Paşte, 2008. Seara fetelor vesele şi a pisoiului negru.
Tuta 3 (mama pisoiului): Am adus o sticlă de vin.
Tuta 1: Ce tare!
Tuta 2: Hai s-o desfacem!
Tuta 3: Aveţi un desfăcător?
Tuta 1: Da, imediat…
(Iese veselă, se întoarce bosumflată.)
Tuta 1: Nu cred că avem.
Tuta 2: Când cumpărăm vin, punem băiatu’ de jos să ni-l desfacă.
Tuta 3: Cina fără vin e ca nunta fără lăutari. Îl destupăm, chiar dacă stăm în cap. Daţi-mi un cuţit.
Tuta 2: Nu, că te tai…
Tuta 1: Uite, am găsiiiit desfăcător.
Tuta 3: Desfăcător?
Tuta 1: DA!! 
Tuta 3 (dezamăgită) Ăsta e de conserve… nu ne scoate dopul din sticlă.
Tuta 2: Încearcă şi cu un pix.
Tuta 3: Adică, ce să fac cu pixul?
Tuta 2: Împingi în dop şi îl bagi înăuntru.
Tuta 3 (scărpinându-se în creştet) Ăhă… Daţi-mi totuşi un cuţit.
(Tuta 2 ţine sticla, Tuta 3 împinge. Nimic. Atunci, Tuta 3 se lasă cu toată greutatea pe cuţit, care se înfige parţial în dop.)
Tuta 3: Ar mai trebui un ciocan, poate intră mai bine.
Tuta 1: N-avem!
Tuta 3: Glumeam… Hai să mai împing.
Tuta 2: Nu vrei să încerci şi cu pixul?
Tuta 3: Unde puşca mea să mai bag şi pixul, când am băgat cuţitul??
Tuta 2: Dar nu trebuie să te enervezi…
Tuta 3: Bun, am înfipt-o. Acum tu o ţii şi eu trag!
(Poc!)
Tuta 1: Fată, se ciobeşte buza sticlei.
Tuta 3: Băga-mi-aş laba-n baba! Cred că tot împinsul rămâne soluţia…
Tuta 2: Ţi-am zis eu. 
Tuta 1: Hai, împinge!
Tuta 2: Nu vrei să încerci şi cu pixul?
Tuta 3: Măi omule, când cuţitul e deja înfipt în dop, ce să fac cu pixul? Să mi-l bag în fund?
Tuta 2: Era doar o idee, nu sări aşa.
Tuta 1: Hai, că a coborât dopul. Împinge!
Tuta 3: Îîîh!
Tuta 1: Aşa. Mai împinge!
Tuta 3: Îîîîîîîîîh!!
Tuta 1: Hai, încă puţin!
Tuta 3: Îîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîhhhh! Aoleeeeeeu! (În urma intrării bruşte a dopului în sticlă, cele trei tute şi pisoiul sunt stropiţi de un jet de vin. Iar dopul – cu cuţit cu tot – se duce la fund.)
Tuta 3. Aoleeeeu, mă striiiic!
(Cele trei tute se uită la sticla cu cuţit central, şi râd de se cocoşează.)
Tuta 3: Rachiu cu pară în mijloc am văzut, dar vin cu cuţit în mijloc… Ha-ha-ha!
Tuta 2: Vei, dacă nu m-ai ascultat, şi n-ai încercat cu pixul?
Tuta 3: Nu eşti sănătoasă. Dacă scăpam pixul în vin? Pasta e toxică…
Tuta 1 (practică) Gata, nu contează detaliile, bine că e desfăcută. (Toarnă vinul în trei pahare.) Hai, Hristos a înviat!
aprilie 28, 2008 la 10:51 pm
Poahahahaah, nu asa se face!!! Dopu de paga inauntru cu degetu mic, daca ai forta sau se scoate cu cutitul, infigandu-l un pic in dop si folosind un sistem parghie cu gura sticlei pe post de punct de sprijin.
O sa va impuste feministele, ca sa nu mai aiba barbatii argumente =))))
aprilie 28, 2008 la 10:57 pm
Nu am forţă în degetul mic, sorry. Iar la figura cu pârghia a început gura sticlei să pârâie într-un mod ciudat.
şi primul semn al inteligenţei e să ştii să râzi de tine însuţi, când e cazul.
aprilie 29, 2008 la 12:04 am
Eu am avut o experienta asemanatoare,doar ca ma aflam pe deal cu o prietena.Si dupa ca au ramas infipte doua pixuri in dop,ne-am dat batute.Daaar…am gasit o piatra,am lovit cu sfiala stcila si a iesit un soi de pahar.De baut tot l-am baut!:)
aprilie 29, 2008 la 12:05 am
*sticla,scuze.
aprilie 29, 2008 la 12:07 am
Ei veeeeeezi, noi am rămas cu ea intactă.
. Suntem adevărate! (Şi acum, când îmi amintesc sticla cu cuţitul vertical în mijloc, râd comemorativ de-mi dau lacrimile.)
aprilie 29, 2008 la 12:15 am
si noi am ras atunci foarte mult.poate ne-am si imbatat dar cred ca rasul avea si alta cauza.si trebuie sa fim apreciate pentru ca am fost…inventive.Noroc cu piatra,noroc cu cutitul!
aprilie 29, 2008 la 12:15 am
(ce ma mai amuza si “parerea ta asteapta sa fie OK”)
aprilie 29, 2008 la 1:15 am
continutul pixului nu e toxic. continutul meu, in speta, al mintii mele, e foarte toxic. mi-a zis nevasta azi. nce little story.
aprilie 29, 2008 la 1:21 am
aş putea aduce nenumărate exemple de condeie toxice, dacă mi-aş pune mintea.
aprilie 29, 2008 la 1:26 am
interactiune totala, acilea. n-am mai dat de asa ceva. ochi si urechi non stop? http://blog.360.yahoo.com/blog-L05dR583cqpQNi4q6.6sNSA-;_ylt=Aj_WWfhC20weudT8bvWn6Oq0AOJ3?cq=1
aprilie 29, 2008 la 1:58 am
Nu nonstop, dar acum lucram la ceva.
aprilie 29, 2008 la 4:30 am
Lool Cine-a-nfipt cutitu-n vin =))
Cred ca ma duceam la vecini sa caut un desfacaretz, da’ a iesit mai bine asa, ca ati avut un motiv in plus de ras 
bravo voua =))
Ei vezi, la asta e bun un briceag de-ala cu de toate carat in bagaje … poate poate o fi nevoie de el
aprilie 29, 2008 la 8:36 am
Uite, ca dovadă a deşteptăciunii noastre unice şi incomparabile, nici nu ne-a trecut prin cap ideea cu vecinii.
aprilie 29, 2008 la 10:12 am
Cat de mic era cutitul sau cat de mare era sticla, de a reusit sa intre? Sau nu era cutit? …Scalpel?
aprilie 29, 2008 la 10:15 am
Era cuţit din acela subţire şi cu mâner frumos, din “setul pentru musafiri”. Iar sticla era o sticlă normală de un litru.
aprilie 29, 2008 la 11:07 am
cu cheia se împinge dopul cel mai bine
aprilie 29, 2008 la 1:25 pm
Pe alţii i-am văzut cum băteau sticla la fund, şi dopul ieşea cuminte prin faţă. Mie nu îmi iese.
aprilie 29, 2008 la 2:35 pm
las ca eu am stat cu o conserva patru luni in frigider si muream de foame. nu stiam sa o desfac =)) culmea e ca nici dupa ce am primit desfacatoru tot nu stiam
aprilie 29, 2008 la 2:42 pm
aprilie 29, 2008 la 4:13 pm
@gia:
)
@boy next door: păi nu fundul sticlei îl ţii orizontal, în acest caz, ci sticla însăşi. Nu? Dacă ai ţine fundul sticlei orizontal ar însemna să ţii sticla verticală.
@alţii (se ştiu ei): se pare că mitocănia crasă a anumitor comentatori mă va forţa să nu public istorioare hazlii.
vă spun ultima oară: dacă vă mănâncă rău degetele şi tastatura, şi vă arde cheful de a trânti o mârlănie – e semn că blogul ăsta nu e locul potrivit pentru voi. Plimbaţi-vă pe alte bloguri, care vă tolerează lipsa celor şapte ani de acasă. Dacă aveţi o părere, fie găsiţi o modalitate civilizată de comunicare, fie renunţaţi să v-o mai expuneţi. Iar de acum încolo, la primul comentariu de urangutan, v-aţi dus direct la “spam”. E minunat pentru mine să filtrez tabăra de cititori a acestui blog.
aprilie 29, 2008 la 8:06 pm
misto ce sa mai…profund de’a dreptu
:d
aprilie 29, 2008 la 8:07 pm
“Parerea ta asteapta sa fie OK”
=)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
sa asteptr bre..ca n’asteapta in strada
))
aprilie 29, 2008 la 8:10 pm
Îmi pare rău, Larisa, că părerea are de aşteptat, dar la câţi idioţi mă bântuie – sincer, nu ştiu ce-am făcut să-i merit – nu am altă opţiune. Faceţi o campanie de educare a populaţiei şi scot şi eu moderarea de la comentarii.
aprilie 29, 2008 la 8:15 pm
parca is povesti vanatoresti:) .. eu am patit ceva asemanator.. eram in sauna cu prietenii si dopul sticlei era de cauciuc deci fazele cu degetul sau batutul in perete au picat din start. aveam in schimb o surubelnita in cruce..
si prima data m-am imbatat pe la 9 ani.. nu din vin ci din visinele din damingeana cu visinata:).. am ceva experienta dar uite ca tot timpul se poate descoperi ceva nou
Tehnica: – se scoate de la o masa de lemn un holsurub si se infileteaza in dopul sticlei apoi se trage cu ajutorul unui prosop.. holsurubul trebuie sa ajunga inapoi in masa..
bunicii mei sunt din Cotnari
aprilie 29, 2008 la 8:19 pm
Şi eu m-am îmbătat prima oară tot de la vişinele din vişinată.
)
aprilie 29, 2008 la 9:46 pm
haha, nu sunteti singurele… mie mi s-a intamplat de multe ori. nu aveam niciodata tirbuson, mereu il scoteam cu un cutit. de fapt il bagam in sticla
si cand am avut tirbuson, nu stiu din ce era nenorocitul de dop… pt ca s-a rup tirbusonul… 
dar e mai bun vinul dupa o lupta crancena 
aprilie 29, 2008 la 9:50 pm
Există o relaţie greu de definit între fete şi sticle de vin.
aprilie 29, 2008 la 10:21 pm
Da nu cred ca neai spus cum il cheama pe motan.
aprilie 29, 2008 la 10:24 pm
Ba eu cred că toţi ştiţi cum îl cheamă pe motan.
aprilie 30, 2008 la 8:58 am
Ba se cheama ‘desfacaretz’
Mie nu mi-a reusit figura cu visinele…Oricum, eu am (sau macar avea) toleranta destul de mare la alcool si mi-a luat cativa ani buni de incercari pana am reusit sa ma imbat. Si cand in sfarsit mi-a reusit figura, tuica mi-a venit de hac. De-atunci am jurat sa nu mai pun gura pe asa ceva. Nici nu mi-a placut gustul, dar reactia a fost ce m-a indepartat. Vin nu pot bea, mai ales vin rosu…in Ro aveam vin alb, sec, in fiecare an, ca avem vie la Sarica-Niculitel. Dar in general nu prea ma ating de vin si bere. Prefer un gin (Bombay Sapphire e o nebunie), o tequila (cu scortisoara si portocala in loc de sare si lamaie) sau un whisky parfumat. Si am baut odata o afinata asa de bunaaaaa…n-am mai gasit asa buna.
Bine, clientii mei se uita la mine ca la urs cand le zic ca mai beau poate de 2 ori pe an alcool, si atunci il beau pentru gust. Au trecut vremurile cand ma prefaceam ca sunt tanara, haha. De fapt, mi-am facut damblaua, am reusit sa ma imbat, dupa aia mi-a trecut. Asta e, n-am avut stofa de alcoolica
aprilie 30, 2008 la 9:36 am
Lorena, sticlele normale de vin au 75cl. Se pare ca ai dreptate cu relatia dintre vin si femei…
Ma mira numarul mare de oameni care nu par sa fi trecut prin situatia descrisa de tine. Cred ca in ciuda aparentelor, imaginea este destul de comuna. Fara cutitul infipt in dop.
aprilie 30, 2008 la 10:27 am
Ai invins raceala sau inca te mai lupti cu ea?
aprilie 30, 2008 la 11:35 am
Mda… Am trecut şi eu prin faze asemănătoare, deşi nu-s tută. Mai degrabă tut. Deschid întotdeauna sticlele de vin cu degetul mijlociu, bun prilej de vorbe şi de ipoteze pentru asistenţă. “Hai, Mişu! Hai cu degetu’! Ce e, mă, nu intră! Păi dacă nici cu degetu’ nu mai pooooţi!” Abia când intră dopul, pot să-mi umflu bicepşii şi să o fac pe macho. Asta ajungem cu toţii, la un moment dat: desfăcătoare de sticle.
aprilie 30, 2008 la 2:15 pm
Ati fost delicate. Daca tot s-au spus povesti de-astea vanatoresti mai sus, hai sa zic si eu una. Stii ce se intampla cand dopul nu vrea sa intre in sticla, iar tu apesi atat de tare incat crapa sticla la fund de atata presiune ? Doua chestii se intampla imediat: covorul se imbiba de vin (ca sticla e pe covor ca sa ai sprijin bun), iar casa se umple de miros de vin (tragi aer in piept si mai bei putin…). Apoi te duci jos si mai iei o sticla si ceri la vecin un tirbuson
aprilie 30, 2008 la 3:04 pm
Io am beut bere, am mancat oua, dar am o intamplare cu ele….mmmmmmmmmm, si in rest am fost cuminteee
aprilie 30, 2008 la 5:06 pm
Ceea ce conteaza intr-adevar este rezultatul. Daca ati reusit sa desfaceti sticla fara sa o spargeti, inseamna ca ati castigat batalia
aprilie 30, 2008 la 10:39 pm
ce inseamna tute ?
tute nu ţuţe ? … vorbesc serios , nu stiu ce inseamna .
de fufe am auzit , sunt un soi de fete , pitzipoance , dar de tute niciodata .
aprilie 30, 2008 la 10:53 pm
Anthea: eu nu am reuşit niciodată să mă îmbăt. mă opresc instinctiv când simt că o iau pe ulei.
Crash: ba să avem pardon, există sticle normale de 75 cl, şi sticle normale de un litru. Din câte ştiu eu, Murfatlar îşi oferă multe din produse la sticle de un litru. Şi alte podgorii, la fel. Înainte de a sări cu o ironie “teligentă”, take a look around!
Mişu: Ce viziune pesimistă asupra vieţii.
Răzvan: Păi astea nu-s poveşti vânătoreşti, sunt poveşti vinătoreşti.
didi: ce întâmplare? nu ne lăsa aşa, neterminaţi.
răzvanşerbu: braaaaavo! iată un om care ştie să sesizeze esenţialul. mii de pupici cu lipici!
un scârbit: frate, cum citiţi voi cu toţii blogul piţipoancei, şi îi preluaţi limbajul, mai rar! (nu am nimic cu blogul respectiv, ca dovadă că îl citesc şi eu, am în schimb ce am cu calitatea comentatorilor lui, şi cu modul în care lumea extrapolează ce citeşte acolo, şi aplică în stânga şi în dreapta, fie că e cazul, fie că nu. ca dovadă că maimuţa din om rămâne veşnic vie.
)
iar “tute”… era f. simplu să deschizi DEX-ul, sau să dai search pe dexonline, şi-ţi spunea aşa:
TÚTĂ, tute, s.f. (Reg.) Persoană care vorbeşte vrute şi nevrute; prostănac, tont.
mai 1, 2008 la 7:15 am
Si eu ma opream cand simteam ca e cazul, dar aia a fost intentionata. Stiam ca e cazul sa ma opresc dar am ales sa nu ma opresc. Altfel… dezvoltasem o toleranta la alcool de asa natura incat dupa o bauta in oras cu baietii, trebuia sa am eu grija sa ajunga cu bine acasa…Si asta fara sa ajung la punctul cand sa simt nevoia sa spun ’stop’. Si fara mahmureala dimineata, si band aceeasi cantitate ca si ei, sau mai mult (a fost o ocazie cand am baut cam vreo 5 shoturi de tequila si am avut 2 sticle de vin pe masa: una de vin rosu pt ei 3 si una de vin alb pt mine, ca de, eu nu beau vin rosu
Cu cat e toleranta la alcool mai mare, cu atat e mai greu sa te imbeti. Aia nu inseamna ca de fiecare data beam cu scopul de a ma imbata. Doar ca nu mi s-a intamplat pana n-am facut-o intentionat. Si dupa aia ajuns la obiceiul de acum. Poate beau o data sau de 2 ori pe an alcool si atunci e numai pentru gust si companie, si nu exagerez… 1 pahar, doua poate…Anul trecut am baut cred ca de 3 ori 
2 pahare de whiskey, un Guiness (sau ala intra la mancare?) si un pahar sau doua de gin (si nu pun la socoteala lingurita de rom sau whiskey sau gin din salata de fructe sau inghetata). Altfel.. n-am inteles niciodata placerea de a te imbata. Nici inainte sa imi reuseasca figura, nici in timp ce, nici dupa, sau in loc de. Gustul e important pt mine.
Cat bei si de ce sunt alegeri. Daca ai vrea cu tot dinadinsul sa te imbeti, poti
Doar ai grija ce toleranta ai, daca spitalul si spalaturile stomacale nu fac parte din plan 
mai 1, 2008 la 7:19 am
Dar pentru astia care nu se stie de unde sare iepurele.
mai 1, 2008 la 8:45 am
anthea: eu sigur aş fi unul din ăia cu spălături stomacale.
dadatroll: aşa, şi?
mai 1, 2008 la 10:05 am
Ce te aprinzi, Lorena!
Nu mi-ai raspuns la intrebarea despre raceala.
mai 1, 2008 la 10:19 am
Normal că mă aprind, în momentul în care văd o cârcoteală doar de dragul de a cârcoti. Cui foloseşte? Informaţii noi nu aduce, deci publicului larg nu-i foloseşte. Pe tine te descalifică, pentru că te face să pari genul de individ care calcă pe alţii în picioare în încercarea de a părea deştept – deci nu-ţi foloseşte. Iar pe mine mă îndepărtează de tine, şi mă face să îmi pun întrebări în privinţa ta – deci nici mie nu-mi foloseşte.
şi sincer, chiar nu am chef în momentul ăsta să discut issues de sănătate cu tine.
mai 1, 2008 la 10:37 am
Sa spui cum il cheama pe motan pentru aia cei care nu stie.
mai 1, 2008 la 10:39 am
Cine nu ştie nu are decât să răsfoiască blogul mai în urmă şi să afle.
mai 1, 2008 la 11:18 am
Nu spun ca n-ai avea dreptate. Ce scriam cu cateva comentarii in urma despre glume, ironii si modul serios de a scrie? Am pus si niste emoticoane maslinoase in textul care te-a deranjat… Nu era carcoteala ci doar o gluma, se pare nereusita. Cat despre desteptaciunea mea, ea e relativa pentru tine atata vreme cat singurele lucruri pe care le stii despre mine sunt niste comentarii si faptul ca ma duc la teatru din cand in cand! Despre sanatatea ta chiar imi pasa, acesta fiind motivul pentru care te-am intrebat.
mai 1, 2008 la 11:25 am
Există glume şi glume. Dacă o glumă e aiurea, poţi pune zece emoticoane după ea, că tot aiurea e. Ce e aşa de comic în “sticlele standard nu au un litru ci 75 cl, hă-hă”. Parcă ar fi o mostră de umor nesărat, parodiat de dadatroll în categoria “teo la cafe deko”. eu nu am văzut prestaţiile acestui teo, deci nu mă pot pronunţa.
Iar deşteptăciunea… o să râzi, cât de mult se poate concluziona în urma unui comentariu. Se vede exact modul de a se raporta al unui om la o temă propusă. Atenţia, agresivitatea sau dimpotrivă tendinţa spre armonie, încercarea de a încorda muşchi sau dimpotrivă, flexibilitatea. Şi mai ales, inteligenţa. Tu de ce crezi că eu gonesc unii comentatori fără a sta pe gânduri?
mai 1, 2008 la 11:35 am
Fara discutie, ai dreptate. Nu rad, stiu despre ce vorbesti. Si stiu ca stergi comentarii care vin de la oameni cu flagranta lipsa de inteligenta. Asta e clar. Ce nu stiu eu este ce vei face cu comentariile celor care, desi inteligenti, par diferiti de la comentariu la comentariu, care au sclipiri la un moment dat, dupa care cad in abisul prostiei, revenindu-si imediat urcand pe culmi. Cum ii tratezi pe acestia? Si de ce sa nu fiu sincer, cum ma tratezi pe mine, care am reusit cu cateva vorbe sa-ti castig respectul, dupa care cu alte cateva, sa te fac sa ma dispretuiesti?
mai 1, 2008 la 11:54 am
îi tratez în funcţie de fiecare comentariu în parte. nu am cum să nu semnalez dacă mă deranjează ceva. Partea frumoasă e că în general, mulţi oameni se adaptează. Ei la mine şi eu la ei.
mai 1, 2008 la 4:31 pm
Deci sa sti ca nai dreptate. Teo de la Cafe Deko, daca facea gluma aia, nu asa o facea. El zicea: “Sticlele de un litru, bey, fraiere, nu au 750 de mililitri, HA HA HA, teai prins frate? (rasete si din sala)”
mai 1, 2008 la 4:44 pm
Si eu nul parodiez pe Teo ci povestesc ce bancuri face el. Eu nu parodiez pe nimeni ca nu pot sa scriu numele ca imi stergi comentariu.
mai 1, 2008 la 4:50 pm
dadatroll, eu nu am fost acolo. nu pot decât să te cred.
mai 1, 2008 la 6:05 pm
Eu am fost de multe ori si mam spart de ras cand a ras si sala. Hai sati zic un banc tare dealui Teo: cum zice un pisoi la o latura a triunghiului dreptunghic care nu e o cateta (ca asas bancurile lui Teo, intelectuale)? Pisoipoteza! HA HA HA, teai prins frate?
mai 1, 2008 la 6:20 pm
Poate pisoipotenuză.
mai 2, 2008 la 4:15 am
Nu, mey, pisoipoteza. Cei aia ipotenuza? Nu ipoteza?
mai 2, 2008 la 9:53 am
@ Lorena Lupu aprilie 30, 2008 la 10:53 pm
cuvintele acestea( fufe, pitipoance ) cred ca sunt vechi . Si cred ca vin de prin sud, Bucure sau Moldova . Eu am auzit prima data expresia “pitipoance ” de la un oltean , prin 98 , in lumea reala si nu virtuala .
Si Blogul pitiponcului sau pitipoancei nu il deschid . Rar am intrat pe acolo .
mai 2, 2008 la 10:07 am
dadatroll: Nu prea ţi-a plăcut matematica maestre…
scârbit: Nu pot să nu remarc că de la apariţia acelui blog toată lumea a început să folosească termenul. Un termen destul de rar folosit până în acel moment. Iar eu sunt adepta sloganului “cu cuvintele tale”. Repet: blogul în sine e foarte frumos, păcat că unii comentatori au exact calitatea femeilor prezentate în imagini… şi râde ciob de oală spartă.
mai 2, 2008 la 4:29 pm
Sa sti ca si eu am remarcat. De cand miam facut blog foarte multa lume zice cuvantul ceai. Cred ca eu lam inventat.
mai 2, 2008 la 6:56 pm
deci, mey, nam zis că lau inven tat ei am zis doarcă se iau toţi după mod elul lor. (măcar recunoşti când cineva imită ceva
? )
mai 6, 2008 la 11:14 pm
nu am citit toate commentu-urile da a fost de ajuns, au sarit ei sexu tare priceputii in tirbusoane batut sticla in fund sau mai stiu eu ce alte tactici si daca facea asa unde mai era distractia, nu cred ca fetele vroiau sa invete cum sa deschida sticla ci sa bea continutul
mai 6, 2008 la 11:16 pm
dacă sexul tare nu se dă mai bengos decât este, nu se simte bine. (şi exact acest lucru îl detest eu la sexul tare.
)
mai 7, 2008 la 7:08 pm
eu nu cred ca e vorba de sexu’ tare ci de respectul pentru cei care au inventat roata.. acu’… fiecare priveste povestirea dintr-un anumit punct de vedere, nu putem considera cu totii ca “fetele au dorit sa bea continutul”.. sexu’ tare e mai troglodit, rebarbativ si lasa fara nicio exitare pentru sexu’ “moale” toata frumusetea si celelalte.. da’ fara el cine mai ia tarnacopul de coada, la cine mai visati in noptile reci? si de unde sa mai gasiti lucruri asa perfecte si in pereche ca la sexu’ tare:)?
mai 7, 2008 la 8:58 pm
Claudiu, nu înţeleg de ce aperi tu sexul masculin cu atîta patimă. Asta e postare despre o sticlă de vin, nu despre exterminarea bărbaţilor (deşi acum îmi dai idei.
) iar noi nu vorbeam generalităţi, vorbeam despre comentarii vizibile chiar deasupra – şi astea-s încă cele finuţe! pe cele cu “Băi ce proaste-cretine-vaci etc. sunteţi” le-am şters direct, că nu mă interesa să aflu cum nefu…mătorii profită de o postare funny pentru a-şi mai defula resentimentele.
mai 7, 2008 la 10:59 pm
eu am scris comentariile in urma la ceea ce am citit la sfarsit la tine si axicos.. sunt convins ca mai sus e unu “de ala”.
Ideea: BARBATUL oricum trebuie sa fie mai bengos, mai grijuliu, mai atent, mai orice.. si la final Lorena se enerveaza si zice: detest ca e bengos, ca e prea grijuliu si atent.. si uite ca eu vad un impuls de exterminare, pe care in final l-ai si recunoscut atat timp cat ti-am trezit aceasta idee
mai 7, 2008 la 11:02 pm
să nu confundăm “bengos”-ul de mai sus, care înseamnă bătaie goală cu pumnul în piept şi laudă de sine cu iz de înfumurare, cu “grijuliu şi atent”. Sunt categorii diametral opuse, şi se exclud reciproc.
mai 7, 2008 la 11:09 pm
d’apoi ce inseamna bengos… ca la mine suna mai mult a “misto” “cool”
mai 7, 2008 la 11:11 pm
Reciteşte ultimul meu comentariu. Tocmai am dat definiţia a ceea ce vreau să spun eu prin bengos cu ghilimele.
mai 7, 2008 la 11:15 pm
pai mai sus(primul) nu e in ghilimele
hei… nu publica comentul asta.. am si eu dreptate si mi se pare ca ai devenit tu idealista, asta-i ghini 
mai 7, 2008 la 11:21 pm
am devenit idealistă? prin ce? prin faptul că pun opoziţie între înfumurare goală şi atenţie grijulie? mie mi se pare o atitudine foarte realistă. sau… poate atenţia grijulie e partea idealistă, într-adevăr.
mai 11, 2008 la 10:47 am
esti bataioasa.. facem un kumite?
mai 11, 2008 la 10:54 am
Nu sunt absolut deloc bătăioasă. Nici nu îmi place să mă cert pe prostii insignifiante. Dar uneori lumea vrea neapărat să se certe cu tine, apoi aceleaşi persoane te fac cu ou şi cu oţet – că de ce te cerţi cu ei.
mai 11, 2008 la 12:10 pm
polemica nu e cearta.. nu stiu daca ceea ce ai scris in coment se refera oarecum la mine, nu te cunosc, nu-ti stiu reactiile si felul cum traiesti tu fiecare lucru si crede-ma ca numai chef sa te supar nu am.. eu daca am scris ceva a fost tot timpul cu zambetul pe buze, nu ma cert.. nu ma cert in general si asta poate dintr-un instinct de protejare. de cand ma stiu am considerat ca eu sunt cel mai mare dusman al meu si singura persoana care o sa imi faca vreodata probleme tot eu sunt. doar constiinta mea ajunge pana in suflet la mine iar daca cineva are o problema de ce sa fac eu din ea problema mea?
tot ce se intampla aici se poate considera ca si “terapie prin blog”.. cei care te injura au rolul lor(imi aduc aminte o vorba de cand eram prin liceu: “prostii din clasa au rolul de a scoate in evidenta pe cei buni”), cei care au chef sa se intinda peste plapuma au si ei rolul lor iar singurul rol bun il au cei de la care inveti ceva bun, asta e clar.
te-ai oprit din a scrie o serie fascinanta doar din pricina faptului ca multi nu inteleg sau mai stiu eu ce.. dar din cate tin minte a avut cele mai multe vizite si comentarii iar despre mine iti spun ca imi trezeai o sumedenie de stari si senzatii interesante cand te citeam. e grozav, inca am senzatia ca o sa mai scrii ceva. am observat ca esti sireata(in sensul bun) si te distreaza naivitatea si prostia dar pana la urma tot ele au castigat, din punctul meu de vedere..
cine conteaza pentru tine nu o sa te faca cu ou si otet iar daca te face poate nu conteaza..
mai 11, 2008 la 12:33 pm
am destule vizite şi comentarii şi în acest moment, de îndată ce scriu ceva nou. nu ţin neapărat să fiu zilnic pe locul 1 în top wordpress – best blogs of the day – doar pentru a mă citi patruzeci de labagii măscărăgioşi, care după aia să susţină că eu îmi fac promovarea prin sex.
iar ce a câştigat, din punctul tău de vedere… după cum ai spus şi tu, e punctul tău de vedere.
mai 11, 2008 la 1:54 pm
nu am facut nicio referire la vreun top, am vazut multe bloguri de “top” in care gasesti niste absurditati crase..
, au castigat in detrimentul meu, poate nu si al tau, ca tu contezi de fapt.
iar cuvantul “promovare”.. stiu ce promovezi si daca stai putin si judeci ar fi mii de motive pe care ti le-ar gasi oamenii pentru a te impiedica sa fii libera sa gandesti liber.. eu iti dau dreptate, iti inteleg repulsia.. am un punct de vedere, intr-adevar