenţii, plăcerea de a le da peste bot cu “să trăieşti, gigele” e infinit mai mare.

Menestrel: “ar sa ne intoarcem la cea de a doua ramura a arborelui dorintei tale de a te marita. Aici lucrurile se complica putin, dar numai aparent.”
Comentariul meu: Păi în ce măsură ai elucidat-o pe prima? A, dacă el vrea, merge totul de la sine, dacă nu vrea, încerci tertipuri de râsul curcilor? Două cugetări de Captain Obvious, povestite în atâtea cuvinte?

Menestrel: “Vrei sa te mariti, dar momentan, in afara de flirturile care te mentin in forma, nu ai nicio relatie stabila. Concluzia care rezulta este ca trebuie sa intri intr-o relatie.”
Comentariul meu: Şi de aici toate disperatele care trag de tipi, acceptând orice-oricum, doar pentru iluzia unei relaţii. Irosind timp pe care l-ar putea investi în carieră, în perfecţionarea aptitudinilor profesionale, în lucruri care să genereze valoare reală.

Menestrel: “Spun ca e mai greu pentru ca daca ai deja aproape de 30 de ani, va trebui sa te misti repede.”
Comentariul meu: Am trecut de 30 de ani şi mă mişc foarte repede. Când fac jogging prin parc.

Menestrel: “Altfel te vei inscrie pe ramura fara intoarcere a fetelor batrane.”
Comentariul meu: Fără întoarcere? Fără întoarcere mi se pare doar ramura IQ-ului subunitar. În rest… am o mătuşă care a găsit iubire adevărată şi căsnicia perfectă la 62 de ani. Alte pizde din jur erau storcite şi îmbătrânite de căsnicii pripite, realizate din disperare, asta şi cu alesul ei erau fericiţi şi luminoşi. De unde deducem că nimeni nu are de ce să urmeze reţete de fericire de genul: “trebuie să faci cutare până la vârsta de…”
OK, dar nu remarc vreo sugestie practică, logică, cu sens, pentru cititoarea din a doua categorie.

Menestrel: “Dar o data ce am stabilit ce vrei, iti va fi usor sa renunti la flirturi si sa devii tu insati o persoana matura.”
Comentariul meu: Dar de ce să renunţ la flirturi şi să devin o persoană matură, când imaturitatea e viaţa mea? Şi flirturile idem?

Menestrel: “Daca ai noroc si intalnesti un barabat care are aceleasi intentii ca si tine, iti vei atinge scopul pana sa termini de vazut prima serie din ‘Grey’s Anatomy’.”
Comentariul meu: Tot nu înţeleg relevanţa paralelei cu un serial de televiziune. Şi am stabilit mai sus că nu ăsta e publicul target.

Menestrel: “Daca insa dai peste un barbat care nu vrea, fie il schimbi repede ca sa nu pierzi timpul, fie il determini sa vrea. Iar ca sa il determini sa vrea, am stabilit deja ce trebuie sa faci.”
Comentariul meu: Ăsta fiind final de articol? Faptul că repeţi în mai puţine cuvinte două truisme?

Îmi spune şi mie cineva rostul acestui articol? Ce spune el nou unui cititor? De ce trebuie să moară copaci pentru a se tipări aşa ceva?

Sunt zile…

În care o pisică e cel mai enervant lucru din lume.

Când tu ai treabă, iar ea se pişă, se cacă de 5 ori pe zi, sau dacă nu, măcar râcâie nisipul să ai ce mătura. Trânteşte pe jos parfumuri, cutii de bomboane şi alte prostii care pocnesc în contact cu podeaua, apoi se uită satisfăcută la tine. Când ţi se întinde leneşă peste tastatura calculatorului iar documentul la care lucrai devine brusc DBGTTTTTTTTTTTTRXBDSBESK,ŁL.ŁMNVCŞOJHUFGTHDXXX. Când îţi bea din cafea. Când se duce la baie şi începe să miaune sfâşietor de acolo, de zici că asistă la tragica moarte a zece minori afroamericani sacrificaţi de o reţea internaţională de trafic de organe. Când sare pe policioara de deasupra chiuvetei şi mătură cu o singură labă tot ce e pe ea. Când îţi deschide dulapul şi îţi scoate cu dinţii bluziţa preferată de dantelă albă şi începe să o plimbe prin casă. Când dărâmă sticle şi borcane în cămară. Când coţăie mătura, când se înfăşoară în preş, când îţi fură sandvişul din farfurie. Când îţi paşte florile primite cadou de la unul dintre ultimii mohicani care mai oferă flori. Apoi, în timp ce tu aduni cioburile, el se tolăneşte tacticos peste cartea pe care o traduceai. Apoi, când încerci să extragi cartea de sub el, îşi înfige brusc dinţii în mâna ta.

Concluzie: nu poţi munci decât dacă are pisica bunăvoinţa să îţi acorde permisiunea.

Şi, fără legătură:

Deci, sunt o clasică

Salut!

Cap’n Wezee Ucard Octobarrr 27 roundabouts 2:37 in the evenin’ Denounce this misdeed
vroiam sa stiu daca ai scris cumva “batausu’ de campi ” ?
am dat search si mi-au aparut prea multe l “Lorene”

Cap’n Lorena Lupu Octobarrr 27 roundabouts 6:47 in the evenin’
eu am scris-o.

Cap’n Wezee Ucard Octobarrr 29 roundabouts 7:40 in the evenin’ Denounce this misdeed
pai trebuie sa iti multumesc ca am luat bacu’ datorita tie !!! )

Cap’n Lorena Lupu Octobarrr 29 roundabouts 8:08 in the evenin’
cum aşa?

Cap’n Wezee Ucard Octobarrr 29 roundabouts 8:16 in the evenin’ Denounce this misdeed
) pai …..eram fata in fata cu profesoarele de Romana si cand m-a vazut ca sunt foarte destept am fost intrebat : “ai citit vreo carte in viata ta ? ” iar eu am raspuns “da , Lorena lupu -batausu de campi ” ) foarte mandru de mine ))

Cap’n Wezee Ucard Octobarrr 29 roundabouts 8:18 in the evenin’ Denounce this misdeed
deci multumesc si am ras o gramada citind nu credeam ca o carte poate fii asa distractiva , probabil din cauza prof. de romana care o aveam in generala de ma pune sa imi izbesc capu de Eminescu, Calinescu ,Cosbuc and stuff

Cap’n Lorena Lupu Octobarrr 29 roundabouts 8:18 in the evenin’
şi ce au răspuns?

Cap’n Wezee Ucard Octobarrr 29 roundabouts 8:21 in the evenin’ Denounce this misdeed
ce au raspuns ? pai a luat un pix si o foaie a notat autoarea si numele cartii si m-a intrebat de ce mi-a placut cartea

Cap’n Lorena Lupu Octobarrr 29 roundabouts 8:21 in the evenin’
şi tu ce ai zis?

Cap’n Wezee Ucard Octobarrr 29 roundabouts 8:24 in the evenin’ Denounce this misdeed
mi-a placut limbaju’ care a fost folosit in carte simplu, usor vulgar, comic ,nu s-a folosit un limbaj vanitos

Cap’n Lorena Lupu Octobarrr 29 roundabouts 8:28 in the evenin’
ok mă bucur că ţi-am fost de folos.

Deocamdată, nu-s obligatorie pentru bac. Dar am toate şansele să devin. Sunt o Boccaccio boccie a României.

“Meniuri pentru seducţie”, ultima parte

La Boerescu pe blog.

Să vedem dacă ajunge şi micuţul Will vedetă de tabloid ca Adi Despot. Râd eu, râd, dar trebuie să recunosc că mă simpt vinovată.

Oricum, highlight-ul acestui material, din punctul meu de vedere, a fost întâlnirea cu Wilmark Rizzo Hernandez. Sunt oameni cu care interviul se transformă pe nesimţite într-un moment de intimitate, oameni care nu se tem să fie vulnerabili, să fie ezitanţi, să fie înduioşător de sinceri, copilăros de visători, adorabil de jucăuşi şi, per total, absolut umani. Interviul a durat o oră (da, astea opt întrebări s-au tot ramificat la infinit, “un copaaaac cu flooooori”, mă rog, am tăiat cu regrete tot ce era în plus.) Ah, şi mai e o chestie: interviurile din presa scrisă sunt dureros de lacunare. Le lipseşte partea “fizică”, privirea cu care un om recunoaşte un lucru, zâmbetul cu care persiflează altceva, tandreţea cu care îşi mărturiseşte un anume detaliu biografic, hazul dat de accent. Literele sunt prea sărace.

Meniuri pentru seducţie, part 2

Pentru că azi am treabă multă şi pula timp de frecat pe blog, vă dau doar link la partea a doua a meniurilor pt. seducţie. Cum am zis, link me to the end of love.

-

Prima a fost asta. M-a continuat Laura aici. Iar eu o continui pe ea. Poate se adună de un volum de proză scurtă. Proză încrucişată.

De dragoste

Costăchel era îndrăgostitul perpetuu. Se trezea îndrăgostit, făcea duş săpunindu-se cu dragoste lichidă, îşi bea cafeaua de dimineaţă dizolvând în ea două linguriţe pline vârf cu dragoste, la birou avea o vază cu un buchet de dragoste, la prânz mânca dragoste la cuptor cu garnitură de morcovi sotaţi, se ducea la hipermarket să îşi cumpere o doză de bere şi un pachet de dragoste iar serile îşi injecta dragoste în venă până cădea lat, cu pupilele dilatate şi stomacul tremurând.
Şi totuşi, expresia fizică a dragostei nu îşi avea loc în viaţa atât de răvăşită de dragoste a lui Costăchel cel îndrăgostit. Pentru că, deşi dragostea era constantă, obiectul ei varia din jumătate în jumătate de oră.
Bine, asta nu ar fi fost o problemă. O jumătate de oră de dragoste împlinită face mai mult decât zece ani de mariaj eşuat. Numai că asupra lui Costăchel se abătuse un crunt blestem.
Vezi dumneata, dragă cititorule, cu câţiva ani în urmă, Costăchel fusese un îndrăgostit obişnuit ca mine şi ca tine. Dar într-o zi ploioasă, venind uşor ciupit de la un bar cu fiţe, se pomenise cu o erecţie cu care ar fi putut sparge lejer ferestre, dacă ar fi avut vreun fetiş straniu cu cioburi de sticlă.
Spre norocul lui Costăchel, la câţiva metri de el, o ţigancă bătrână îşi căta de treabă, măturând alene frunzele ude şi pătate de rugină cu un măturoi sârmos.
-Ce faci aici? s-a răstit el la ea, de parcă ar fi prins-o comiţând cine ştie ce delict.
Baba l-a măsurat acid din priviri, apoi a rânjit ştirb.
-Hauleo, şefu’, trăi-ţi-ar ţie familia, ai venit la control.
N-o fi avut Costăchel un fetiş cu sticlă, dar în mod sigur avea un fetiş cu gingii mov, decorate ici şi colo cu câte un ciot de dinte maroniu. A simţit că îi explodează fermoarul. De fapt, ameninţa să se strice de câteva zile, era din ce în ce mai dificil de tras. Era de bănuit că într-o zi va ceda la presiune.
-Păi, ce, asta-i curăţenie, a răcnit, încercând să pară cât mai ameninţător. Ne batem joc de banii primăriei?
-Hauleo, şefu’ nu mai vorbi aşa că e cu păcat, uite şi io femeie bătrână am pâine de luat la copii şi nu îmi ajunge banii e greu şi aşa, să moară mama dacă te mint, trăi-ţi-ar şi ţie familia şi copilaşii, mânca-ţi-aş ochii, începu ţiganca să turuie fără să respire.
“Bun, ştie să-ţi dozeze perfect aerul din plămâni”, şi-a zis Costăchel.
A coborât din maşină şi s-a îndreptat semeţ.
-Cât mai costă o pâine?
-Un leu, să trăieşti, şefu’, a bâiguit ţiganca. Amuţise de îndată ce dăduse cu ochii de realitatea crudă şi tare ca oţelul.
-Câţi copii ai tu?
-Ci… ci… cinşpe… pepepepe…
-Azi sunt generos. Îţi dau cinşpe lei să mi-o beleşti puţin printre gingii şi să îţi zgândări cioturile de ea, dar fără să muşti, că dracu’ te-a luat!
Zis şi făcut. În timp ce baba se apleca gemând şi troznind din toate încheieturile – spre surprinderea lui, până şi aceste sunete i se păreau excitante în context – Costăchel îşi rupse fermoarul în două dintr-o singură mişcare. “O prostesc pe vecina de la patru să îmi dea altul şi să îl şi coasă”, îşi zise el. “Dar pentru asta, trebuie să nu rămână urme, că nu-i pot duce pantalonii pătaţi!”
-Auzi, fă, îi zise el babei, vezi să înghiţi tot, frumos, până la ultima picătură. Dacă scapă un singur strop, ai ratat deal-ul.
-Hauleo, da’ ce mă crezi, şefu’, mânca-ţi-aş? Româncă de-a voastră fraieră care nu ştie cum să beleşte ciocălăul? Ptiu, începu baba, umezindu-l cu o porţie generoasă de scuipat gălbui.
În cel mai scurt timp, Costăchel era în culmile extazului. Nu era numai noaptea vineţie, nu era numai alcoolul şi nici ocazia nesperată pe care un zeu al perversiunilor i-o aruncase aşa, dintr-o toană, în drum. Era şi un ciot de dinte fărâmat, care îl zgândărea suav exact pe punctul lui mai sensibil de sub gland. Toate acestea laolaltă generau magia inefabilă a clipei. Care, ca orice magie inefabilă, a luat sfârşit în mai puţin de trei minute, când el expedie un jet nestăvilit undeva, în adâncimea neagră şi bolborositoare a gâtului ei.
În clipa imediat următoare, se întâmplă dezastrul. O prinsese, probabil, pe nepregătite, ea strănută, iar visul lui de a o prosti pe vecina de sus fără să spele pantalonii se destrămă ca mitul lui Moş Crăciun.
-Imbecila dracului, ce-ai făcut, răcni el, examinând diversele licori de varii onctuozităţi care i se absorbeau treptat în denimul albastru.
Baba nu răspunse. Era ocupată cu o tuse răguşită, care se termina cu un ţiuit bizar.
-Uite, pentru asta, nu-ţi dau nici un leu.
-Ce face!? răcni hoaşca. Hauleu, şefu’ nu face asta. Hauleu, şefu’, ce face copilaşii mei nemâncaţi…
-Nu e problema mea, decretă Costăchel, sări în maşină şi se depărtă în trombă.
Rămasă singură, baba ridică măturoiul spre cer cu un gest gorgonic şi începu să blesteme.

Cum să agăţi un tip de la bancă din două replici

-Alo, domnişoara Lorena Lupu?
-În persoană.
Voce plăcută, de tip relaxat, obişnuit să flirteze.
-De la BCR vă sunăm. Vrem, în primul rând, să vă mulţumim că sunteţi clienta noastră…
-O, nu. Eu vă mulţumesc că sunteţi banca mea.

Self Promo

În primăvara acestui an, mă apucasem să lucrez cu Boerescu la un supliment Playboy pe care ni l-am (şi vi l-am) dorit foarte mult: Playboy Fusion. Din păcate, criza s-a intersectat cu planurile noastre şi o grămadă de materiale amuzante au rămas orfane. Pentru a nu le lăsa să se umple de praf în fişierele noastre de documente, am decis să le punem pe bucătărescu.ro, site-ul “boierului”. Iată prima parte a unui chestionar haios cu bărbaţi adorabili, iubibili, admirabili şi pe alocuri violent futabili, despre rolul mâncării în sex şi viţăvercea. “Meniuri pentru seducţie”.

prima parte.

Les Champs-Elysées

Salut, sunt Ostap Bender si azi ma simt francez.

Azi dimineata, pe strada, am vazut o tiganca impingand un carucior.

In carucior era un tigan mic cu doi crenvursti in maini. Pe unu il sugea si pe celalalt il scutura ca pe jucariile ale cretine care suna. Da crenvusrtiul aluia nu suna.
Mi-am amintit de alta faza cu o tiganca care isi alapta copilu pe strada, ca in casa li-i rusine probabil pentru ca nu-i vede nimeni. Eram cu un prieten si ala o scapat ceva bancnota pe jos exact in momentul cand treceam pe langa conlocuitori. Sa-mi bag de nu, aia o lasat copilu din brate si s-o aplecat de o luat banii intr-o fractiune de secunda. Ala mic o ramas suspendat de tzatza lu muma-sa sau era lipit cu superglue de ea.
Tot vad tigani strambi, mici, schiopi, diformi sau in general urati ca dracu. Inumani. Nu ma refer la aia schiloditi de mici de parintii sau rudele lor ca sa aiba succes in afaceri pe viitor. Zic de aia care intra in magazine sau care trec pe langa tine pe strada. Parerea mea e ca astia is roduri ale incestului.
Din moment ce nimic nu-i opreste sa cerseasca, sa-si arate pizda sau pula in strada, de mici, ca sa nu mai zic de nespalat, is total convins ca lipsa lor de orice urma de demnitate umana dublata de apetitul sexual starnit de orice ii cald si pute ii incurajeaza si chiar ii impinge spre asta. Nu cred ca fetele tiganci gravide la 12-13 ani nu or fost incercate inainte sau doar atunci de taticu sau fratele mai mare. Sau mai mic. Is convins ca babele alea negre urate si gravide sunt matarial didactic la invatarea sexului murdar, la propriu, in familiile lor. Nu exista tigani virgini cu varsta trecuta 12 ani.

Drept urmare ne delectam privirile cu exemplare minunate de incrucisari intre frati si surori, mame si copii, tati si fiice, soacre si nurori.

Desigur, aici era vorba de tiganii saraci. Povestile cu tigani bogati le stiti cu totii. De la protv.

p.s. N-am vazut nici un tigan cu capu mare si asta nu-i un post rasist. Ii doar o constatare de-a mea. Am si futut o tiganca da era frumoasa si curata.

Oldies reloaded. Alternative Lyrics

Azi am tot fredonat următoarea vechitură auzită întâmplător la radio:

The Alternative Lyrics

Dear, I fear we’re facing a problem
you beat me no longer, I know
and maybe there is nothing that I can do
to make you do

Mama tells me I shouldn’t bother
that I ought to stick to another man
a man that surely takes his stick
and hits me till i faint.

So I cry, I pray and I beg

Kick me, kick me
say that you shtick me
Hurt me dirt me
go on and squirt me
beat me beat me
pretend to defeat me
press me stress me
Swear and harrass me.
Kick me kick me
say that you shtick me
beat me hit me
just go on and eat me
I can’t care ’bout anything but you…

Lately I have desperately pondered,
spent my nights awake and I wonder
what I could have done in another scheme
to make you scream

Running will not lead to solution
I will end up lost in confusion
I don’t care if you love hip-hop
as long as you don’t stop.

o I cry, I pray and I beg

Kick me, kick me
say that you shtick me
Hurt me dirt me
go on and squirt me
beat me beat me
pretend to defeat me
press me stress me
Swear and harrass me.
Kick me kick me
say that you shtick me
beat me hit me
just go on and eat me
I can’t care ’bout anything but you…