Sunt arogantă, frăţioare. Sunt rea. Sunt ombilicul pământului, însăşi chintesenţa deşteptăciunii şi a frumuseţii, şi voi v-aţi născut pe lume doar ca să mă admiraţi. Nu dorm pe 99 de saltele de puf, dacă sub a 99-a e un gândac de Colorado.
În fiecare dimineaţă, stau la sfat cu Dumnezeu, care mă întreabă cum vreau să fie timpul probabil pe ziua respectivă. Cum mă cert cu cineva, primul lucru care i se întîmplă e fie că îşi rupe piciorul, fie că dă faliment. Fie dă faliment cu piciorul rupt. Fie se retrage o carte de pe piaţă pentru că a redactat-o prost. :)

Despre mine, Nat King Cole a scris următoarea melodie:

eu am ascultat-o indiferentă şi i-am răspuns:

Apoi, ăştia doi băieţi mi-au dedicat următoarele:

Dar eu:

Apoi, patru gagii s-au gândit mai bine şi au zis aşa:

Iar eu am spus doar atât:

Hai, sictir!

Cu aceasta, anunţ debutul campaniei mele electorale pentru trofeul “Cel mai arogant blogger”, iniţiat de Petrişor Socol aici .
Câţiva din fanii mei au sărit să mă nominalizeze şi să mă susţină – mulţumesc, darlings, ai lav iu tu, Budapest – oops, sorry, Bucharest! – dar am concurenţă prea serioasă. Am nevoie de propteală ca lumea, nu aşa!

VOTAŢI LORENA LUPU – AROGANŢA LA COTE MAXIME!