Nu e ca şi cum aş încerca să mă scuz pentru conţinutul celor de mai jos, vă rog doar să scuzaţi nervii autoarei- copilu era în focul bacului în iunie 2007 când chestia a fost scrisă, deci se explică ura cronică pentru cărţi şi filosofi :D . Asta a fost prefaţa pentru urmaşi…pentru voi,cu binecuvântarea Lorenei, am asta:

despre plăcerea şi imensa bucurie de a nu trăi

cărţile criticilor despre criticii criticilor

cărţile de istorie despre istoricii care s-au ocupat de istorici

ştiinţa despre scientismul asupra căruia s-au cufundat oamenii de ştiinţă

studiile despre aceia care au studiat pentru a scrie studii

analiza asupra analizei născute din marea dorinţă a umanităţii

de a analiza

şi peste toate acestea

filosofia despre ce înseamnă să fii filosof

desigur cea mai nobilă dintre ştiinţe

este ştiinţa de a şti

pentru a afla că nu ştii

nimic

dar nu este suficient

pentru că

încă nu ne-am înţelepţit

destul de mult

pentru a citi cărţile despre cum se fac cărţi

noi ne adunam noaptea în biblioteci

şi ne fascinam încontinuu de măreţia omului

şi nu ne puteam stăpâni extatic

din cinci în cinci minute

bucuria că omul a atins aceste culmi

bucuria că avem atâtea cărţi

şi datorită lor

nu mai există avorturi

criminalii s-au apucat de citit

şi între timp

ne-am lăsat şi de războaie

mai cădea câte unul

cuprins de duhul ştiinţei

mult prea fericit

că datorită marii biblioteci

de la noi din oraş

nu se mai fură

nu se mai minte

nu se mai bea

terra nu mai făcea faţă

cererii de hârtie

şi noi ne întristam

îngrijoraţi

că nu vom mai avea pe ce să scriem

cărţile noastre despre poluare

şi despre înfiorătoarea posibilitate

de a rămâne într-o tristă zi

fără copaci

fără apă

ca să ne alinăm

această agonică durere

am mai citit puţin

şi am mulţumit Domnului

pentru cărţi

căci altfel

de unde am fi ştiut noi

că El există

ah, cât aş vrea să pricepeţi şi voi

senzaţia aia celestă

de atotcunoaştere

nu ne mai scapă nimic

mie  îmi venea chiar să

mă sinucid

gândindu-mă că într-o zi

voi termina toate cărţile

începusem să mă preocup

ca un adevarat erudit de faptul că

cineva trebuie să se apuce de scris o carte

despre înmormântări

căci într-o zi vom muri toţi

aici în frumoasa noastră bibliotecă

unde kant şi descartes

ne zâmbesc apollinic

ca unii care n-au fost niciodată

fericiţi

cineva ar face bine să scrie totuşi

o carte despre cum se mai înmulţeşte

omul pentru că

dacă stau bine să mă gândesc

nici n-o să mai aibă

cine să ne îngroape.

o, tu, zeu al ştiinţei

îndură-te de noi şi mai fă-ne rost

de un tom

de unul mai gros

de ceva mai consistent

te rugăm, mai inventează

nişte cuvinte

deja ne-am plictisit de cuvintele

care au doar 25 de litere

ne vom deshidrata de ignoranţă

şi totuşi încă nu ştiu cum să vă

mai descriu

senzaţia aceea nepieritoare

de plăcere

că n-ai trăit,

senzaţia aceea copleşitoare

care te face să iţi tremure tot corpul

de bucurie

că ai dormit şi-ai mâncat

în frumoasa bibliotecă

din oraş

când văd flori

le urăsc

pentru că nu sunt deloc

aşa cum am învăţat despre ele

într-o zi le vom reinventa şi pe ele

desigur

când văd oameni

îi urăsc

pentru că n-au voinţă autonomă

şi nici imperativ categoric

de fapt îmi dau seama

că nu sunt oameni

când văd tineri sărutându-se

mi se face silă

cu siguranţă n-au deschis în viaţa lor

o carte de anatomie

dacă ar fi făcut-o

ar fi ştiut

câţi microbi iau

ultimul nostru tratat în latină

tratează plăcerea de a scrie un tratat

şi totuşi kant

îmi zâmbeşte

ca şi cum

n-ar fi ţinut niciodată

de mână

o fată

frumoasă