Imună la febra Madonna

Ei, uite, febra Madonna a făcut ravagii în juru-mi, a dat foc satelor şi a otrăvit fântânile, dar eu… eu am un stil teribil de incomod, în primul rând pentru mine. Şi nu e vorba de o atitudine conştientă -  un gicăcontrism deliberat – ci de o bruscă nevoie de luciditate.

Nu m-am dus să o văd pe Madonna, pentru că nu mi-am dorit lucrul ăsta. Nu eram curioasă să văd ce artificii poate inventa, pentru a-şi condimenta prezenţa scenică. Mi se par atâââât de plictisitoare fasoanele de genul “hai-să-rezervăm-camere-la-patru-hoteluri-pentru-a-deruta-poporul-apoi-se-anunţă-oricum-pe-agenţii-că-stau-la-Radisson.” Sau alea cu maşinile blindate, la aeroport. Toate astea, poate, pentru a justifica cele 22 milioane cerute de organizatori pentru Pacheţelu’ de Aur. Păi ce îmi pui tu în pacheţelu’ ăla de aur, să mă determini să îţi dau peste 500 de euro? Din banii ăştia mai bine îmi iau un laptop nou, sau un raft întreg de cărţi, sau călătoresc într-un loc liniştit, cu aer curat şi ţârâit de greieri, sau îmi iau cinci vibratoare de ultimă generaţie, cu stimulator de clitoris inclus!

Ieri seară, în timp ce tu stăteai la o coadă lungă cât pula lui Hector, pentru un amărât de suc, eu stăteam comod pe o terasă şi beam o imensă limonadă îndulcită cu miere naturală, mă bucuram de o adiere răcoritoare şi tăifăsuiam despre nemurirea sufletului. Culmea, o ascultam tot pe Madonna, dar de pe CD. Aşa cum ai ascultat-o şi tu – făcând playback.

În timp ce tu ai stat o oră după măreaţa-i fofoloancă de divă, eu am ajuns acasă, şi am făcut o baie lungă, reconfortantă, cu mult spumant. Am ascultat acelaşi CD – tu la înghesuială printre români transpiraţi, care dau cu Rexona direct peste porcuşor; eu de pe o canapea moale, cu motanul Pulică în braţe.

La sfârşitul acestei seri glorioase, eu am 22 de milioane în cont. Tu n-o să-i revezi niciodată. Vorba divei: “Experience has made me rich, and now they’re after meee-he.”