Atelierul de sărutări

Azi, ora 18.00, Cotroceni AFI Palace

Atelierul de sărutări

Fata pisică nu ştia nimic despre Cineva

Dar cel mai important lucru pe care nu-l ştia
era faptul că Cineva avea un Atelier de Sărutări

Acolo, făurea cu artă şi migală nişte sărutări-unicat
Adevărate opere de artă.

Vestea sărutărilor-unicat ale Cuiva se întinsese pe tot Pămîntul
Cineva era membru prin corespondenţă al tuturor Academiilor de Arte Frumoase
Pentru că fiecare sărut al Cuiva revoluţiona conceptul însuşi de sărut
Îi dădea noi valenţe, la care muritorii de rînd nu s-ar fi gîndit niciodată.

Fiecare nou sărut dăruit de Cineva era neaşteptat, ca un mic miracol
nu îl puteai anticipa, judecînd după cele dinainte.

Unele erau rubinii, aproape însîngerate,
Altele albastre, acvamarine… ca un val mîngîind uşor o plajă năpădită de alge
Altele calde şi învăluitoare… precum chihlimbarul
Altele îndelung elaborate şi şlefuite, ca diamantele coroanei, în montura aferentă de pietre scumpe

Iar altele întîmplătoare, ca picăturile de ploaie.

Poate că Cineva lucrase îndelung, pentru a ajunge la o asemenea artă
Sau poate muza sărutărilor fusese generoasă cu Cineva din naştere.

Nu vom afla niciodată
Pentru că Cineva nu dădea interviuri
Şi nu îşi vindea secretele creaţiei…

Cineva era o taină vie.

Afiş şi invitaţie. “Literatura de Firmă”

Dacă n-aveţi ce face sâmbătă la 18.00. Dar fiţi punctuali, vă rog: eu “cânt în deschidere”, pentru că o şterg de urgenţă spre Bobby McFerrin. Degeaba apăreţi la 19.30, după bun obicei românesc.

Mail isteric

O “nevastă geloasă”, pentru că prietenul o înşeală. Şi nu cu oricine, ci cu Ştefan! Adevărul e că şi Ştefan arată zdrobitor. Toate nevestele noastre ar reacţiona la fel dacă l-ar vedea. Dar mailul ăsta e literatură pură. Iată:

Ca te-am acceptat ca te-ai futut cu 50 de femei in trecut, e altceva, ca am acceptat ca m-ai inselat, e altceva, dar sa te futi cu un homosexual care a supt pula aurolacilor si care e mai mult decat posibil sa aiba SIDA, e cu totul altceva. Si imi transmiti mie bolile pe care le-ai luat de la ala, baga-ti-ai pula in ma-ta, da-i si ei putina SIDA ca isi doreste sa moara si ea decat sa suporte o taratura jegoasa ca tine. Homosexualii au SIDA in majorotatea cazurilor, baga-ti-ai pula in creierii tai drogati.
De-aia spuneai ca nu esti 100% hetero, desi ti-au mai supt-o si altii, desi ti-a supt-o si asta de vreo 2 ori, ca tii la stefan si iti place cum ti-o suge. Pe mine nu m-ai ajutat cand am fost disperata, dar el te impresioneaza pana la lacrimi ca e “deprimat”. Il pui pe primul plan, in loc sa iti vezi de relatia ta. Te impresioneaza stefan, un homosexual, ca e “deprimat”, dar cand ti-am zis eu ca sunt la pamant si disperata ca eram gravida cu tine, te-ai pisat pe mine, futu-ti mortii ma-tii.
De ce pula mea nu ai ramas, ma, in parnaie pe viata, ca e raiul pt tine, ti-o sug aia acolooooo. Si te fut si in cur, de ce nu o incerci si pe asta, s-ar putea sa-ti placa. Stai dracu’ inchis, departe de societate, faci rau tuturor. Faci pe psihologul pulii. Stii ca imi spuneai la mare cand m-ai cerut de nevasta: “logodnica mea, as fi vrut sa iti fac eu rochia”.
Chiar vorbeam cu Alexica chestia asta si ne amuzam. Poti sa incepi sa ii iei masurile lui stefan. Pt rochie, ca la pula i-ai luat masura.

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu am râs o jumătate de oră.

Hyde Park la Cotroceni Mall

Sâmbătă, 30 ianuarie. Ora nu se ştie încă. Evenimentul se numeşte “Literatura de Firmă”, şi, citez din cuvintele organizatorilor: suntem “invitați tineri poeți români, pentru a recita din opera proprie și a arăta vizitatorilor din mall că și literatura are ștaif, are brand, are putere de seducție”.

O să fac tot posibilul să nu îmi uit ştaifu’ acasă Mai ales că voi băga politica “ladies first”. Nu pentru că aş fi o lady, ci pentru că voi avea de ajuns la concertul lui Bobby McFerrin, de la Sala Palatului. Să sperăm că nici “omul orchestră” nu-şi va uita ştaifu’ la hotel.

Bobby McFerrin, te aşteptăm cu nerăbdare!

M-am avatarizat!

Link de pe blogul editorului meu serios.

Low Energy Level

UPDATE: Şi dacă mă mai fute cineva la icre cu tâmpenii de doi bani de pe bloguri de doi bani de care n-a auzit nici dracu’, sau cu linkuri de youtube, de parcă eu n-aş şti să cat pe youtube ce mă interesează, îşi ia un bocanc în freză bonus!!!!!!

Sunt zile în care pur şi simplu nu ai chef. O arzi low, nimic nu te stârneşte, viaţa însăşi e o cruntă plictiseală. Nu ai chef de oameni, nu ai chef de lucruri, nu ai chef de acţiuni. Nu ai chef nici măcar de dulciuri – ceea ce e grav. Poate sunt şi eu termosensibilă, cine ştie?

———————-

În seara asta, ne ducem la un party, locaţia dracu’n praznic. Poate mă mobilizez şi eu până atunci. Altu’ munceşte opt ore (L-V, 09.00 – 17.00), ba chiar zece, se scoală cu noaptea în cap, îndură futai la icre şi pisălogeală, eu am cel mai mişto job din lume, şi mă bucur de delicateţea unor oameni care mă lasă să-mi fac singură programul. Nu pot zice că nu am noroc în viaţă. Şi totuşi, de ce sunt atât de low uneori?

Mirciulică Buze Reci

Ieri am descoperit cu stupoare că există un banc pe care nu îl ştiam. Iată-l:

O haită de lupi se pregăteşte să atace o stână. Cum stau ei aşa la pândă, unul dintre lupii bătrâni zice:
“Hait, am pus-o! Nu putem sa atacăm, că azi e de serviciu Mirciulică Buze Reci”.
Lupii tineri aruncă o privire din tufişuri şi se revoltă:
“Şi ce dacă e Mirciulică Buze Reci? Nu-l vezi cât e de prăpădit? El e singur, noi mulţi, ce poate să ne facă? Eventual să ne sugă pula”.
Lupii bătrâni, dând din cap cu resemnare:
“Da, dar dacă aţi şti voi ce buze reci are…”

————————-

Tot ieri, cetăţeanul Ispravă Dumitru din Bucureşti mi-a dedicat un poem superb, care mi-a făcut inima să sară în sus ca o minge de başchet. Uite.

I Play Boy

După cum sugerează titlul, nu m-am despărţit de sânul de la care am supt în ultima vreme, şi anume At(â)tica Media. Graţie (şi grazie, pe timpuri de criză) domnului Dan Silviu Boerescu, îmi veţi găsi semnătura şi în revista Playboy, de acum încolo. Tot graţie (şi grazie!!!!) aceluiaşi magnific gentleman, am nişte subiecte pentru care m-aţi invidia cu toţii. Şi pe care le veţi găsi, tratate în stil propriu mie, în următorul număr al revistei Playboy.

Mărturisire naivă

O văd din depărtare. N-o cunosc. O cunosc cu fiecare por al pielii, şi mă îmbib de puful ei fin, simt că îmi cresc mii de degete infinite, ca unei caracatiţe gigantice. Îmi ies degete din frunte, din nas, din genunchi, din talpa piciorului. Degetele mele explorează, pândesc şi adulmecă, degetele mele lasă amprente de foc şi de mătase, ele vor să vadă, să audă, să ştie. Mi-e foame. Mi-e sete. Nu mi-e nici foame, nici sete, pentru că ea nu este soluţia vreunei nevoi elementare, mi-e poate altceva, nici eu nu ştiu ce. Oare nevoia impetuoasă a simţului tactil are şi ea un nume? Şi dacă nu are, de ce nu îl inventăm?

O simt, o am aici, acum, aşa. Catifeaua unei clipe de plenitudine. Delicateţe de o clipă. Rotunjime dulce. Parfum abia perceptibil, nu îţi dai seama dacă e în mintea ta,

Say what??

Eu nu înţeleg de ce unele baruri au plasme imense, setate pe canaluri muzicale, în timp ce din difuzoare se aude cu totul şi cu totul altceva.

Aşa m-am umplut ieri de frustrări. Stăteam cu faţa la o plasmă care dădea top 10 Linkin Park de pe VH1. Foarte tare, frate! Da, dar te uitai ca la un film mut. Pentru că din difuzoare te spărgeau metodic la icre Akon şi 50 Cent. De ce, Doamne, de ce?