Urăsc din tot sufletul meu perioada 10 – 15 mai a fiecărui an. Perioadă în care tu, Gigele, alergi pe la toate instituţiile cu care ai avut mai mica sau mai marea plăcere de a colabora, conversezi cu doamne contabile mai mult sau mai puţin amabile şi cerşeşti fiţuica aceea genială care se numeşte adeverinţă de venit. Ba uneori te vezi silit să te cerţi cu ăia care nu pricep că e dreptul tău legal să primeşti această adeverinţă, şi normal era să ţi-o trimită acasă…

Şi te învârţi ca un coi într-o căldare de colo până colo, unii îţi dau întâlnire şi nu vin la ea, unii te amână până pe 14 mai, unii… Mulţumiri speciale celor care înţeleg de vorbă bună şi trimit pe mail aceste minunăţii.

Dar eu nu înţeleg, să mor io! (De murit tot mor, dar de draci. ) Dacă eu am semnat x contracte, toate înregistrate, şi toate având codul meu numeric personal, de ce nu pot direcţiile de finanţe publice să centralizeze toate aceste contracte, în funcţie de codul numeric personal al fraierului pe numele căruia s-a virat impozitul (mai ales în lumea computerizată de azi, ar fi extrem de simplu), şi de ce pula lui Hector mă învârt eu zilele astea prin oraş ca Speedy Gonzales în zilele lui triste?

Şi acum o dedicaţie pentru mama celui care a inventat acest sistem aberant: