Azi mi s-a împlinit o dorinţă înfocată, înverşunată, îndrăcită. Şi de această dată, omul cu pricina este Dinu Lazăr. Ză photographer.
Oamenii care mă au în listele lor de mess şi abordează şi alte teme decât massuri, bancuri şi solicitări de informaţii de parcă ar scrie Pagini Aurii pe fruntea mea, ştiu că una din marile fascinaţii ale vieţii mele a fost videoclipul lui Michael Jackson “Stranger in Moscow”. Pentru mine, acela e VIDEOCLIPUL cu majuscule.
Şi de o mie de ani căutam pe cineva care să mă ajute să realizez un “Stranger în Bucharest”.
Azi, pe o ploaie infernală, cu descărcări electrice, tunete şi fulgere, domnul Lazăr a binevoit să iasă din casă, şi să mă ajute să îmi fac damblaua. Uite rezultatul:
Şi uite şi clipul care mi-a bântuit visele ani în şir:
Da sa fii in orasul tau cum ar suna? de fapt nu cred ca sant asa de singur.Doar ei si maimutica mea!
Robbie Williams Live - Me and my monkey
http://www.youtube.com/watch?v=Gqj0nAxs3tE
Esti superba, splendida si adorabil de stranie. Sunt intr-o mare fuga si nici nu am apucat sa le vad pe toate, dar oricum, e grozav ce v-a iesit. Felicitari si domnului Lazar care a stiut sa faca in asa fel incat sa iti puna in evidenta frumusetea ta ciudata si unica.
Daca as fi regizor, te-as lua sa joci rolul unei fecioare retrase din lume in Evul Mediu.
PS: cred ca ploaia e cel mai misto accesoriu al tau! hugs
Am vizionat colajul ascultand melodia lui MJ. Superb… M-a cuprins un nostalgic chef de plimbare prin ploaie :o). Felicitari amandurora!
Excelente imagini, Lorena. Domnul Dinu Lazar este un maestru, a reusit sa surprinda extraordinara Lorena: simpla - complexa, rece - calda, distanta, feciorelnica, expresiva - inexpresiva, dureros de trista, frumoasa.
Felicitari amandurora.
Doamnele mele,
Arta e uşor de realizat. Singurul lucru de care ai nevoie e un Dinu Lazăr.
Pardon, nu doar un Dinu Lazăr. Ci un Dinu Lazăr care să te ia în serios. (Pentru că ştim mulţi artişti care nu se iau în serios decât pe ei înşişi. Şi restul e rahat.)
Cu siguranta sunt invidioasa
ovidiu loy: scuze, spamfilterul te-a devorat pe nemestecate - abia acum te-am recuperat. păi eu locuiesc în bucureşti. nu e oraşul meu de baştină, dar mi-e mai drag decât orice alt oraş din lume. Şi singurătatea din poze e singurătatea unui moment artistic, nu o singurătate civilă, cotidiană, a Lorenei-omul. Aşa, toţi avem prieteni pe care îi iubim, animale de companie etc.
aureen: invidioasă?????? de ce să fii invidioasă pe o tipă nemachiată, fără fărâmă de piele la vedere, care se plimbă prin ploaie?
1. Pentru ca esti frumoasa. No comment.
2. Pentru ca faci tot ceea ce mi-as fi dorit eu sa fac de mica. Si acum sunt tot mica…si asta pentru ca nu stiu si nu fac mai nimic din ce mi-am dorit
Felicitari!
1. mulţumesc. frumuseţea în sine nu valorează doi bani dacă nu ai un creator cu viziune - în acest caz, Dinu Lazăr - care să ţi-o pună în valoare cum trebuie.
2. Nu vrei să ştii cu ce hoarde de părinţi, rude încuiate cu cinci lacăte, răuvoitori, denigratori, indiferenţi sau profitori ordinari am avut eu de luptat pentru a izbuti să fac ceea ce îmi doresc. Şi încă nu fac tot ceea ce aş putea face, din exact aceleaşi motive.
Da, super, vad o singura poza
Net romanesc.
excellent !!!
j.
Eee…ai pus degetul pe rana. Si sa vezi ce se mandreste tata acum…”Fata mea a facut teatru si balet…dar acum face jurnalism…sa castige un ban sa nu moara de foame”. Am spus tot cu asta…
Favorita noastra a fost poza 5.
doomy:
windwhisperer: mulţumim de aprecieri.
aureen: jurnalismul nu e atât de rău - sau mă rog, depinde de mediu. Cât am colaborat -şi colaborez- eu ici-colo, îmi place. Ba până şi blogul e o formă de jurnalism gratuit, cred eu. O revistă cu un singur redactor. Sau în cazul nostru doi - că mai postează şi Beatrix când n-o păzesc părinţii. (Sincer, în kopkila asta parcă mă văd pe mine în adolescenţă.)
gramo: la început am crezut că 5 e poza cu “închis”
Apoi m-am uitat pe slide. Da, aia e o poză super-artistică, şi ca lumină, şi ca nuanţe, şi ca expresie. A meritat să mă bată ploaia. 
simona: tnx! dacă îţi place şi ţie, înseamnă că e mai mult decât ok.
Deci mey si eu an vorbit cu strager asta care a venit la Bucuresti si a zis ca e nashpa.
Mie imi place 10. Adica aia in care se sparg picaturile de ploaie in palma. Mi s-a facut pofta sa ascult o vioara de la ea.
Foarte fain!
mi-au placut 9, 20, 21. cred ca poza 21 ar merge perfect pe coperta unui album de gothic metal.
dadatroll: percepţia diferă de la stranger la stranger.
o smochină: de ce am eu extaze ori de câte ori comentezi tu? pentru că de fiecare dată ştii să mă surprinzi cu ceva special? sau pentru că faci chestia asta, fără a te abate de la postare?
anarkeos: când eram adolescentă adoram gothic metalul!
imi poate spune cineva despre ce e vorba in acest videoclip cu Jmaicăl caci nu prea stiu engleza si prin urmare numai banuiesc despre ce e vorba ?
Lorena , tu ai ochii mari in cautare ca de caprioara , asa ca Sue Ellen .
Cand vrei , asa plouata , nemachiata , semeni cu o taranca din filmele romanesti cu haiduci sau stefan cel Mare cu razesii , Amza pelea . Si in unele semeni cu Oana Pelea . Am obs ca nu ai cercei . Poate intr-o zi o sa fi un fel de preoteasa = nevasta de pastor sau ceva pocait .
Si femeile au voie la pocaiti sa predice si sa dea invatatura dar numai la copii sau la alte femei mai tinere , intr-un cadru mai restrans ,mai special .
Zona veche, am recunoscut Curtea veche, Hanul lui Manuc, Hanul cu tei si altele.
Foarte frumos, desi ploua.
Dar ploaia was the whole point!!
mie mi-au plăcut 5,9,10,15 şi 19. poza 16 e genială, mi se pare cea mai bună, cea mai expresivă: locul, figura ta.
felicitări fotografului şi modelului care a învăţat cum să stea la o şedinţă foto.
aştept şi alte manifestări de acest gen.
Mulţumesc mult. Cu menţiunea că modelul nu stătea, ci păşea agale.
Ca o nevastă de pocăit. 
Foarte expresive imaginile. Imi amintesc de tragediile antice. Aproape ma uitam prin jur daca nu e cineva mort, zacand injunghiat pe lespezi.
Constat că acest colaj e un fel de test Rorschach fotografic.
Fiecare vede altceva.
Acum, vorbind serios, Mălina, bine ai venit pe blogul meu (dat fiind că eşti newcomer) şi mulţumesc pentru aprecieri.
“Constat că acest colaj e un fel de test Rorschach fotografic.”
Ceea ce nu poate fi decat bine, multivalenta interpretarii dovedeste versatilitatea subiectului si da indicii reale asupra esentei interioare a fiecarui interpret.
frumos
unele dintre pozele tale ar avea loc si pe deviantART. felicitari !
mălina: pentru mine, e şi o mare sursă de amuzament. şi dacă reciteşti şirul de comentarii de mai sus, va fi şi pentru tine.
christian: păi nu e domnul Dinu Lazăr unul din cei mai mari artişti ai fotografiei?
Foarte expresive fotografiile. Felicitari fotografului. Si sotiei de pocait
Imi plac si pisoiasii. M-am relaxat si amuzat vazand ce s-a mai petrecut pe-aici in ultima vreme. M-am amuzat in special la schimbul de comment-uri de la posturile precedente.
Welcome back pt Bea! Hristos a-nviat pt toti!
Exact de azi intr-o saptamana plec iar si mi-as dori sa-ti faci timp intr-una din zile (chiar si-n doua)sa ne vedem.
Ma bucur ca am reusit sa daruiesc ceea ce am primit(intr-o alta forma).
Acestea fiind spuse, sunt abatuta de la postare si nu numai.
ISA: e o idee beton. Problema e c[ p\n[ vineri seară am treabă zi de zi, de dis-de-dimineaţa până noaptea târziu.
o smochină: iar eu mă bucur că ai talentul de a aprecia. sunt enorm de mulţi oameni care nu ştiu să aprecieze ceea ce li se oferă. acestea fiind spuse, sper să ne mai onorezi cu vizita ta.
Ok, atunci putem sa ne vedem vineri seara sau sambata pe la pranz, cum alegi tu. Iar ca sa nu te presez, te linistesc spunandu-ti ca ne putem vedea si dupa ce ma intorc, cam pe 16. Nu e urgent saptamana asta, doar o dorinta a mea.
Păi atunci să ştii că m-ar ajuta mai mult să ne vedem pe 16. Am o săptămână chinuitoare, şi nici aceea care urmează după nu e mai brează. Pe 16 însă mă voi elibera şi promit o faţă zâmbitoare.
O altă idee,că’mi plac pozele.
Foto 1 - Să fie’n zadar?
Foto 2 – Să fi uitat de ce?
Foto 3 – Să fie atât de halucinant?
Foto 4 – Să iau o pauză?…
Foto 5 – Nu mă văd,dar îi simt.
Foto 6 – Nu de chipul meu e nevoie,ci de paşii lor,să treacă pe’aici.
Foto 7 – Fără ei totu’i dezolant.
Foto 8 – Voi încerca să’i simt.
Foto 9 - Voi încerca să’i fac să mă simtă.
Foto 10 – Le voi oferi mâinile mele,spălate’n lacrimile ploii.
Foto 11 – Dar asta voi şti doar eu.
Foto 12 – Voi merge mereu înainte.
Foto 13 – Chiar de formele’şi vor pierde conturul.
Foto 14 – Când totul va părea ireal.
Foto 15 – Voi ieşi să mă vadă,pentru că nu merită să m’ascund,
Foto 16 - ……printre amintiri.
Foto 17 – Voi vorbi,ca să mă audă.
Foto 18 – Ca să fiu înţeleasă.
Foto 19 – Nu’i uşor,nu’i nici greu,ci istovitor să transformi haosul în ordine,…..
Foto 20 – Fără să ai halucinaţii.
Foto 21 – Dar voi implora toţi zeii lumii pentru ca nimic să nu fie’n zadar.
Cu drag şi cu respect pentru actriţa Lorena Lupu,fotograful Dinu Lazăr,pentru cei ce veţi citi aceste rânduri,pentru voi ce’i ce vă numiţi OAMENI,de la un om.
si totusi indragostesti.. botoasa si simpla ce dai bice la fluturi.. si totusi.. zambesc spre fata ta in alb negru cu forme dulci.. tablou din pixeli.. fericit.. de ce?.. nu poti sa-mi furi fericirea
superba…protagonista, initiativa, realizare.
excelent…fotograf, rezultat, efect.
Uauuuuuuuuu déjà vu .Ieri ma plimbam prin ploaie si chiar ma gandeam ce poze super ar iesi pentru volumul tau.Ti-am spus long time ago, atunci cand ai pomenit prima oara de ele ,ca pozele monocrome s-ar potrivi , atat cat ma pricep eu.Am avut dreptate.
Mie imi place poza 20-esti fantomatica, parca esti pierduta in spatiu si 10 –parca reflecta copilul din tine sau efemerul vietii scurgandu-se printre degete.
A surprins superb atatea stari sufletesti:-dezamagire, tristete, singuratate, cautari, rataciri.
E ceva straniu in ele.Ce machiaj, ce prostii.Cine cauta frumusetea de suprafata a gresit blogul.Pozele astea parca vad prin tine.Tu radiezi acel straniu si ciudat, ai o privire patrunzatoare si maini de pianista , interpreta a muzicalitatii cuvintelor.
Felicitari d-le Dinu Lazar.
“… ce face facrmecul unui om este bunatatea lui…” Recunosti? Ai niste ochi foarte blanzi. Si contrasteaza puternic cu felul tau bataios de a trata necunoscutii.
Splendid(a)!
Ar fi tare sa gasesti un psihodiagnostician sa interpreteze perceptiile fiecaruia, desi pe imagini asimetrice e mai dificil.E posibil sa primim cativa recomandari pentru spitalul de glumeti.
Ai o personalitate complexa si reusesti sa surprinzi , chiar si atunci cand dai senzatia ca ai devenit previzibila.
Dinu Lazar pozeaza cam tot asa cum scrii tu, dar probabil ca trebuie sa te maturizezi ca sa realizezi asta. Pina atunci, foloseste mai rar cuvintul “rahat”, ca nu sta bine in gura unei artiste de asemenea calibru.
P. Simion: Drăguţă, dacă nu realizam asta, nu alegeam să colaborez cu dl. Lazăr. Nu cred că ai vreo calificare de psiholog să îmi stabileşti cu autoritate nivelul de maturitate sau de lipsă a acesteia, aşa că mai uşor cu obrăzniciile, că acuş ne despărţim într-un mod neceremonios!
Iar din câte ştiu eu, “rahatul” e termenul care defineşte un produs turcesc de cofetărie. Şi chiar dacă aş fi spus “căcat”… noi pe la şcoală am învăţat de estetica urâtului, şi de potenţialul artistic al argoului. Bine, noi, ăştia, care am făcut o şcoală, înainte de a sări să dăm cu păreri neavizate.
În rest, hai sănătate!
Ma bag si eu in seama ca…..
Prima impresie a pozelor este ca a gasit un copil aparatul pe strada si a apasat butonul fara sa-i faca reglajele si Lorena era o inspirata aparitie pe directie.Tocmai aici e smecheria sau mai bine zis ingeniozitatea artistului.A obtinut efecte printr-o tehnica “de buton” si monocromism.
Maturitatea nu e conditia obligatorie a realizarilor pozitive din viata unui om.
Iar Lorena, e Lorena , cu parfumul si farmecul ei.E atat de simplu sa jignesti gratuit.
Ok, 16 sa fie. Hai sa stabilim si o ora si-un loc pt ca ma intorc pe 15 si sunt sigura ca nu mai intru pe net. Ca sa nu mai iei iar manusile de box antiobsedatiaparutipeneasteptate la tine
putem sa ne contactam printr-un mesaj pe 360.
Si despre rahat…ce chestie..! unii doar folosesc cuvantul “rahat” iar altii mananca “rahat” pe bloguri(ale lor si, ce e mai grav, ale altora) =)))))))))
ce de buze lungi… foarte frumos.
io zic ca esti perfecta pt rolu` personjului Cosette din Mizerabilii.
Infrumusetarea grotescului si capacitatea fiintei de a se opune printr-un strigat de disperare. Spatiul apare distorsionat, cu intreruperi si ambiguitati vizuale, reliefand starea de incordare, totodata dezaprobata si acceptata ca matca desacralizata. Nostalgia privirii denota inutila cautare a simbolurilor in prezent. Apari in acel timp si in acelasi timp te regasesti ca surogat al non-valentei. Si ploua prin imagini si tu te incapatanezi sa-i rezisti.