Video-traume (4)

După cum vă tot repet, pe blogul nostru, sâmbăta e dedicată videoclipurilor cărora le purtăm sâmbetele. Videoclipuri pe care nu le-am putut uita, pentru că hidoşenia sau stupizenia lor ne-a urmărit peste ani, şi ne-a făcut puţin mai cinici, mai răi şi mai acizi decât înainte. Până o să strigaţi: “ho, fă, că ştim!”

Bun, următoarea traumă a fost de natură sexuală. Pentru că, din primul cadru, ne pomenim că ni se bagă o pereche de chiloţi pe gât. Aşa, ca un fel de căluş. Uite, mamă, ce face tanti asta rea:

Pomelnic comunist 2

După ce am întărâtat un pic cititorii cu pomelnicul comunist de aici, m-am pomenit cu un şir de blesteme “karmice” aici.

Autorul sau autoarea respectivei postări rupe din context o frază de a mea:

“prostimea cu burta goală are burta goală pentru că munca îi pute. preferă să zacă şi să se vaite. ei bine, nu mulţumesc, eu vreau o lume a oportunităţilor corecte!”

Şi pe baza acestei fraze, îmi urează cu smerenie creştinească şi bunăvoinţă apostolică:

“domnisoara Lorena Lupu o sa se nasca sub forma unui al treilea puradel intr-o famile de tigani din cartierul Radu Negru, Braila, sau intr-o famile de tarani din comuna Rudaria, judetul Caras Severin. i se ofera aceasta sansa in lumea capitalista de azi, plina de oportunitati, in care ea se simte libera.
o sa fie neagra si buzata, cracanata de la rahitism, cam nespalata, carte n-o sa prea faca, sunt 10 kilometri de la Rudaria pana la scoala, si parintii o trimit la cersit sau la prasit porumb, nu la scoala. si o sa o doara stomacul de la limbrici. pe la 15 ani, valea de-acasa, sa se duca la oras, cica sa munceasca, dar n-o sa o angajeze nimeni. si atunci o sa o arate cu degetul o poeta!”

Acum, eu ce pot să spun? Dincolo de faptul că e lipsit de sportivitate să rupi o frază din context, şi neelegant să ştergi un comentariu al celui pe care tocmai l-ai atacat (sub pretextul că nu îl laşi să se “extindă” la tine – situaţie în care nu pot să nu mă mir: de ce ai început să-l blestemi? ), subliniez că vorbeam de OPORTUNITĂŢI CORECTE. O fi o oportunitate corectă să te naşti în condiţiile pe care mi le-a urat stimatul(a) blogger(iţă) sau o situaţie limită? E cam trist să nu faci diferenţa dintre una şi cealaltă.

ok, copilaşii din rudăria o duc greu. şi nu despre ei vorbeam. dar există o pătură socială mult mai consistentă, şi anume aceea a nenumăraţilor românaşi care se eschivează cum ştiu mai bine de la muncă, dar care ştiu să urle că nu au, şi că îndemnizaţia de şomaj nu le ajunge, şi că ar fi cazul să li se dea pe nemeritate. să li se dea, să li se dea, să li se dea.

să ne aducem aminte doar de repatriaţii din Franţa cărora li s-a oferit pământ, au primit animale, nutreţ, şi tot ce le-a trebuit pentru a trăi şi a munci. ce au făcut? au vândut totul, au cheltuit banii astfel obţinuţi pe băutură şi au emigrat iar. Despre acest flagel vorbeam în fraza respectivă – al lenei combinate cu nesimţirea.

Prim-planuri

Dacă tot m-aţi acuzat că nu ştiu ce e frumos, în momentul în care am declarat că încercările lui Kurt Cobain de a-şi expune adâncimile epidermei uşor cam acneice, înfruntând ochiul nemilos al camerei de filmat, au eşuat lamentabil, daţi-mi voie să vă arăt un clip al unor rockeri nu mai puţin rebeli, nu mai puţin teribilişti, dar care ştiu să se uite îndeaproape în sufletul nostru:

Pomelnic de ziua lui Ceauşescu (şi nu numai)

Leapşă de aici

Se porneşte de la ipoteza “ce bine ar fi fost dacă Ceaşcă ar fi trăit.”

Nu? Dintr-a patra, când învăţătoarea mi-a descoperit talentul de a versifica, m-a obligat să scriu poezii despre partid. Azi, aş fi fost o mare poiată. A neamului. Sau aş fi murit pe la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Video-Traume (3)

Nu vreau să mă repet şi să vă amintesc că pe blogul nostru, sâmbăta e dedicată videoclipurilor cărora le purtăm sâmbetele. Videoclipuri pe care nu le-am putut uita, pentru că hidoşenia sau stupizenia lor ne-a urmărit peste ani, şi ne-a făcut puţin mai cinici, mai răi şi mai acizi decât înainte. Şi totuşi, mă repet.

Video-trauma de azi mai poate fi numită şi TRAUMA MULTIPLĂ. Şi arată astfel:

Filmuleţul meu porno preferat

Uite-l:

Creioane şi cafele

Azi, pe când trudeam în redacţia ziarului la care îmi aduc şi eu din când în gând modesta contribuţie (că deja s-au răţoit câţiva la mine că dacă aduc aport comit un pleonasm ) m-am pomenit că mă cuprinde un pui de somn de nu-mi distingeam pleoapa de sus de cea inferioară nici măcar cu Safety Matches. Redacţia s-a mutat de curând, deci nu are automate de cafea, are un expresso, dar cafeaua de la buget se terminase, aşa că am dat o fugă până la chioşcul de vizavi, mi-am cumpărat pliculeţe de 3-în-1 – şi le-am dizolvat într-un pahar de plastic, în apa caldă de la Fântână (veşnicul nostru dozator). Apoi am început să căutăm un lingurision.

Nivele de extenuare

Mai tineti minte fazele alea cu dive cu sau fara machiaj? Eu nu sunt o diva, dar ma amuza propriile mele diferente. Uite:

si uite:

Cam nasol, nu?

Mi-o aduc aminte pe aia cu betia: ca intr-un prim stadiu esti maimuta, in urmatorul esti leu si in al treilea porc. Adica, intr-o prima faza esti pontos si amuzant, in a doua iritabil si mult prea viteaz pentru potentialul din dotare, si in a treia – o troaca de laturi, si atat.

Eu ma gandesc la oboseala pe care am acumulat-o zilele astea, si cred ca pot extrapola cujetarea asta batraneasca si atat de dajteapta. In faza unu, oboseala te face sa fii viespe, in a doua gasca si in a treia – un soi de meduza aplatizata cu ciocanul de batut carne.

In faza unu, esti iritat. Te irita orice. Te irita un cuvant aruncat de altul pe negandite, te irita o privire care ti se pare sarcastica, sau invidioasa, sau ranchiunoasa, te irita muzica data prea tare, sau cea data prea incet, te irita ca cerul e albastru – sau gri, ca iarba e verde – sau gri, ca blocurile din jur sunt portocalii – sau gri. Te enerveaza oamenii nesimtiti, dar te enerveaza si mai tare aia politicosi. Ti-e foame, dar nu ti-e pofta de nimic. Trantesti rautati cu fiecare expiratie, si cauti sensuri nasoale in tot ce ti se spune.

Video-traume (2)

După cum precizam, pe blogul nostru, sâmbăta e dedicată videoclipurilor cărora le purtăm sâmbetele. Videoclipuri pe care nu le-am putut uita, pentru că hidoşenia sau stupizenia lor ne-a urmărit peste ani, şi ne-a făcut puţin mai cinici, mai răi şi mai acizi decât înainte.

Azi vă răsfăţăm cu “o viziune paradisiacă” atât de leşinată, că ne-a făcut să renunţăm la sufletu-n rai şi să preferăm cealaltă alternativă. Şi anume:

Această leşinătură libidinoasă se numeşte “Sweet Harmony”, şi a ieşit din gurile celor de la “The Beloved”. Iar mie mi se pare a nu avea nici un rost pe lume. De ce să iei un gay pasiv şi să îl închizi într-un harem de 1.000 de femei goale?

Sau de fapt (acum m-am prins) era o variantă modernă a Infernului şi nu mă prinsesem eu?

Geta

Geta are părul roşu, bustul opulent, se machiază cu culori stridente şi se rujează cu contur. Şi vinde la un chioşc pe o străduţă lăturalnică. E foarte amabilă cu bărbaţii, pe femei nu le poate suferi. Pe cele mai simple şi mai prost îmbrăcate le “rezolvă” cu un ton nimicitor, pe cele frumoase şi/sau elegante le întâmpină cu un zâmbet rece şi cu o politeţe de pe vârful buzelor.

Apoi o poţi auzi confesându-se doamnei Maria, o bătrână sfătoasă şi simpatică, care a ieşit de mult timp din concurenţă:

-Aşa-s astea toate, mă mănâncă de cur!

Geta e, să spunem aşa, victima ideii că tot ce are primul număr din buletin 2 s-a născut pe pământ doar să o mănânce pe ea de cur. Ce-i drept, cur luxuriant, bogat, au de unde să muşte gurile rele. Şi mai ales cele bune.

Dar iată, a venit apa şi la moara Getei: străduţa lăturalnică pe care se afla chioşcul a intrat în reparaţii. Şi, deşi mai e un chioşc peste drum, şi unul la capătul străzii, toţi muncitorii vin la coadă, să bea cafeaua de la dozatorul Getei. Vorba cântecului din bătrâni: