S-a stins Magdalena Boiangiu

Scuzaţi, vă rog, izul de pagină de anunţuri mortuare care începe să vi se înfiltreze în nări de la această adresă de web, dar nu am cum să trec peste decesul unuia dintre cei mai importanţi oameni de teatru din România. Mă refer la doamna Magdalena Boiangiu. Unul dintre (prea) puţinii critici români care nu înfierau sau preamăreau spectacole prin prisma numărului de beri băute cu directorul x sau a conflictelor personale cu actriţa y. Un om cu o impresionantă cultură, care se pricepea să îşi fundamenteze argumentele pe principii estetice solide, nu pe “nu-îmi-place-deci-este-o-tâmpenie”, şi totodată, se concentra mai mult, în momentul în care scria o cronică, pe limpezime şi acurateţe, nu pe dorinţa de a impresiona cititorul prin numărul de “-isme” şi “-ologii”.
O persoană în etate, dar cu o gândire înviorător de tânără. Un condei-model, o plăcere a lecturii. Uite cum scria Magdalena Boiangiu (şi am ales în mod special un text despre un spectacol, respectiv despre actori pe care nu îi cunosc, pentru a evita orice bănuială de subiectivism).

Păcat că oameni de valoare ai culturii noastre trec în nefiinţă, iar fauna mediocră a semidocţilor plini de fiere prosperă netulburată.