Pentru senzuala cifră 8, şi rotocoalele ei apetisante, începem prin a viziona un videoclip:

Ei bine, da… obsesia locului 8 se referă la TOŢI membrii acestei formaţii de suedezi duşi cu sorcova, cabotini, clowni şi săriţi de pe fix, interzişi de MTV, adoraţi de populaţia gay a întregii Terre: ARMY OF LOVERS!

Ca orice formaţie care se respectă, Army of Lovers are un:

1) CREIER – nenea ăla mai puţin frumos, care oscilează sexual între EA şi EL, şi optează pentru AMÂNDOI - acest nene care scrie texte geniale, bogate în ironii la diverse adrese;

2) UN PUNCT DE CHARISMĂ cu O VOCE ADECVATĂ - un bronzat dulce, care îşi poartă perucile, aluniţele false, tonele de pudră şi costumele sclipitoare cu un şarm de-a dreptul răpitor – şi

3) TEMPERAMENT – o brunetă focoasă, senzuală, toridă, caniculară; zăpuşeală, topeală, tâmpeală.

Ăştia ar fi ei… Până pregătesc fantezia, mai serviţi o doză de Army of Lovers:

Fantezia pe care aceşti distinşi cetăţeni ai Suediei mi-au inspirat-o n-are pic de autenticitate, sentiment sau trăire profundă. E o seară de carnaval, cu mii de artificii, rîuri de şampanie, măşti… neapărat măşti – nimeni nu cunoaşte pe nimeni. Şi nici nu trebuie să cunoască. Peruci, crinoline, dantele, evantaie, mătăsuri, catifele. Femei cărora nu le vezi faţa, dar le poţi admira decolteul apetisant, corsetul le desenează o talie de viespe, din care izvorăşte fusta în mii de volane, ca un fluviu. Până la pământ. Bărbaţi intens parfumaţi, fără chip, care poartă cu o graţie desăvîrşită costume împodobite cu dantele, şi au cele mai afectate maniere de pe pământ. Frivolitate pură, fără pretenţii de mai mult, viciu rafinat şi risipitor.

Deodată, un stupid joc de societate trage la sorţi o persoană care va fi aruncată într-o baie plină de şampanie. În această fantezie, am uitat să menţionez, eu sunt cea nou-venită, cea care a crescut la mănăstire, care a postit toată viaţa, care bea pentru prima oară şampanie, şi spuma ei îmi gâdilă într-un mod absolut neaşteptat – neaşteptat de plăcut – fiecare papilă gustativă în parte. Sunt timidă, mi-e ruşine. Dar în secret – şi mi-e ruşine şi de acest secret – sper să fiu eu cea trasă la sorţi.

Şi DA! Este…! O mulţime de mâini îmi deznoadă cu pricepere firele corsetului, îmi desfac rochia, o lasă încet să cadă… în cădere, satinul mă mângâie delicat pentru ultima oară, ca la despărţire. Alte mâini îmi scot pantofii, jartierele, ciorapii. Apoi sunt luată pe sus, toate aceste mâini mă ţin, mă susţin, singurele mele puncte de sprijin, de contact. Sunt calde, iar eu… eu simt fiecare deget în parte, pe fiecare părticică a trupului meu. Unele mă gâdilă. Altele mă apasă. Altele mă tulbură. Altele sunt de-a dreptul obraznice. Altele nu îndeajuns. :)

Apoi sunt lăsată să mă scufund foarte încet, în cada de şampanie. Spuma îmi cuprinde coapsele, şoldurile, umerii. Sânii. Şampania e ca o rochie de mireasă. Sau mai degrabă, ca un pat de nuntă.

Iar ei mă îmbăiază în şampanie. Mâinile lor îmi alintă, îmi bruschează, îmi explorează pielea, în timp ce fiecare por al meu îşi cântă beţia.

Vreau să simt gustul şampaniei, mă scufund să iau o înghiţitură… dar cineva – nu mai ştiu cine, şi în momentul ăla nici nu contează, mă apucă de păr, îmi scoate capul la suprafaţă şi îmi soarbe şampania din gură, până la ultimul strop. Apoi le vine ideea să mă folosească pe post de cupă. Pocal. Să bea toată şampania din cadă, folosindu-mă pe mine ca unic  recipient.

Şi după aia s-ar rupe filmul, şi oricum nu mi-aş mai aminti ce s-a întâmplat…

——————————————————

Nu pot să nu remarc spre final că şi membrii Army of Lovers, ca orice gay adevăraţi, au avut perioada de auto-negare, în care au încercat să arate ce masculini sunt ei de fapt. :)

Iată rezultatul: