Vino la marşul diversităţii!

Susţine dreptul omului de a iubi pe cel/cea pe care il/o iubeşte. Susţine dreptul omului de a păşi cu fruntea sus în societate, fără discriminare şi fără răutăţi, arată-ţi înţelegerea şi dragostea de aproape.

Eşti legebeteu, şi nu te simţi reprezentat de paparudele fistichii? Vino tu în persoană şi reprezintă-te singur. Tu, în propriul tău rol. Pentru că oricum, în ochii societăţii, rolul tău e jucat doar de cei prezenţi. Şi nimeni nu îl joacă mai bine ca tine.

Eşti legebeteu-friend(ly)? Ai prieteni, rude, colegi pe care vrei să-i susţii? Ai petrecut timp alături de membri ai comunităţii gay, şi ţi s-au părut incredibil de.. normali, de deschişi, şi o companie foarte plăcută? Consideri că e o nedreptate ca ei să fie marginalizaţi, doar pentru orientarea lor sexuală? Dovedeşte acest fapt, prin prezenţa ta.

Mâine. 23 mai. Orele 16.30 – 16.45, Piaţa Unirii. Pentru că acorzi prioritate valorii umane, nu prejudecăţilor.

Lorena a citit, tu ai scris

Îţi mulţumesc pentru că ai scris. În scrisul tău, îmi găsesc hrana pentru a citi şi altă dată.

Blog Cleomf

Blog Tertulia

Ana Dumitrescu Site

Blog Femeia Simplă

Angelicuss website

Blog La ce căscăm gura

Blog Biblioteca Babel (pe scurt BBB )

Detaliu al unei viitoare coperţi

Marian Coman despre Hyde Park

Unul dintre scriitorii cărora le-am cerut notiţe critice pentru coperta din spate a lui Hyde Park a fost tânărul şi foarte talentatul Marian Coman. Iată notiţa pe care mi-a trimis-o în această seară:

În urmă cu două nopţi mi-a ieşit în faţă o căprioară. Am frînat şi am reuşit să o ocolesc în ultimul moment, nu înainte de a-i zări privirea înţepenită în lumina farurilor. Ai putea să crezi că a fost un accident, cum un accident ai putea să crezi că este şi faptul că ţii în mînă “Hyde Park”. Uneori însă cărţile nu-ţi ajung în mînă din întîmplare. Citeşte “Hyde Park”. Eşti o căprioară în lumina farurilor. Cartea asta o să te lovească.

Marian Coman

Bogdan Istrate: “Doresc ca publicul GAY-FEST să observe schimbarea din acest an”

Ca participantă la ediţia din acest an a festivalului “GAY-FEST”, am avut ocazia să observ câteva amănunte “de bucătărie”. Unul dintre acestea a fost dăruirea şi seriozitatea PR-ului asociaţiei ACCEPT, unul dintre cei mai importanţi piloni ai organizării festivalului, tânărul şi delicatul, dar extrem de meticulosul şi punctualul Bogdan Istrate. M-a impresionat prin atenţia sa faţă de detaliile semnificative, prin promptitudinea cu care îşi executa toate sarcinile pe care le asuma şi prin faptul că nu a lăsat nici o promisiune neonorată. De mult nu mi s-a întâmplat, în această Românie eminamente balcanică, să îmi promită cineva că mă sună la două, şi… guess what? să mă sune la două!

Drept pentru care, l-am îndesat pe Bogdănel într-un colţ de desktop şi i-am luat un mic webterviu.

lorena lupu: Ce mai faci, Bogdan?

bogdan istrate: Bine, lucrez la GayFEST. Va avea loc săptămâna următoare.

lorena lupu: De câteva săptămâni ai mereu statusul “busy” la messenger. Înţeleg că evenimentul ăsta îţi ocupă extrem de mult timp.

bogdan istrate: Am început să lucrez la eveniment încă de acum 4-5 luni, tocmai pentru ca acesta să fie bine organizat.

lorena lupu: Ah… te-am adăugat eu târziu în lista de messenger. Acum, vorbind serios: ca participant direct la festival, am avut plăcerea de a asista la o parte dintre eforturile tale, şi pot spune că îţi iei treaba în serios, de nici nu-i vine omului să creadă că eşti român. Ai investit mult în această ediţie a Gayfestului. Ce îţi doreşti de la ea?

bogdan istrate: Îmi doresc ca fiecare activitate să iasă conform planului şi de asemenea, ca publicul GAY-FEST să observe schimbarea din acest an. Este un eveniment mai amplu decât în anii trecuţi, cu activităţi diverse, care să satisfacă gusturile tuturor.

lorena lupu: Şi există vreun eveniment de reuşita căruia te îndoieşti? Sau eşti la fel de sigur de succesul tuturor activităţilor din program?

bogdan istrate: Ştii, elementul neprevăzut poate să apară oricând… Poate că grijile mele sunt îndreptate spre marş. Şi nu către manifestaţiile împotriva lui, ci vis-a-vis de numărul de participanţi. Aş vrea ca acesta să fie mai mare decât în 2008. Dar asta depinde de fiecare în parte.

lorena lupu: Ai spus că grijile tale se îndreaptă către marş. Ce anume te sperie?

bogdan istrate: Nu mă sperie ceva anume! Este vorba, după cum am spus, despre numărul de participanţi la marş. Cred că, dacă ne-am strânge mult mai mulţi, mesajul nostru ar fi mult mai puternic.
Şi când spun mesajul nostru, nu mă refer la mesajul asociaţiei ci la acela al persoanelor LGBT şi al susţinătorilor acestora.

lorena lupu: Şi cum îţi explici că unii gay refuză cu încăpăţânare să participe la acest marş?

Alt teaser pentru 19 mai

(de data asta din Bătăuşu’ de Cîmpi, apărut în nov. 2007)

“..şi ăla mă iubeşte, chiar dacă nu-şi dă seama. Altfel n-ar fi făcut atîtea pentru mine toată ziua. Şi toate zilele de dinainte, de cînd ne ştim.

Altfel nu mi s-ar fi dat AŞA. Ce diferenţă între felul lui de a iubi, de a iubi cu dăruire, şi tot ce am cunoscut io înainte: curvele pe care le-am plătit, şi care mi-au prestat servicii, unele mai bine, altele mai în pripă, după cum le-a lăsat inima, da’ cu senzaţia aia că li se rupe cu cine o fac, numa’ banu’ să iasă; puştoaicele speriate de bombe, vai, nu pune mâna acolo, vaaai, nu face chestia aia, oh, dacă fac aşa ceva o să mă crezi o paraşută şi o să mă părăseşti, aşa-zisele “femei cu ixperenţă”, pe care “ixperenţa” nu le-a învăţat decât să se lase greu, să nu facă nimic şi să-l pună pe imbecil să tragă ca bou’ la jug, fără să ştie măcar de ce o face; urâtele şi / sau proastele care nu se respectă deloc, şi care ar fi în stare să facă orice le-ai cere, să nu cumva să pleci, da’ n-au pic de sânge-n ele, îs ca nişte umbre fără viaţă, fără contur, cu sau fără ele e tot aia…
Cam asta ar fi – singura dragoste adevărată pe care am trăit-o vreodată, singura făptură căreia i-am simţit pe bune dorinţa sinceră, neprefăcută, de tot ceea ce sunt eu, singuru’ om care s-a lăsat posedat până în adâncurile cele mai ascunse. Ale sufletului. Singurul care mă poate vindeca de mine. NU MĂ LĂSA SĂ ÎL PIERD!”

(mai multe, pe 19 mai, ora 20.00, Verde Cafe).

Link program gayfest

Link Bătăuşu’ de Cîmpi

Eu sunt mic, tu fă-mă mare

mic, da' ridic

Whahahaha!!!!

Oi fi io mic, dar ştiu să fiu fioros, dacă interesele partidului o cere. Şi mai am trei fraţi şi surori, la fel de periculoşi ca mine.

Să zicem că am minţit, unul dintre ei e mai softcore, după cum arată ze grafic:

Ideea e că toţi patru suntem din aceeaţi recoltă, arătăm aproximativ la fel, şi căutăm stăpâni, de-aia am minţit. Sau pentru că nu îmi place să stau la poză. Ideea e că dacă mă adopţi, ţie nu îţi voi face niciodată figura din imaginea 1. Decât dacă insişti. 

Cine ne ia?

Şi iată ce lolcat a făcut Anthea din mine:

moar funny pictures

Dulcea mea lupoaică / Cornul meu iubit :)

Nu, nu insinuez începutul unei idile cu Sebastian Corn, magicianul, fabulosul scriitor fantasy. Mă rezum să parafrazez titlul celebrului volum de corespondenţă al lui Eminescu.

Pentru că “împricinatul de Corn” este oficial prefaţatorul lui Hyde Park Nesfârşit. Lucru care ne forţează – evident – la corespondenţă. Iată (menţiune: Sebastian Corn e pseudonimul literar, Florin Chirculescu e numele real)

From s…n@yahoo.com
To:l…e@yahoo.com

Doua prime chestii:

1) I’m a sight for sore eyes.“ e trimitere la Aerosmith sau la Jonathan Swift?

2) atentie la “analeke cardiologiei” (typo)

From: cristina lorena lupu
To:s…n@yahoo.com

1. ia-o cum vrei tu mie imi plac lucrurile cu multe intelesuri

2. thanks for the tip (typo)

LL

From: Florin Chirculescu <s…n@yahoo.com>
To: cristina lorena lupu l…e@yahoo.com

Bonsoir, Fata-Pisica!

Asaa…. Am terminat de citit Hyde Park Nesfirsit.
M-am simtit la inceput ca in Alice, apoi ca in Alfred Jarry, dupa aia umpic de Gellu Naum, basca trimiterile catre Swift… totul intr-o matca noua. Putin de basm, putin de Fata-Pisica ce nu doreste sa creasca de tot, cu Supravietuitori si Decedati…
Momentan, diger textul. Dar, ca sa scriu ceea ce trebuie, mai am nevoie de cateva chestii de la matale. Adica: impartaseste-mi si mie, te rog, doua lucruri care nu-ti plac la tine si doua lucruri care iti plac.
Nu ma pune acum sa-ti spun tot, tot, tot, pentru ca vreau sa-ti face si ceva surprize, ok?

F.

From cristina lorena lupu
To:s…n@yahoo.com

Dar să ştii că textul nu este autobiografic.

Nu îmi plac: – faptul că uneori am zile leneşe, proaste, lipsite de inspiraţie
- faptul că nu reacţionez întotdeauna atît de prompt în faţa nesimţirii pe cât ar trebui.

Îmi plac: – talentul de a crea lumi fictive
- talentul de a găsi ceva amuzant în cele mai aberante situaţii.

L

Adeveri-m-aş!

Urăsc din tot sufletul meu perioada 10 – 15 mai a fiecărui an. Perioadă în care tu, Gigele, alergi pe la toate instituţiile cu care ai avut mai mica sau mai marea plăcere de a colabora, conversezi cu doamne contabile mai mult sau mai puţin amabile şi cerşeşti fiţuica aceea genială care se numeşte adeverinţă de venit. Ba uneori te vezi silit să te cerţi cu ăia care nu pricep că e dreptul tău legal să primeşti această adeverinţă, şi normal era să ţi-o trimită acasă…

Şi te învârţi ca un coi într-o căldare de colo până colo, unii îţi dau întâlnire şi nu vin la ea, unii te amână până pe 14 mai, unii… Mulţumiri speciale celor care înţeleg de vorbă bună şi trimit pe mail aceste minunăţii.

Dar eu nu înţeleg, să mor io! (De murit tot mor, dar de draci. ) Dacă eu am semnat x contracte, toate înregistrate, şi toate având codul meu numeric personal, de ce nu pot direcţiile de finanţe publice să centralizeze toate aceste contracte, în funcţie de codul numeric personal al fraierului pe numele căruia s-a virat impozitul (mai ales în lumea computerizată de azi, ar fi extrem de simplu), şi de ce pula lui Hector mă învârt eu zilele astea prin oraş ca Speedy Gonzales în zilele lui triste?

Casă memorială ajunsă groapă de gunoi

În doar câţiva ani, casa în care s-a născut actriţa Maria Filotti a ajuns locul preferat al sătenilor din Batogu pentru aruncarea gunoiului de grajd. Primăria Cireşu spune că este vina actualilor proprietari, iar aceştia spun că imobilul a fost devastat în timpul procesului de retrocedare. Cert este că sătenii din Batogu au distrus casa cărămidă cu cărămidă, precum lăcustele, în doar câteva luni.
Casa în care s-a născut artista Maria Filotti a fost transformată în ultimii ani în gropa de bălegar a satului Batogu, deşi în municipiul Brăila superbul teatru poartă chiar numele ei. Din frumoasa clădire de la Batogu au mai rămas doar câteva cărămizi şi un beci în care ţăranii aruncă gunoiul, inclusiv cel de grajd. În ultimii doi, trei ani imobilul a fost dărâmat cărămidă cu cărămidă de localnici. Întrebaţi cine a făcut acest lucru, localnicii spun senini că “oamenii din sat”. Întreg satul, cel nou şi cel vechi, nu are decât 100 de familii cel mult. Urmaşii artistei au făcut cerere de retrocedare, la un moment dat casa şi curtea au fost împrejmuite, însă gardul şi casa, cu totul, au dispărut chiar în timpul procesului.