Michael Haulică e omul căruia îi datorez o bună parte din ceea ce am realizat pe plan literar. Nu, nu mi-a scris el cărţile, în schimb a fost redactor şef al editurii cu care am semnat contractul pentru primele cărţi, s-a ocupat ca lumea de ele înainte să le trimită pe piaţă, şi este omul pe care îl urmez, pe plan profesional, prin faptul că îmi scot cărţile la editurile cu care alege să lucreze. Cu alte cuvinte, ne leagă o amiciţie veche, care naşte dialoguri precum cel care urmează.

Context: zi de Bookfest, moment de respiro pe terasă:

Lorena: Băi, mă arde stomacul de înnebunesc, nu mai pot.
Michael. Păi tu mănânci şi altceva în afara batoanelor de slăbit şi a îngheţatei?
Lorena:… îmi mai fac uneori câte o salată.
Michael: O, vai! Ce, asta-i mâncare?
Lorena: Da, e comestibilă, deci e mâncare.
Michael: Dragă, mai pune şi tu mâna pe cărţi de alimentaţie sănătoasă, mai mănâncă şi tu o supă, o mâncare caldă, se pot face şi astea în aşa fel încât să nu aibă multe calorii, şi sunt importante, trebuie să ai grijă ce mănânci…
Lorena: Băi, frate, mă omori cu obiceiul ăsta al tău de a-mi ţine prelecţiuni! Lasă-mă-n durerea mea! De stomac!
Michael: Bun, atunci nu mânca! Nu mai zic nimic, gata.
Lorena: De ce trebuie să-mi ţii câte o predică de câte ori mă vezi?
Michael: Păi tu nu îţi dai seama că o zic pentru că îmi pasă de tine?
Lorena: Ba îmi dau. Altfel, săream în sus până la umbreluţă.
Michael (completează):…şi mai scriai şi două postări furibunde pe blog pe tema asta.

:D :D :D