Monthly Archives: august 2010

Ce lula societăţii!

Stau şi râd de articolul ăsta despre familie, ce lula societăţii noastre, şi mai ales de modul unora şi altora de a vedea problema.
În schimb, când văd că unii toarnă copii pe ideea “aşa a vrut Dumnezeu”, fără a se gândi cu ce îi vor asigura un viitor, îmi piere cheful de râs. Şi îmi vine să dau mitraliera jos din cui, să împuşc următoarele categorii de ciotăţeni:

a) pizdele proaste care au impresia că, dacă îi toarnă unuia un plod, “îl schimbă”. Mai ales dacă ăla a zis clar că nu se vede în postura de tată. Apoi tot ele: “Di ce Iuonel nu-mi mai dă atenţâie?” Pentru că eşti o vacă imbecilă care meriţi futută numa-n gură? “Da’ îi un monstru di egoism”. Nu, vacă imbecilă, tu eşti o monstră de egoism pentru că încerci să-l faci pe unu’ să fie ce nu vrea să fie.

b) dobitocii pişabili în ochi care se simt ameninţaţi dacă femeia de lângă ei câştigă mai bine/are mai mult succes/e curtată şi de alţii şi atunci îi schimbă contraceptivele cu vitamina C şi dau gaură-n prezervativ, s-o îngraşe/urâţească/lege de cratiţă, chit că aia le-a spus clar că prioritatea ei este cariera. Muie vouă, acum şi pururea şi-n vecii vecilor, amin.

c) japiţele care fac copii cu program prestabilit: “suntem săraci, da’ tu o să faci dreptul / ase-ul / masaj erotic / curvăsăraie şi o să ne întreţii”. Da’ de ce pula calului nu faci TU dreptul / ase-ul / curvăsăraie şi aşa mai departe? Mori într-un mod care să facă ştiri o săptămână!

d) putorile care fac copii “ca să nu mă simt singur(ă)”. Ia-ţi un câine. Sau fă-ţi forum de proaste. Uite, domeniul www.proaste.ro e liber.

e) căcaţii care se lamentează că “fac sacrificii pt. copiii lor”. Eu am un mâţ cu probleme renale. A avut blocaj renal, am băgat 1000 de euro în rinichii lui şi nici o clipă nu am avut senzaţia că fac un sacrificiu. De atunci îl hrănesc dietetic (în traducere liberă: MAI SCUMP) şi nu am senzaţia unui sacrificiu. Am avut perioade fără bani. Eu am mâncat pâine cu pateu Mandy, lui i-am luat în continuare hrană dietetică şi… guess what? Nu a fost un sacrificiu. Şi e un pisic, nu un copil. Deci, voi ăştia cu sacrificiile, sugeţi pulile întregului popor chinez. Şi înghiţiţi. Înghiţiţi valuri de spermă, că are fosfor şi vă pune creierul în funcţiune.

f) Continue reading


Cu DJ Vania despre Prince, Michael Jackson şi muie

lorena lupu: am avut azi o revelatie
lorena lupu: prince e mai misto decat michael jackson
Tiberiu Jakab: DAAAAAAAAAAAAAA
lorena lupu: mai complex ca sound
Tiberiu Jakab: eu ce dracu zic
Tiberiu Jakab: de vreo 8 ani
Tiberiu Jakab: am avut aceasta revelatie acum 8 ani
Tiberiu Jakab: plus ca domnul prince
Tiberiu Jakab: canta la 15 instrumente
Tiberiu Jakab: produce
Tiberiu Jakab: compune
Tiberiu Jakab: etc
lorena lupu: sunt cu 8 ani in urma ta
lorena lupu: muzical vorbind e mai bun
lorena lupu: vezi ca inaltimea conteaza, totusi?
lorena lupu: daca prince nu era un pitic trist si urat cu crengi, EL era ze diva
Tiberiu Jakab: clar
Tiberiu Jakab: si dimensiunea pulii
Tiberiu Jakab: scuza-mi franchetea
Tiberiu Jakab: ce treaba are?
Tiberiu Jakab: serios acum
Tiberiu Jakab: prince e prince pentru ca e genial muzical
lorena lupu: pai prince cred ca o avea mai mare
Tiberiu Jakab: probabil
Tiberiu Jakab: e negru
Tiberiu Jakab: 1.
Tiberiu Jakab: si 2.
Tiberiu Jakab: la ce piese are
Tiberiu Jakab: nu mai conteaza
Tiberiu Jakab: psihic vorbind
lorena lupu: si totusi, michael jackson e monstrul popului
lorena lupu: daca maine moare prince, nu se face acelasi balamuc

Tiberiu Jakab is sending you one file.
prince – head.mp3
Open (Alt+Shift+O)

Tiberiu Jakab: 80
Tiberiu Jakab: iubesc piesa asta
lorena lupu: head e un fel de muie, sau asa ceva?
Tiberiu Jakab: nu un fel
Tiberiu Jakab: :D Continue reading


TAFKAM

Azi, The Artist Formally Known As Michael ar fi ars-o aniversar: ar fi vizitat o grădină zoologică şi ar fi aruncat pungi cu apă în capetele oamenilor.

Aşadar, prieteni, în amintirea celui care a fost regele muzicii pop, hai să aruncăm azi câte o pungă cu apă în capetele vecinilor noştri, în timp ce intonăm împreună unul dintre hiturile care l-au încrustat pe vecie în memoria colectivă:
Continue reading


Paradox financiar

Îmi explică şi mie cineva, într-un mod inteligibil, ce pula mea tre să declar şi unde, dacă sunt plătită cu drepturi de autor? Că eu, una, nu am înţeles nimic. Mă declar oficial blondă.


Să schimbăm clasa politică!

Salut, sunt Ostap Bender Barosanu din Cluj care n-are nici o datorie si tocmai am descoperit solutia.

Precipitat datorita feluritelor manifestari sociale din jur, m-am gandit un pic si am ajuns la o solutie. Solutia e schimbarea clasei politice cu o noua generatie de elitisti care sa fie parte din noi. Noi, patura.
Da cum nici un reprezentant al paturii nu indeplineste conditiile necesare unui lider respectat intru totul, o a doua solutie este incrucisarea.
Luam un bloger celebru, dizident, cu priza la public si cu mii sau sute de mii de admiratori, dar fara discurs politic coerent si fara coaie.

Tudor Chirila.

Si il incrucisam, fara voia lui, daca n-avem de ales, cu o reprezentanta a sexului ofilit, fara nimic in creier, dar cu mari succese in afaceri si din fericire, cu coaie.
Doamna Monica Tatoiu.

Rezultat:

Asa sa ne ajute Dumnezeul!


In doubt

Twist Media: Casting fete foarte sexy – videoclip muzical international
lorena lupu: eu ma incadrez la foarte sexy, sau doar la sexy?
Twist Media is typing…
Twist Media is typing… Continue reading


Tom Gionz Caraoche

(Încă o variantă de sos Bechamel.)

Iată melodia în engleză:

Şi acum, toată lumea cântă împreună cu artistul

Sex Bomb Rumeinian Vărjăn

Sunt plin de bani, am zece merţane
Îmi aprind trabucul cu cinci milioane
Banii îmi dau un farmec fatal
Sunt un flagel sexual
(şi te biciuiesc, baby)

În timpul meu liber, vânez şinşile
Am muncit şi nopţi, am muncit şi zile
Când mă spăl pe cap, mă frec cu dolari
Pe dinţi mă spăl cu caviar
(clătesc cu şampanie, baby)

Sex bomb, sex bomb, sunt taur comunal
Poţi să stai la coadă la mine-n budoar
Sex bomb, sex bomb, Continue reading


…şi primul meu monolog

Mă pregăteam să dau admitere la teatru. Nu găseam texte care să îmi placă. Voiam ceva care să fie al meu, ceva care să nu poată fi făcut de nimeni altcineva, ceva extrem de personal. Şi în disperare de cauză, mi-am scris un monolog. (Zicea un prieten că e cazul să ne fie ruşine de operele noastre din tinereţe. Mie nu mi se pare. Ce dacă-s de căcat? Măcar poartă amprenta inconfundabilă a sfincterelor mele.

Destulă introducere, iată un monolog pe care în admitere mi-a fost ruşine să recunosc că l-am scris (drept care am inventat un nume fake: Calistrata Prăpăd. Am operat sub pseudonim. Culmea e că ăia din comisie au zis ceva de genul: “Da, parcă am auzit şi noi de ea.” :twisted: Calistrata Prăpăd c’est moi, snobilor care eşteţi!)

O amantă înnăscută

Dramatis personae : madam Desagă (pensionară peste şaizeci de ani, plină de vitalitate)
Decor : vestita carpetă cu căprioară la izvor.

Madam Desagă (trebăluieşte, deretică prin casă, şterge de praf fotografia bărbatului, începe să ofteze ): Silică, Silică, ce şmecheri sunteţi voi, bărbaţii, fire-aţi voi ai dracului!
De câte ori nu ţi-a convenit o treabă, ţi-ai pus picioarele la spinare şi ai şters-o. Când îţi ceream bani de întreţinere, sau de mâncare pentru copii, tu începeai să urli, trânteai uşa şi plecai! Şi tot io mă duceam la mătuşica Geta, să cer bani împrumut, să plătesc întreţinerea. Deşi tu erai secretar de partid, şi io, o simplă muncitoare. Da’ ţie-ţi trebuiau banii, să-i bei pă toţi în cârciumi, să-ţi cinsteşti tovarăşii de partid şi să-i uimeşti cu darea ta de mână.
Acu’, dacă s-or schimbat vremurile, şi tu n-ai fost destul de deştept să schimbi placa în mod onorabil, cum au făcut-o atâţia, mi-ai tras clapa ăghen. Dăduşi colţu’, mă lăsaşi în buzunaru’ gol şi tot io m-am împrumutat de la toate neamurile –ale mele, nu ale tele, fiţi-ar zgârţanii ai dreacu’ – să te îngrop şi să fac şi suptcesiunea. Păi, mă, Silică, ce-am economisit la făină am dat pe tărâţe, mă, că nu face moştenirea cât a costat suptcesiunea. (Cu tandreţe): Mare puşlama ai fost tu, măi Silică ; bine ca avuşi cu cine. Ţi-ai găsit proasta, să te slugărească o viaţă întreagă.
(Maneaua din partea I se aude de sus. Madam Desagă ciuleşte urechile. Rîde, ba chiar începe să danseze şontâc-şontâc.) Asta-i Dana de la patru. Maaaare bagaboantă. Şi leneşă, şi cotoarbă, şi obraznică. Mai e şi moartă după Agigea, nepotu-meu. Ce dracu’, crede că dacă-s hodoroagă sunt şi bătută-n cap, şi nu ştiu şmecheria? Da’ las’ s-o chinuie talentu’, să se oftice. N-aş primi-o pe una ca asta nici măcar în hol, nu i-aş da nici o cană cu apă.
(Revine la fotografie.) Îţi dai seama, mă afurisitule, că azi am fi sărbătorit patruzeci de ani de căsătorie? Ce-ţi pasă ţie… Oricum, nu mi-ai ţinut minte niciodată ziua de naştere, nici onomastica, şi nici măcar ziua în care ne-am sărutat prima oară. (Visătoare) : 14 noiembrie 1963, la ora şaptispe şi două’ş’trei de minute .
Ştii, prostule, cât de greu mi-a fost de una singură ? De-asta te-am şi înşelat… Da. Te-am înşelat ! Cum mă înşelai şi tu cu activistele alea şi io nici să plâng nu puteam, că trebuia să joc «Nu te supăra, frate» cu ăştia micii. Io te-am înşelat cu unu’ cu cinşpe ani mai mic! Numa’ bun să-l ungi pe tine, ca pe Gerovital. Continue reading


Prima mea poveste de dragoste

Făceam curat prin nişte cutii şi am găsit caietul cu pricina. Caiet gen clasa I, cu linii întretăiate. pe atunci aveam un scris curat şi frumos, deşi apăsam ferm cu stiloul în hârtie şi buleam două peniţe pe trimestru. Mi se prezicea o personalitate puternică. Au greşit – în realitate sunt o bleagă. Dar prima poveste de dragoste nu o uiţi niciodată. Poţi să râzi de ea şi la 30 de ani. Zice menestrelul aşa:

Paco şi Tanţa

Pe ea o chema Tanţa şi o aduseseră din Constanţa. Dacă aprindeai un bec, strălucea ca soarele, dar Paco nu se uita la ea decât pe întuneric, că îi era ruşine. Toţi oamenii puneau mâna pe Tanţa, clanţa din Constanţa – dar numai Paco ştia că Tanţa e mai mult decât atât. Paco aştepta seară de seară, ascuns în pânza lui trandafirie, să stingă lumea lumina, apoi se lăsa pe un fir să o viziteze pe Tanţa. Tanţa era rece, dar lui Paco îi plăcea. (Pată de cerneală. Se pare că lui Paco îi plăcea puţin cam prea tare.) Paco ar fi vrut să fie mare, ca un om, şi s-o ia pe tanţa (aici erau deja intimi, Tanţa îşi pierde majuscula) la el în pânză. Dar el nu avea uşă în pânză. De aceea nu putea să fie cu Tanţa decât noaptea pe întuneric, când oamenii dormeau. De aceea Paco era foarte supărat şi credea că viaţa e urâtă. Până într-o zi, când Continue reading


Tăticii spun lucruri traznite

Salut! Ostap Bender. Lorena îi plecată în Costa Rica să facă un interviu cu crocodilii așa că profit și scriu nesupravegeat. :)

Pe vremea când eram io în liceu nu erau telefoane mobile asa că invitațiile la bere( mai mult vin, în perioada aia) se făceau prin telefonul fix. Ceva de genul :

- Alo, familia Bender? Sărîmîna, Ostap i-acas?

………………………………………………………………

- Ostape, vii la o bere?

- Ok, ai reușit sa ma convingi.

De multe ori raspundeau tăticii și cum noi băieții eram în perioada când ne ingroșam vocile și penisurile, se produceau confuzii. Câteva cazuri de convorbiri devenite clasice:

1.Pulete 1: – Alo, ce faci, băi pulă, nu vii-n oraș?

Tătic : – Stai s-o întreb pe nevasta-mea.

2. Pulete 2: – Ce faci, bă pulă?

Tătic : – Stai că-l chem pe fiu-meu acum. Bă, pulă, hai la telefon!

3. Pulete 3: – Salut, bețivule! Ieșim la beri?

Tătic : – Hhhhm, hhhm(își drege vocea). Bețivu’ nu-i acasă.

4. Pulete 4: – Ce faci, veveriță mică?(veverița mică avea 120 de kile)

Tătic : – Mănânc nuci!.

Inchei cu sosirea la ușa apartamentului familiei Bender a puletelui nr.5:

- Bună ziua, Ostap ii pe-acasă?

- O murit, zice Bender senior și o lacrimă mare și grea de vin cade cu zgomot pe pragul ușii.

În ziua aia o mașina imi lovise câinele și gașca o băut câteva beri în memoria mea până să ajung io la cârciumă. A doua zi l-am injurat pe profu de fizică.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 90 other followers