Despre cum am furat-o involuntar pe Ofelia

Azi am furat-o pe Ofelia. Fără să vreau. Citea şi ea din propriile-i creaţii, la liceu, iar eu râdeam de mă prăpădeam. Şi liceenii idem. Uite cum scrie Ofelia:

“Spărgătorul de gheaţă

de Ofelia Prodan

vasile se trezeşte mahmur, cu ochii lipiţi.
simte că cineva se răsuceşte în pat, chiar
lângă el. se freacă la ochi şi cu privirea
înceţoşată vede un fund imens de femeie.
vasile se uită speriat sub plapumă. vasile
realizează imediat că nu are chiloţi.
se ridică din pat. îşi îndreaptă spatele mândru.
se mişcă prin cameră incredibil de firesc.
prepară rapid cafeaua şi micul dejun.
cu tava în mână se duce la pat. femeia
durdulie albă şi cu părul roşcat sforăie
cu fundul întors spre vasile. vasile aruncă
tava peste cap şi sare în pat. vasile
nu se înşeală niciodată. femeia durdulie
e aprigă. vasile e în extaz. femeia durdulie
e deasupra lui vasile. ea scoate printr-o manevră
iscusită spărgătorul de gheaţă
şi îl înfige de 3 ori drept în inima lui vasile.
vasile se trezeşte. simte că cineva se răsuceşte
în pat, chiar lângă el. se freacă la ochi.
cu privirea înceţoşată vede un fund imens
de femeie. vasile zâmbeşte malefic şi scoate
de sub plapumă spărgătorul de gheaţă.”

Desigur, Ofelia scrie şi chestii profunde, dar mie îmi plac mai mult lucrurile care mă fac să râd. şi i-am spus. şi i-am propus – dacă tot citesc mâine din Daniel – să citesc şi ceva din Ofelia. Ofelia a fost de acord. şi tot discutând despre de-astea, ne-am dat seama că ne-am rătăcit prin pustie.
ce era să fac? am profitat că nu trecea nimeni pe acolo, şi i-am smuls Ofeliei cartea. şi nu numai. i-am smuls şi promisiunea că se va lăsa citită mâine, la Colegiul Tehnic Edmond Nicolau. Ora 12.