Ce lula societăţii!

Stau şi râd de articolul ăsta despre familie, ce lula societăţii noastre, şi mai ales de modul unora şi altora de a vedea problema.
În schimb, când văd că unii toarnă copii pe ideea “aşa a vrut Dumnezeu”, fără a se gândi cu ce îi vor asigura un viitor, îmi piere cheful de râs. Şi îmi vine să dau mitraliera jos din cui, să împuşc următoarele categorii de ciotăţeni:

a) pizdele proaste care au impresia că, dacă îi toarnă unuia un plod, “îl schimbă”. Mai ales dacă ăla a zis clar că nu se vede în postura de tată. Apoi tot ele: “Di ce Iuonel nu-mi mai dă atenţâie?” Pentru că eşti o vacă imbecilă care meriţi futută numa-n gură? “Da’ îi un monstru di egoism”. Nu, vacă imbecilă, tu eşti o monstră de egoism pentru că încerci să-l faci pe unu’ să fie ce nu vrea să fie.

b) dobitocii pişabili în ochi care se simt ameninţaţi dacă femeia de lângă ei câştigă mai bine/are mai mult succes/e curtată şi de alţii şi atunci îi schimbă contraceptivele cu vitamina C şi dau gaură-n prezervativ, s-o îngraşe/urâţească/lege de cratiţă, chit că aia le-a spus clar că prioritatea ei este cariera. Muie vouă, acum şi pururea şi-n vecii vecilor, amin.

c) japiţele care fac copii cu program prestabilit: “suntem săraci, da’ tu o să faci dreptul / ase-ul / masaj erotic / curvăsăraie şi o să ne întreţii”. Da’ de ce pula calului nu faci TU dreptul / ase-ul / curvăsăraie şi aşa mai departe? Mori într-un mod care să facă ştiri o săptămână!

d) putorile care fac copii “ca să nu mă simt singur(ă)”. Ia-ţi un câine. Sau fă-ţi forum de proaste. Uite, domeniul www.proaste.ro e liber.

e) căcaţii care se lamentează că “fac sacrificii pt. copiii lor”. Eu am un mâţ cu probleme renale. A avut blocaj renal, am băgat 1000 de euro în rinichii lui şi nici o clipă nu am avut senzaţia că fac un sacrificiu. De atunci îl hrănesc dietetic (în traducere liberă: MAI SCUMP) şi nu am senzaţia unui sacrificiu. Am avut perioade fără bani. Eu am mâncat pâine cu pateu Mandy, lui i-am luat în continuare hrană dietetică şi… guess what? Nu a fost un sacrificiu. Şi e un pisic, nu un copil. Deci, voi ăştia cu sacrificiile, sugeţi pulile întregului popor chinez. Şi înghiţiţi. Înghiţiţi valuri de spermă, că are fosfor şi vă pune creierul în funcţiune.

f)retardaţii care fac mulţi copii, condamnându-i implicit la foame, educaţie pe sponci şi joburi mizere. “Că aşa am crescut şi eu, aşa o crescut şi bună-mea”. Şi ce vezi în oglindă, dacă aşa ai crescut şi tu? Nu cumva o meclă de proastă făcută grămadă, urâţită de viaţa nasoală? De ce să condamni încă 9 – 10 – 14 fiinţe la aşa ceva? Pe tine nici nu te înjur, pentru că viaţa ta în sine e o înjurătură şi ar fi pleonastic.

Închei cu o pereche de comentarii de la articolul linkuit mai sus:

29 iulie, 07:38. Shifu
De cand avem doi copii, totul e mai usor. Copiii se joace impreuna, se dezvolta impreuna, invata sa aiba grija unul de celalalt, invata sa lase fiecare de la el, sa-i daruiasca celuilalt ce are si asa mai departe. Nu e nevoie de bani sa cresti doi copii, e nevoie de dragoste si intelegere.

29 iulie, 08:19. banu
asa e
banii sunt inutili
eu la ‘lementara platesc de ani de zile cu dragoste si intelegere

EXCELENT ZIS!