Un interviu nou. Şi mirări

Aici.

Poate vă veţi mira ce caut pe pagina de religie a acestui ziar. Staţi liniştiţi – nu doar voi, şi eu mă mir. Ba mai mult, cred că religia însăşi se miră.

Ba chiar şi căţelul din imagine:

Cum plm a ajuns Lupoaica pe o pagină de religie?

Club Pride is the Place

Club Pride, situat în inima târgului (Str. Şelimbăr, Nr. 1, zona Universitate) va fi minunatul bar care va găzdui:

- o reprezentaţie a spectacolului “Rocky Horror Obsession Show”, pe 15 noiembrie
- lansarea lui Hyde Park pe 28 noiembrie.

Amănunt deloc neglijabil: după lansare, urmează Hyde Park Party! Vom sărbăutori cartea nou-născută, până dimineaţa. Asta, desigur, dacă vreţi şi voi. Noi nu vă ţinem legaţi de scaune… decât dacă ne rugaţi frumos.

Nu te-am vizitat niciodată

Nu te-am vizitat
Niciodată
Dar în fiecare seară fac un mic ocol
Să văd dacă e lumina aprinsă la geamul tău
Dacă eşti acasă
Uneori, nu se vede decât un fel de
Penumbră
Şi atunci presupun că ai adormit cu televizorul aprins.

Nu te-am vizitat niciodată
Dar în fiecare seară mă gândesc să împart pixuri promoţionale prin blocul tău
Să văd şi eu cum ai holul
Şi dacă a obiceiul să inviţi samplerii la o cafea.

Nu te-am
Vizitat niciodată,
Dar în fiecare seară mă întreb dacă ţi-ai cumpărat cuier,
Pentru că

Hyde Park: Lansarea (şi un sondaj)

În sfârşit, cea de-a treia carte a mea vede lumina tiparului, iar lansarea va avea loc de 28 noiembrie, în timpul târgului de carte “Gaudeamus”.

Precum ştiţi cu toţii, târgul e cu mare vad comercial, DAR cu mult prea puţină atmosferă. Iar o lansare de Hyde Park fără “senzaţia de ciudăţel” e ca o nuntă fără senzaţia de lăutari.

De aceea, avem două variante:

1. o lansare “diurnă”, la lumina Romexpo-ului, cu forfotă, du-te-vino, pe-repede-înainte şi tărăboi
2. o lansare “nocturnă”, undeva, într-o cafenea, cu expoziţia aferentă a pozelor co-autorului Dinu Lazăr, lumânări parfumate, şi “vrăjeala” seducătoare a prezentatorului nostru, redactorul-şef al publicaţiei Playboy România, hedonistul number one Dan Silviu-Boerescu? (Mai am nişte surprize în vizor, dar vreau să am un “DA” ferm înainte de a le dezvălui numele.) Bine, nu nocturnă, dar să zicem un 21.00.

Voi ce aţi prefera?

PS:

“Rocky Horror Obsession Show”: o repetiţie

Ştiu că plângeţi în pumni pentru că nu ne veţi vedea la Cluj , de aceea vă oferim câteva imagini, ca să ştiţi ce aţi ratat (cu menţiunea că pozele de repetiţie sunt la lumina zilei, nu a reflectorului, şi nu suntem pe scenă, ci într-o sală de balet):

Reprezentaţia noastră din Cluj se anulează

Într-un puseu de… să-i zicem suprarealism românesc – organizatorii festivalului clujean care ne găzduia spectacolul m-au sunat pe ultima sută de metri, să îmi spună că nu au fonduri şi în consecinţă, anulează spectacolul nostru. Mă abţin de la comentarii răutăcioase, de genul “bine că am muncit ca nebuna, să ridic un spectacol de o oră în trei săptămâni” sau “şi nu ştiai de dinainte că nu o să ai fonduri?”, mă rezum să zic doar atât:

Hyde Park – The Trailer

Ziceam că vă voi surprinde cât de curând cu trailerul noii mele cărți, “Hyde Park”, rezultatul colaborării cu minunatul fotograf Dinu Lazăr. Iată rezultatul:

Mulțumesc regizoarei Cătălina Bălan și operatorului Marius Apopei! Music by Bjork.

Barbology (True Stories of a Beard Fetish)

Acest articol e scris într-un delir erotic. Ieri seară am descoperit că am un fetiş cu bărbi. Mai ales dacă sunt însoţite de chitară şi bas mânuite cu degete dumnezeieşti

Ajung locaţia cu bărboşi la v’o opt fără ceva (viaţa grea m-a împiedicat să ajung şi la bandu’ de deschidere, dar judecând după sictirul general al mulţimii, nu cred că am pierdut cine ştie ce.) Ăştia îşi cântă ultima melodie, prilej pentru mine să înşfac o bere înainte de a se alcătui fenomenul cunoscut îndeobşte sub numele de coada-de-la-shaormeria-din-Dristor, care apare la orice concert cinstit în pauza dintre deschizători şi hedlainări. Şi nimeresc într-o gaşcă de falşi bărboşi – oameni cu bărbi interminabile de sfoară -, care se ţin de ele în timp ce strecoară berea în orificiul bucal. Apoi, mă împrietenesc cu Dorel, un bărbos veritabil. Din Timişoara. Atât de fan, încât a venit din Timişoara până în Bucureşti pentru role-modelii lui cu barbă. “Era mai aproape Belgradul, unde au concertat zilele trecute”, spune el, “dar nu aveam chef de mutrele acre ale poliţiştilor de la frontieră”.
Şi pentru că ZZ Top întârzie, îl întreb: “Am şi eu nişte mirări. Cum mănâncă un ZZ Topper supă?” “Foarte simplu,” îmi răspunde el. “Îşi bagă barba pe după urechi. Ba are şi o a doua soluţie: paiul”. “Şi dacă e supă cu zarzavat?” “Acum depinde şi de grosimea paiului.” Prilej să brevetăm XX-Paiul! Pai de sorbit supa pentru bărbi XXL!

A doua mirare:

Poveşti cu recuzite

Câteva din cele mai hazlii momente din viaţa unui actor sunt cele în care transportă varii obiecte de recuzită prin mijloace de transport. Reacţiile “inocenţilor” din jur sunt delicioase. Iată:

1. Spectacolaş din facultate

Recuzita: o pânză mare, albă, groasă, pe care o purtam pe umăr sub formă de sul.
Mijloc de transport: autobuzul 104
Cocalar soios (mă măsoară lung, de sus până jos): Şi zi aşa, fă haladito, îţi pui parchet!

2. “Apa de Havel” (2008)

Recuzită: Cutie mare, lungă şi lată
Mijloc de transport: metrou, staţia Ştefan cel Mare
Băbuţă şugubeaţă: Casă de piatră, drăguţă. Da’ mă laşi să văd şi io rochia?

Uneori, tre’ să laşi lucrurile să se rezolve singure

Aveam planuri mari cu ZZ Top. Aş fi vrut să fac cu ei reportaj frumos, cu atmosferă şi stil, aşa cum am făcut cu Gogol Bordello şi cu Iris. Dar ca să poţi face chestia asta, mai e nevoie de un lucru: de cooperarea producătorului. Trebuie ca acesta să înţeleagă o idee simplă: dacă nu există un amploaiat, un ăla, un scârţa-scârţa pe hârtie care să imortalizeze clipele respective, ele (şi totodată, munca lui) se duc pe apa saturdayului.